Connect with us

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

Singurul animal de pe planetă care poate supraviețui fără să bea apă

Bizarul animal este maestrul supraviețuirii în deșert

Kangaroo Rat1

În ciuda aspectului său de șoarece, șobolanul cangur nu este nici șobolan, nici șoarece. Șobolanul cangur este membru al familiei heteromyidae.

Aceste animale par a fi foarte ciudate deoarece au cozi lungi și picioare posterioare mari, cu doar patru degete, poziția lor fiind asemănătoare unui cangur. Ochii lor sunt foarte mari, iar urechile le au incredibil de mici. Sobolanii cangur sunt mici cântărind aproximativ 130g. Masculii sunt de culoare maroniu-gălbuie, cu burtă albă, iar coada are un vârf alb vizibil.

Șobolanul cangur tinde să trăiască în zonele de deșert, pe soluri nisipoase. Micutele rozătoare își sapă galerii în sol pentru a supraviețui mai bine mediului deșertic uneori foarte aspru.

Soarecele cangur este consumator de semințe, mănâncă mai ales boabe de mesquite și semințe de iarbă. Ocazional șobolanul cangur poate fi văzut mâncând mici insecte.

Aceste rozătoare sunt animale de noapte, ele colectează semințele pe timp de noapte, depozindu-le în pungile din obraz. Semințe suplimentare sunt stocate în vizuină caz în care acestea pot absorbi până la 30 la sută mai multă umiditate.

Bizarul animal este maestrul supraviețuirii în deșert. Trupurile lor au dezvoltat adaptări uimitoare care reduc cantitatea de apă necesară și cantitatea de apă pierdută.

Nu bea apă niciodată

Sobolanul cangur

Chiar dacă dieta lor constă în cea mai mare parte semințe uscate, șobolanul cangur nu are aproape niciodată nevoie de apă. Potrivit nps.gov, ei supraviețuiesc aproape în întregime cu apa metabolizată din semințele pe care le consumă. Sobolanul cangur poate extrage jumătate de gram de apă din fiecare gram de semințe consumate.

Rinichii lor reduc și concentrează urina aproape de o consistență asemănătoare cristalului, reducând astfel foarte mult cantitatea de apă pierdută. Șoarecele cangur nu are nevoie de apă nici pentru a se spăla.  Ei se curăță făcând o baie de praf rostogolindu-se prin nisip.

Acești “canguri” în miniatură au adaptări care le permit să detecteze pericolul și să scape ușor de pradatori. Picioarele masive din spate, permit șobolanului cangur să sară aproximativ 2,7m odată, permițându-i să scape de animalele rapide și camuflate. Șobolanul cangur are un simt al auzului extrem de dezvoltat, ce permite să detecteze apropierea bufnițelor și a șerpilor.

Uite cât de rapid poate fi aceasta vietate când este atacată de un șarpe. Săritura de cangur îl salvează:

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

A început declinul global al albinelor

Numărul speciilor de albine găsite în fiecare an a scăzut din anii 1990 cu aproape 25%

bees-albine

Albinele ne hrănesc. Din cele 20.000 de specii existente, 85% polenizează culturile alimentare și fructele din întreaga lume, de la usturoi și mere până la cafea sau varză.

Se pare totuși că aceste insecte cruciale pentru viața pe Pământ, nu se descurcă prea bine în ultima vreme. Un studiu publicat în revista One Earth relevă faptul că, în ultimele decenii, numărul speciilor de albine aflate în sălbăticie a scăzut drastic la nivel global.

Conform studiului, numărul speciilor de albine înregistrate la nivel mondial a scăzut brusc din anii 1990.

Liderul studiului, Eduardo Zattara, biolog la Institutul de Cercetări privind Biodiversitatea și Mediul, din Bariloche, Argentina, a analizat împreună cu echipa sa, câte specii de albine sălbatice sunt observate în fiecare an, așa cum sunt înregistrate în Global Biodiversity Information Facility.

Astfel au descoperit că, între 2006 și 2015, au fost cu un sfert mai puține specii raportate , comparativ cu înregistrările deținute înainte de 1990.

Declinul este alarmant, având în vedere că numărul înregistrărilor de albine din această bază de date a crescut cu aproximativ 55% din 2000, deci nu se rezumă la lipsa observațiilor.

Graficul speciilor de albine pe ani

„Munca noastră este prima evaluare pe termen lung a declinului global al albinelor”, spune Zattara. Cercetările anterioare asupra albinelor au fost limitate la o anumită specie sau o anumită locație.

Cercetătorii au descoperit că declinul nu este consecvent în toate familiile de albine. Înregistrările familiei rare de Melittidae din aproximativ 200 de specii de albine au scăzut cu până la 41% din anii 1990, comparativ cu 17% pentru familia Halictidae, cea mai comună.

De exemplu, în timpul unui focar de boală din 2006, SUA au pierdut aproximativ jumătate din populația de albine.

În a doua jumătate a secolului trecut, boom-ul agricol global a dus la distrugerea habitatului lor natural, în timp ce utilizarea pe scară largă a pesticidelor a ucis multe plante pe care albinele se bazau pentru hrană.

De asemenea încălzirea globală a forțat anumite specii de albine să iasă din aria lor nativă sau pur și simplu le-a ucis direct.

Încetinirea și chiar inversarea distrugerii habitatului lor natural, implementarea unor scheme ecologice în mediul agricol și urban plus crearea de programe pentru a “re-înflori” lumea noastră, sunt necesare urgent. Albinele nu pot aștepta !

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

O pisică și-a adus puii la o familie pentru a cere ajutor

O pisică sălbatică și-a adus puii la casa unei familii care a fost bună cu ea și a cerut ajutor

familie pisici

Un cuplu iubitor de animale, din Montreal, Canada, Kurtis și Melanie pe numele lor, ajută pisicile comunitare din zona unde locuiesc.

Au înființat pe cheltuială proprie, adăposturi pentru pisici chiar în curtea lor și oferă în mod regulat hrană pentru pisicile fără stăpân.

La începutul acestui an, o pisică neagră, puțin speriată și înfometată a apărut pe veranda lor atrasă de mâncare. Ceva mai târziu a revenit, însă nu a venit singură, și-a adus întreaga familie cu ea.

familie pisici1
Chatons Orphelins Montréal

Patru pisoiași drăgălași dar înfometați, o urmăreau spre verandă, sărind în jur ei și inspectând toate lucrurile noi.

Este inutil să mai adăugăm, cât de încântați au fost de mâncarea oferită gratis și de casele confortabile pentru pisici puse la dispoziție. Mămica puilor a dobândit încet, încet încredere să lase pisoii în mâinile cuplului.

Cuplul speră să le găsească stăpâni cu suflet mare, iubitori de feline. Au continuat să le ofere mâncare și adăpost, i-au încurajat să rămână aproape și au încercat să-i socializeze cât mai bine.

familie pisici2
Chatons Orphelins Montréal

Doi pisicuți au fost adoptați ceva mai târziu de către vecini, iar ceilalți doi, o pereche legată, nu au putut fi despărțiți.

De îndată ce s-a deschis ușa, pisoiașii au intrat fără teamă și au fost de îndată pregătiți pentru a primi atenție și dragoste.

Având deja pisici mult mai în vârstă, care necesită atenția lor deplină, cuplul nu are posibilitatea să adopte mai multe, dar sunt fericiți să ajute micuțele feline până când familia potrivită va apărea.

Kurtis a făcut o adresă la Chatons Orphelins Montréal, un grup local de salvare a animalelor și a întrebat dacă îi pot ajuta să găsească o casă iubitoare pentru noii chiriași.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

Le e dor pisicilor de noi când suntem plecați de acasă?

Știam că motanul meu Kodi are o anumită anxietate de separare când a crescut

motan

Pisicile sunt adesea obraznice și viclene și acționează numai după bunul plac, însă ele sunt doar niște copii sensibili.

De îndată ce petrec suficient timp alături de tine, se dovedesc a deveni extrem de atașate și afectuoase.

Stăpânul unui motănel pe nume Kodi, avea să descopere un lucru uimitor ce la înduioșat pur și simplu până la lacrimi, după ce s-a hotărât să lase camera de filmat mergând imediat ce a plecat de acasă. (Vezi video la finalul articolului).

Stăpânul lui Kodi și-a împărtășit povestea online: „Știam că motanul meu Kodi are o anumită anxietate de separare când a crescut, chiar dacă, prietena lui, pisica Shorty, îi este întotdeauna prin preajmă.

M-am gândit însă, că de când are aproape 5 ani (36 de ani la om) s-a mai maturizat.

Se pare că m-am înșelat. Nu am mai încercat să-l filmez de ceva timp, dar azi dimineață am pornit pur și simplu camera și gata, am plecat la muncă.

Kodi. captură youtube

Aveam să descopăr cu lacrimi în ochi, că acest motan este încă extrem de atașat și suferă enorm după mine din prima clipă când ies pe ușă.

Imediat ce ușa se închide în urma mea, Kodi își apucă „păturica de securitate”, care nu este altceva decât un mic șoricel verde de pluș și începe să se plimbe pe hol mieunând în disperare după mine. Sărăcuțul de el! Ți se rupe inima!

M-am gândit că dacă le las jucăriile preferate a lui Kodi și a lui Shorty (o vedeți în videoclip) poate că s-ar distra împreună. Dar am descoperit că pisicile sunt în mod evident creaturi foarte emoționale. Sunteți de acord?”

Acest videoclip m-a înduioșat până la lacrimi pentru că este atât de emoționant. Trebuie să-l urmărești acum!

Cum vei mai putea acum să pleci de acasă după ce ai urmărit asta?

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending