Connect with us

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

Peştii prinşi şi apoi eliberaţi nu se mai pot hrăni cu aceeaşi rapiditate!

pescar

Rănile de la nivelul cavităţii bucale provocate de cârligele de pescuit reduc capacitatea peştilor de a mânca, arată un nou studiu. Descoperirea îi poate îngrijora pe pescarii ce consideră că nu afectează peştii şi ajută la conservarea speciilor.

Metoda de prindere şi apoi eliberare este comună printre pescarii ce consideră activitatea un sport. Conform Independent citat de descopera.ro, cercetarea realizată de o echipă de specialişti din California arată că această practică produce consecinţe grave.

Atunci când un peşte este prins cu ajutorul cârligului ce îi este înfipt în gură şi apoi este eliberat, rana provocată de instrument poate distruge sistemul de hrănire prin aspiraţie, utilizat de către majoritatea speciilor de peşti. Principiul, conform profesorului Tim Higham din cadrul Universităţii din California, este simplu. „Sistemul de hrănire prin aspiraţie este similar cu modul în care bem uneori lichide cu paiul. Dacă faci o gaură pe o zonă a paiului acesta nu va mai funcţiona corespunzător”, a spus Tim Higham.

pescar1

Dezbaterile pe acest subiect au apărut în urmă cu mulţi ani, activiştii fiind de o parte, iar pasionaţii de pescuit de alta. Din punct de vedere ştiinţific, neurobiologii au susţinut că peştii nu au capacitatea să simtă durere, precum oamenii, în timp ce unele experimente au sugerat o variantă diferită.

Noul studiu realizat de profesorul Higham şi colegii săi sugerează că hrănirea prin absorbţie se bazează pe presiunea negativă din interiorul cavităţii bucale a peştilor ce aspiră în interior prada. Pentru a studia efectele pescuitului cu cârlige asupra acestui mecanism, cercetătorii au studiat efectele unor metode diferite de pescuit asupra unui grup de 20 de peşti capturaţi în apropiere de Centrul pentru Cercetare Marină Bamfield din Canada. Zeci dintre peşti au fost prinşi cu ajutorul plaselor, iar alţi 10 au fost prinşi cu ajutorul cârligelor. Cercetătorii au analizat apoi peştii în laborator unde le-au oferit hrană pentru a observa procesul de absorbţie.

Toţi peştii au ales să consume hrana primită, dar cei capturaţi cu ajutorul cârligelor au prezentat dificultăţi în absorbţia ei. „După cum am prezis, peştii cu răni la nivelul gurii nu se mai pot hrăni cu aceeaşi rapiditate”, a afirmat profesorul Higham.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

A început declinul global al albinelor

Numărul speciilor de albine găsite în fiecare an a scăzut din anii 1990 cu aproape 25%

bees-albine

Albinele ne hrănesc. Din cele 20.000 de specii existente, 85% polenizează culturile alimentare și fructele din întreaga lume, de la usturoi și mere până la cafea sau varză.

Se pare totuși că aceste insecte cruciale pentru viața pe Pământ, nu se descurcă prea bine în ultima vreme. Un studiu publicat în revista One Earth relevă faptul că, în ultimele decenii, numărul speciilor de albine aflate în sălbăticie a scăzut drastic la nivel global.

Conform studiului, numărul speciilor de albine înregistrate la nivel mondial a scăzut brusc din anii 1990.

Liderul studiului, Eduardo Zattara, biolog la Institutul de Cercetări privind Biodiversitatea și Mediul, din Bariloche, Argentina, a analizat împreună cu echipa sa, câte specii de albine sălbatice sunt observate în fiecare an, așa cum sunt înregistrate în Global Biodiversity Information Facility.

Astfel au descoperit că, între 2006 și 2015, au fost cu un sfert mai puține specii raportate , comparativ cu înregistrările deținute înainte de 1990.

Declinul este alarmant, având în vedere că numărul înregistrărilor de albine din această bază de date a crescut cu aproximativ 55% din 2000, deci nu se rezumă la lipsa observațiilor.

Graficul speciilor de albine pe ani

„Munca noastră este prima evaluare pe termen lung a declinului global al albinelor”, spune Zattara. Cercetările anterioare asupra albinelor au fost limitate la o anumită specie sau o anumită locație.

Cercetătorii au descoperit că declinul nu este consecvent în toate familiile de albine. Înregistrările familiei rare de Melittidae din aproximativ 200 de specii de albine au scăzut cu până la 41% din anii 1990, comparativ cu 17% pentru familia Halictidae, cea mai comună.

De exemplu, în timpul unui focar de boală din 2006, SUA au pierdut aproximativ jumătate din populația de albine.

În a doua jumătate a secolului trecut, boom-ul agricol global a dus la distrugerea habitatului lor natural, în timp ce utilizarea pe scară largă a pesticidelor a ucis multe plante pe care albinele se bazau pentru hrană.

De asemenea încălzirea globală a forțat anumite specii de albine să iasă din aria lor nativă sau pur și simplu le-a ucis direct.

Încetinirea și chiar inversarea distrugerii habitatului lor natural, implementarea unor scheme ecologice în mediul agricol și urban plus crearea de programe pentru a “re-înflori” lumea noastră, sunt necesare urgent. Albinele nu pot aștepta !

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

O pisică și-a adus puii la o familie pentru a cere ajutor

O pisică sălbatică și-a adus puii la casa unei familii care a fost bună cu ea și a cerut ajutor

familie pisici

Un cuplu iubitor de animale, din Montreal, Canada, Kurtis și Melanie pe numele lor, ajută pisicile comunitare din zona unde locuiesc.

Au înființat pe cheltuială proprie, adăposturi pentru pisici chiar în curtea lor și oferă în mod regulat hrană pentru pisicile fără stăpân.

La începutul acestui an, o pisică neagră, puțin speriată și înfometată a apărut pe veranda lor atrasă de mâncare. Ceva mai târziu a revenit, însă nu a venit singură, și-a adus întreaga familie cu ea.

familie pisici1
Chatons Orphelins Montréal

Patru pisoiași drăgălași dar înfometați, o urmăreau spre verandă, sărind în jur ei și inspectând toate lucrurile noi.

Este inutil să mai adăugăm, cât de încântați au fost de mâncarea oferită gratis și de casele confortabile pentru pisici puse la dispoziție. Mămica puilor a dobândit încet, încet încredere să lase pisoii în mâinile cuplului.

Cuplul speră să le găsească stăpâni cu suflet mare, iubitori de feline. Au continuat să le ofere mâncare și adăpost, i-au încurajat să rămână aproape și au încercat să-i socializeze cât mai bine.

familie pisici2
Chatons Orphelins Montréal

Doi pisicuți au fost adoptați ceva mai târziu de către vecini, iar ceilalți doi, o pereche legată, nu au putut fi despărțiți.

De îndată ce s-a deschis ușa, pisoiașii au intrat fără teamă și au fost de îndată pregătiți pentru a primi atenție și dragoste.

Având deja pisici mult mai în vârstă, care necesită atenția lor deplină, cuplul nu are posibilitatea să adopte mai multe, dar sunt fericiți să ajute micuțele feline până când familia potrivită va apărea.

Kurtis a făcut o adresă la Chatons Orphelins Montréal, un grup local de salvare a animalelor și a întrebat dacă îi pot ajuta să găsească o casă iubitoare pentru noii chiriași.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

Le e dor pisicilor de noi când suntem plecați de acasă?

Știam că motanul meu Kodi are o anumită anxietate de separare când a crescut

motan

Pisicile sunt adesea obraznice și viclene și acționează numai după bunul plac, însă ele sunt doar niște copii sensibili.

De îndată ce petrec suficient timp alături de tine, se dovedesc a deveni extrem de atașate și afectuoase.

Stăpânul unui motănel pe nume Kodi, avea să descopere un lucru uimitor ce la înduioșat pur și simplu până la lacrimi, după ce s-a hotărât să lase camera de filmat mergând imediat ce a plecat de acasă. (Vezi video la finalul articolului).

Stăpânul lui Kodi și-a împărtășit povestea online: „Știam că motanul meu Kodi are o anumită anxietate de separare când a crescut, chiar dacă, prietena lui, pisica Shorty, îi este întotdeauna prin preajmă.

M-am gândit însă, că de când are aproape 5 ani (36 de ani la om) s-a mai maturizat.

Se pare că m-am înșelat. Nu am mai încercat să-l filmez de ceva timp, dar azi dimineață am pornit pur și simplu camera și gata, am plecat la muncă.

Kodi. captură youtube

Aveam să descopăr cu lacrimi în ochi, că acest motan este încă extrem de atașat și suferă enorm după mine din prima clipă când ies pe ușă.

Imediat ce ușa se închide în urma mea, Kodi își apucă „păturica de securitate”, care nu este altceva decât un mic șoricel verde de pluș și începe să se plimbe pe hol mieunând în disperare după mine. Sărăcuțul de el! Ți se rupe inima!

M-am gândit că dacă le las jucăriile preferate a lui Kodi și a lui Shorty (o vedeți în videoclip) poate că s-ar distra împreună. Dar am descoperit că pisicile sunt în mod evident creaturi foarte emoționale. Sunteți de acord?”

Acest videoclip m-a înduioșat până la lacrimi pentru că este atât de emoționant. Trebuie să-l urmărești acum!

Cum vei mai putea acum să pleci de acasă după ce ai urmărit asta?

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending