Connect with us

CALEIDOSCOP

Un român plecat să lupte în Legiunea Străină a povestit tot ce se intampla acolo zi de zi. Una dintre cele mai ciudate “chestii” de care s-a lovit în Legiune

roman-in-legiune-660x330

Un român plecat să lupte în Legiunea Străină a povestit pentru vice.com viața de zi cu zi a unui soldat înrolat într-una dintre cele mai redutabile forțe militare din lume.

“Spiritul de aventurǎ combinat cu o doză mare de curiozitate” l-au făcut pe Andrei, pe atunci în vârstă de 28 de ani, să plece de lângă părinți pentru a vedea realitatea cruntă a vieții.

Nu a stat ȋn Legiune toți cei cinci ani, ci doar doi, pentru cǎ s-a ȋndrǎgostit şi a vrut o viaţǎ normalǎ de familie. Suficienți însă pentru a vedea o altă față a lumii.

Când a hotărât să plece, toată lumea s-a împotrivit, dar dorința a fost mai mare și prima oprire a fost la Aubagne, unde e centrul de ȋnrolare.

“De la poartă m-a preluat un sergent roman, maramureșean, care mi-a zis că dacă vreau să mă înrolez trebuie să fac niște tracțiuni . E o chestiune de tradiție la ei”, a povestit Andrei.

După ce a trecut cu emoții primul test, acesta a intrat într-un program standard pentru noii veniți: “Întȃi am fǎcut instrucţie, apoi nişte stagii de pregǎtire, de specializare şi misiunile. Primele misiuni au fost de antrenament, apoi de pǎstrare a pǎcii. Instrucţia ȋncepe la Castelnaudary, unde e regiment de aşa ceva. Acolo ajungi dupǎ ce treci de testele de recrutare. Instrucţia dureazǎ patru luni, dintre care primele douǎ eşti sub statut de angajat voluntar. Pe mǎsurǎ ce progresezi, devii legionar, premiere classe şi apoi caporal”.

Programul unei zile obișnuite începea la 6 dimineața: “ȋţi faci patul şi te ȋmbraci cu ţinuta pe care ţi-ai pregǎtit-o ȋn seara precedentǎ. Hainele astea trebuie sǎ fie cǎlcate şi spǎlate tot timpul. Ȋn camerǎ, la instrucţie stǎteam câte şase, fiecare trebuia sǎ aibǎ patul aranjat. Cȃnd pǎrǎseai camera trebuia sǎ fie totul la riglǎ, papucii aliniaţi, hainele aliniate, tricourile şi bluzele se ȋmpachetau ȋntr-un anumit fel ȋncȃt sigla regimentului sǎ se compunǎ din fiecare fragment vizibil de hainǎ ȋmpachetatǎ. La sfȃrşit puteai vedea clar logo-ul companiei desenat pe muchie”.

Apoi era apelul pentru rassemblement, adicǎ ne strȃngeam ȋn formaţie ȋn spatele companiei, într-un loc numit Place des Armes unde saluţi drapelul şi se dau onorurile.

“Aici toate deplasǎrile ȋn formaţie se fǎceau ȋn cȃntec. Era o chestie foarte riguroasǎ cu cȃntecele, stăteam noaptea şi cântam rupt de obosealǎ pȃnǎ le ȋnvǎţam. Le mai ştiu şi acum”, adaugă soldatul.

Dupǎ asta urma la corvé, adicǎ ceea ce la noi se numeşte sector. Fiecare are de fǎcut curǎţenie pe sectorul care i-a fost atribuit. Și apoi prânzul.

“Cȃnd nu eşti ȋn instrucţie ai perioadǎ de odihnǎ dupǎ ora de masǎ, ȋntre 12 şi 14, dar e relativǎ chestia asta. Dacǎ eşti la ȋnceput sau eşti la un regiment de combat, îți dau niște treburi de făcut fix atunci. Am ajuns sǎ am pauza aia cam dupǎ un an jumate. Dupǎ masa de searǎ mai băgam niște cântece, până pe la opt-nouă seara, iar la zece se dădea stingerea. Abia după vreo douǎ luni mi-au permis să sun și eu acasă, dar doar în ora aia dinainte de stingere”, își amintește Andrei.

După această experiență de 2 ani, el spune că lucrurile par mai simple acum.

“Problemele parcǎ nu mai sunt aşa mari. Ȋn viaţa asta te aglomerezi mult cu lucruri pe care le faci, iar ȋnainte întram în panicǎ în tot felul de situații banale. Acum tolerez totul mai mult, cǎ ştiu cǎ pot sǎ dau ȋnainte”, spune militarul.

legion soldiers

Una dintre cele mai ciudate “chestii” de care s-a lovit în Legiune este legată de tehnologie, parca dintr-un secol viitor.

“Odatǎ a fost chestia cu echipamentul F.E.L.I.N.. E o vestǎ care are ȋn cǎptuşealǎ cabluri şi buzunare cu scai ȋn care ai de toate: computer ȋn partea stȃngǎ, la nivelul bazinului, baterii ȋn dreapta. La piept, ȋn partea stȃngǎ, ai un ecran cu touch screen ȋn care îi vezi pe GPS pe toţi membrii din secţiunea ta, iar ȋn dreapta ai radioul. Ȋl pui pe cap ca pe nişte căști care ȋţi vin la nivelul pomeţilor. Din cauza asta, tu auzi osteofonic, adicǎ ȋţi trimite vibraţiile prin os şi tu ajungi să auzi ȋn urechea internǎ. Ceea ce e ciudat.

Toate ǎstea sunt interconectate prin cablurile din cǎptuşealǎ. Pe cascǎ ai un sistem cu care ȋţi prinzi O.V.D.-ul, care ȋnseamnǎ Oculaire de Vision Déportée. E ca un vizor, ţi-ai aşezat-o la nivelul ochiului şi o conectezi cu arma printr-o mufǎ care ȋţi iese din mȃnecǎ la nivelul ȋncheieturii. Arma are o lunetǎ specialǎ, iar tu vezi ȋn vizorul de pe ochi ce ai vedea ȋn lunetǎ. Poţi sǎ tragi dupǎ colţ cu chestia asta la misiunile de combat urban”, a povestit el pentru vice.com.

Andrei s-a remarcat în Legiunea Străină și ar fi putut avansa în grad, dar dragostea pentru o fată româncă a fost mai puternică și asta l-a făcut să se întoarcă în țară, unde și-a întemeiat o familie.

In cele ce urmează vă invităm să urmăriți un super documentar despre viața in Legiunea Franceză:

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

“Mărul morții”, cel mai otrăvitor copac din lume

Nu mâncați, nu atingeți și nici măcar nu inspirați aerul din jurul arborelui Manchineel

Machineel tree - fruit

Cunoscut ca fiind cel mai periculos copac din lume, acesta se găsește de-a lungul plajelor de nisip și mangrovelor din climatele tropicale care se întind de la Florida la Caraibe și până în anumite părți din America Centrală și de Sud.

Denumit arborele Manchineel (Hippomane mancinella) este o specie de plantă cu flori din familia Euphorbiaceae.

Otrava Manchineelului

Conchistadorii spanioli l-au numit “manzanilla de la muerte, „micul măr al morții”. Aceasta se referă la faptul că manchineelul este unul dintre cei mai toxici arbori din lume.

Florile mici verzui sunt urmate de fructe, care au un aspect similar cu mărul, sunt verzi sau galbene verzui când sunt coapte. Fructul este otrăvitor, la fel ca orice altă parte a copacului.

Arborele are o sevă alb-lăptoasă care conține numeroase toxine și poate provoca vezicule. Seva este prezentă în fiecare parte a copacului: scoarță, frunze și fructe.

Toate părțile copacului conțin toxine extrem de puternice. Seva sa alb – lăptoasă conține phorbol și alți iritanți ai pielii, producând dermatită alergică foarte puternică la simplul contact.

Adăpostitul sub copac în timpul ploii, provoacă vezicule ale pielii prin simplul contact cu apa. Chiar și o mică picătură de ploaie contaminată cu substanța lăptoasă din el va provoca iritații ale pielii.

Seva de machineel, este deasemenea, cunoscută pentru deteriorarea vopselelor de pe mașini. Arderea unor părți ale copacului poate provoca leziuni oculare dacă fumul ajunge la ochi.

Până și simpla inhalare a fumului sau a aerului umed din preajma copacului poate provoca iritații puternice la nivelul plămânilor.

Contactul cu seva sa lăptoasă (latex) produce dermatită buloasă, cheratoconjunctivită acută și eventual defecte epiteliale corneene mari.

“Mărul otrăvit”

Machineel tree - fruit
Fructe și frunziș de Manchineel la Cabo Blanca, Peninsula Nicoya, Costa Rica.
[foto: Hans Hillewaert /CC BY-SA 3.0]

Deși fructul ce seamănă cu un măr, este potențial fatal dacă este consumat, nu au fost raportate încă astfel de cazuri în literatura modernă.

Ingerarea poate produce gastroenterită severă cu sângerare, șoc și suprainfecție bacteriană, precum și potențialul compromiterii căilor respiratorii datorate edemului.

Când este ingerat, fructul este la început dulce – plăcut , cu un sentiment ciudat de piper ce progresează treptat către o senzație de arsură și strângere a gâtului.

Simptomele continuă să se înrăutățească până când pacientul abia mai poate înghiți alimente solide din cauza durerii chinuitoare și a senzației de sufocare.

În unele părți ale ariei sale, mulți copaci sunt însoțiți de semne de avertizare, de exemplu în Curaçao sunt marcați cu un „X” roșu pe trunchi pentru a indica pericolul. În Antilele Franceze copacii sunt adesea marcați cu o bandă roșie pictată la câțiva metri deasupra solului.

Do not touch the Manchineel!
Semn de avertizare pentru arborele Manchineel. [Photo: Scott Hughes/CC BY-SA 2.0)]

În trecut caraibienii otrăveau rezervele de apă ale dușmanilor cu frunze de machineel. Exploratorul spaniol Juan Ponce de León a murit la scurt timp după o rană suferită în lupta cu Calusa din Florida, lovit fiind de o săgeată care fusese otrăvită cu sevă de manchineel.

În ciuda pericolelor inerente asociate cu manipularea acestuia, copacul a fost folosit ca sursă de lemn de către producătorii de mobilă din Caraibe de secole. Trebuie tăiat și lăsat să se usuce la soare pentru a îndepărta seva.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Ce s-ar întâmpla dacă omenirea ar detona bomba atomică în spațiu?

The Effect of Nuclear Weapons, Departamentul Apărării al SUA, publicat de Comisia pentru Energie Atomică, iunie 1957

atomic bomb

Atunci când o armă nucleară este detonată aproape de suprafața Pământului, densitatea aerului este suficientă pentru a atenua radiația nucleară (neutroni și raze gamma) într-un asemenea grad încât efectele acestor radiații sunt în general mai puțin importante decât efectele exploziei și ale radiației termice.

Mărimile relative ale efectelor radiației explozive, termice și nucleare sunt prezentate în figura 1 pentru o armă de fisiune nominală (20 kilotoni) la nivelul mării.

Fig. 1 – Efectele armei nucleare la suprafață (20 KT)

Porțiunile solide ale celor trei curbe corespund unor niveluri semnificative de intensitate a exploziei, termice și nucleare. Suprapresiunile explozive vor distruge majoritatea structurilor.

Intensitățile termice vor produce arsuri grave persoanelor expuse. Dozele de radiații nucleare cuprinse între 500 și 5.000 de roentgen sunt necesare pentru a produce moarte sau incapacitate rapidă la oameni.

EFECTELE ARMELOR NUCLEARE ÎN SPAȚIU

Dacă o armă nucleară este explodată în vid, cum ar fi spațiul cosmic, complexitatea efectelor sale se schimbă drastic.

În primul rând, în absența unei atmosfere, explozia în sine dispare complet. Cu alte cuvinte forma clasică de ciupercă în urma detonării nu se mai formează.

În al doilea rând, dispare și radiația termică, așa cum este definită de obicei. În lipsa aerului pentru încălzirea valului de explozie radiația de frecvență emisă de arma în sine este mult mai mare.

În absența atmosferei, radiațiile nucleare nu vor suferi nici o atenuare fizică și singura degradare a intensității va apărea din reducerea ei odată cu distanța.

Ca urmare, gama dozelor semnificative va fi de multe ori mai mare decât este în cazul unei detonări la nivelul mării.

Cu astfel de arme, razele letale provenite din radiațiile nucleare în spațiu, se pot întinde pe sute de mile. Înțelesul unor astfel de raze letale uriașe într-un posibil război spațial viitor nu poate fi acum evaluat.

Cu toate acestea, pare clar că vehiculele de luptă spațială cu echipaj, cu excepția cazului în care este posibilă o protecție puternică, vor fi considerabil mai vulnerabile la armele nucleare decât omologii lor fără pilot.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

“Mierea Fermecată”, cea mai scumpă miere din lume: Costă 5000 EUR/kg

Curiozități din apicultură

mierea fermecata

Uneori ne deranjează când bâzâie pe lângă noi în parc sau la picnic, alteori ne bucurăm că există, pentru că datorită lor putem savura delicioasa şi hrănitoarea miere.

Nu conștientizăm însă câtă trudă se află în spatele acestui “elixir”. O muncă colosală depusă de micuțele albine, demne de toată lauda și admirația și fără de care, lumea așa cum o știm noi, nu ar exista.

În cele ce urmează vă prezentăm câteva curiozități din apicultură care cu siguranță vă vor capta atenția:

1. O albină recoltează la un zbor cca 15 mg polen, astfel pentru 1 kg de polen ar trebui să efectueze cca 67 000 de zboruri.

2. Albinele bat din aripi de peste 11000 de ori pe minut.

3. Viteza maxima de zbor a unei albine este de 70 Km/h.

4. Cea mai „bătrână” albină cunoscută de cercetatori are 100 de milioane de ani. Este conservată în chihlimbar și a fost descoperită în Myanmar (Birmania).

5. Ca să culeagă 1 kg de miere, o albină ar trebui să cerceteze 2-5 milioane de flori și să parcurgă o distanță egală cu ocolul pământului.

6. Durata de viață a matcii este de 50-60 de ori mai mare decât a albinei lucrătoare.

7. O albină este de 20 de ori mai puternică decat un cal.

8. Trântorii nu pot culege nectarul din flori, pentru că au trompa prea scurtă. De aceea ei se hrănesc cu ce aduc albinele în stup – de aici și numele popular de “trântor” (care stă degeaba).

9. Albinele pot fi folosite pentru a detecta minele terestre.

10. Mierea de albină nu expiră niciodată.

11. Mierea ajută la echilibrarea fizică și psihică, înlăturând oboseala.

12. Cea mai scumpă miere din lume costă 5000 EUR/kg. Provine dintr-o pesteră din Turcia (Valea Saricayir), de la o adâncime de 1800 m și este supranumită “Mierea Fermecată”.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending