Connect with us

UTILE

De ce unele fructe și legume produc electricitate?

baterie cartofi

La orice târg de știință, aproape garantat aveți șanse să vedeți cel puțin două experimente go-to: vulcanul făcut din hârtie și bateria tot mai populară din cartofi. Mulți oameni cred că este uimitor faptul că o simplă legumă poate produce electricitate. După cum se dovedește, asta nu este întreaga poveste.

Există multe tipuri de conductori electrici. Acestea includ conductorii electrici tradiționali, cum ar fi firele de cupru și aluminiu care sunt utilizate pentru a rula curenții electrici în locuințe și clădiri și conductoarele ionice, care pot genera electricitate prin ioni în mișcare liberă. Un material organic, cum ar fi țesutul uman sau cartoful din experimentul dvs. științific, sunt conductori ionici care creează circuite ionice. Electroliții – compuși chimici care creează ioni atunci când sunt dizolvați în apă – aceste materiale fac toată munca.

“Fructele și legumele conduc energia electrică în același mod în care o soluție de sare va completa un circuit electric”, a declarat pentru Life Science Michael Hickner, profesor asociat de științe și inginerie a materialelor de la Penn State. “Se datorează ionilor din soluția de sare. Ei nu conduc electroni [așa cum fac conductorii electrici tradiționali.]

cartof baterie

Un conductor ionic conține încărcări pozitive și negative – altfel cunoscute ca ioni încărcați – care se mișcă liber atunci când vin în contact cu o tensiune. De exemplu, atunci când sarea de masă este dizolvată în apă, sodiul și clorul – care au încărcături opuse, cum ar fi Na + și Cl- – creează o soluție ionică, a spus Hickner. Aceste soluții ionice sunt numite electroliți și pot fi găsite în orice lucru viu. Din această cauză, din punct de vedere tehnic, orice fruct sau legumă ar putea deveni un dirijor ionic, dar unii sunt mai buni decât alții. De aceea, apa sărată sau apa de la robinetul nefiltrat sunt mai conductori ionici decât apa proaspătă filtrată.

Cea mai bună baterie este orice fruct sau legumă care are un nivel ridicat de ioni supraconductori, cum ar fi potasiu sau sodiu, și structura internă adecvată pentru a crea un curent de lucru. Cartofii, care au structuri omogene și muraturile, care au niveluri ridicate de sodiu și aciditate, sunt exemple bune de alimente care produc electricitate. Pentru un “boom” suplimentar electric, puteți să vă înmuiați cartofii în apă sărată înainte de a începe experimentul cu baterii de cartofi, a spus Hickner.

Spre deosebire de cartofi, roșiile au un interior neorganizat și deseori prezintă scurgeri și chiar portocalele – care au niveluri ridicate de potasiu – nu vor funcționa bine, deoarece carnea fructului este împărțită în compartimente interne și acestea creează bariere care blochează curentul, a declarat pentru Live Science, Paul Takhistov, profesor asociat de inginerie alimentară la Universitatea Rutgers din New Jersey.

Fructe și metale

Unele fructe și legume pot fi pline de ioni supraconductori, dar veți avea nevoie de alte câteva materiale pentru a transforma aceste alimente în baterii. Tensiunea provenită de la baterie provine de la electrozi din două metale diferite, cum ar fi cuprul și zincul, a spus Hickner. Puteți face cu ușurință o baterie de cartofi sau murături folosind o monedă de cupru și un cui galvanizat (care este de obicei făcut din fier acoperit cu zinc).

“Fructele sau legumele nu pot conduce electricitatea singure. Au nevoie de ceva pentru a conduce ionii”, a spus Takhistov. “Când introduceți două metale diferite și le conectați cu sârmă, creați un circuit electric. Apoi, când acest material este adus în contact cu electroliții, reacția bateriei începe să genereze tensiunea. Între cele două metale, ionii pozitivi și negativi vor începe să se miște liber. ”

Dar ar putea o baterie de cartofi să genereza putere pentru a alimenta, de exemplu, un telefon? Probabil ca nu și totuși…

O baterie de cartofi poate produce doar circa 1,2 volți de energie. Takhistov a spus că va trebui să conectați  mai mulți cartofi în paralel pentru a crea suficient de curent pentru a încărca un dispozitiv ca un telefon sau o tabletă. “În acel moment,” a spus Takhistov, “probabil că este mai ușor să folosiți încărcătorul telefonului.”

 

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UTILE

Cele mai eficiente metode să scapi de cârtițele din gradină în mod natural

“Unde umblă cârtiţa, i se cunosc urmele” – proverb românesc

cum scap de cârtițe

Cârtița este un mamifer insectivor sălbatic, adaptat la viață subterană care poate fi greu de descoperit și chiar mai dificil de îndepărtat.

Stăpânite mereu de nevoia de mâncare, cârtițele mănâncă orice vietate pe care o găsește săpând în pământ. Mai mult de 90% din componența hranei lor o constituie râmele.

Se mai hrănește și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre (melci etc), crustacee terestre, miriapode, furnici și ouăle lor. Dintre insecte preferă cărăbușii și larvele lor.

Anii de invazie cu larve de cărăbuși sunt ani de belșug pentru cârtiță – reține acest aspect important și citește mai departe pentru a te lămuri!

Sunt cârtițele dăunătoare grădinilor?

Cârtiță – Image by Dirk (Beeki®) Schumacher from Pixabay

Expertul în grădinărit, Roger Mercer, susține că populațiile de cârtițe nu sunt neapărat un lucru rău pentru grădinari.

În ciuda reputației proaste, expertul subliniază faptul că, per ansamblu, nu fac prea mult rău.

El afirmă că de-a lungul anilor a avut multe cârtițe în propria sa grădină, dar nu a pierdut niciodată vreo plantă ca urmare a pagubelor provocate de mamiferele cu blană.

Cârtițele nu sunt deloc rele. De fapt, sunt în proporție de 99 la sută benefice”, a comentat dl Mercer, explicând: „ Ele aerisesc solul. Consumă îndeosebi larve, care sunt nedorite, deoarece larvele mănâncă rădăcinile plantelor tale. Larvele se transformă apoi în gândaci, care se hrănesc cu plantele tale. Cârtițele mănâncă o mulțime de larve de gândaci japonezi, care distrug florile de trandafiri și sunt un dăunător periculos pentru pajişti şi livezi.

Expertul a continuat: „Cârtițele vă oferă îngrășământ natural gratuit și vă aerează solul. Considerați-le o parte naturală a faunei de pe proprietatea dvs. Pentru ca sunt.

Cele mai bune metode să scapi de cârtițele din gradină în mod natural, fără a le face rău

mușuroaie de cârtiță
Mușuroi de cârtiță. Foto: authenticmagazin.com

În timp ce vă pot ajuta să vă scăpați curtea de insecte, larve și alți dăunători nedoriți, tunelurile lor subterane sunt adeseori responsabile pentru distrugerea peluzelor și grădinilor.

Cum știi că un mic “miner” îți vizitează proprietatea prin subteran? Cum deja bănuiai semnele sunt destul de vizibile la suprafață prin prezența “mușuroaielor de cârtiță” (vezi foto).

Uciderea sau rănirea cârtițelor în încercarea de a scăpa de ele, nu este recomandată pentru motivele înșirate mai sus și nu numai – folosirea otrăvurilor sau a carburanților (motorină), pot dăuna mediului contaminând solul iremediabil.

Plantează galbenele și narcise

gălbenele și narcise
Gălbenele și narcise. Images by congerdesign and Matthias Böckel from Pixabay

Plantarea de gălbenele și narcise în curte și grădină este o metodă minunată și în același timp umană, de a scăpa de cârtițe. Această metodă simplă, nu le dăunează lor sau altor animale din zonă.

Pur și simplu forțează cârtițele să îndepărteze și le împiedică a se mai întoarce, deoarece le displac mult aceste minunate flori.

„Uscați-vă” curtea și grădina doar un pic

Ținând cont de faptul că insectele și larvele consumate de cârtițe prosperă într-un sol umed și umbros, este posibil să luați în considerare uscarea acestuia puțin.

Nu usca pământul excesiv cât să-ți distrugi grădina, ci suficient pentru a avea un impact asupra populației de larve și râme.

Pur și simplu udați zona afectată de cârtițe mai puțin! Dacă este un loc super umbrit, încercați să permiteți pătrunderea a mai multă lumină solară prin tunderea tufișurilor și a ramurilor.

Această metodă va ajuta la reducerea aprovizionării solului cu hrana preferată a cârtițelor și, astfel, le va forța să se mute.

Fă gălăgie

sistem anti cârtițe
“Sistem” anti cârtițe din pet-uri. Foto: authenticmagazin.com

Ideea este simplă: Trebuie să produci cât mai mult zgomot și vibrații. Cârtițele sunt extrem de sensibile la vibrații și zgomote, acestea interpretându-le ca pe o posibilă amenințare, se sperie și părăsesc zona respectivă.

Pentru acest lucru poți folosi aparate specializate cu ultrasunete sau mult mai simplu, ceva gratis “home made”, cum ar fi să înfigi bucăți de fier beton în pământ în vârful cărora pui recipiente de plastic (pet-uri).

Acestea, în bătaia vântului, vor produce un zgomot constant, nu foarte supărător pentru oameni, dar îndeajuns de puternic pentru a speria micile mamifere și a le îndepărta.

La fel de bine poți lăsa animalele de companie sau copiii să alerge în voie prin grădină sau pe alei bine stabilite pentru a nu strica plantele. Vibrațiile produse de picioare și zgomotele le vor speria determinându-le să părăsească zona.

Prinde și eliberează

Capturarea cârtițelor vii și eliberarea lor în altă parte nu este o sarcină ușoară. Cârtița este, probabil, una dintre cele mai dificile animale de prins, de vreme ce de obicei nu ies la suprafață.

O căutare rapidă pe Youtube vă va arăta diferite metode și vei realiza rapid că este diferită de configurația obișnuită a capcanelor de prindere și eliberare.

Apelează la servicii specializate

Dacă nu ai timp sau nici una din metodele relatate mai sus nu a avut rezultate pozitive atunci poți apela la profesioniștii din domeniul combaterii dăunătorilor.

Ținând cont de toate aceste informații și sfaturi practice, rămâne la alegerea ta dacă decizi să înveți să trăiești alături de aceste animale, considerându-le parte din natură și profitând de jumătatea plină a paharului, respectiv beneficiile lor, sau pur și simplu vrei să scapi de ele pentru totdeauna.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

UTILE

Manual de supraviețuire: FOAMEA!

Foamea este cel mai bun bucătar

survival

În general, foamea, singură, nu omoară repede. Ba, uneori face bine: în viaţa normală, postul vindecă boli, chiar grave. Un om sănătos poate supravieţui câteva zile cu rezervele de hrană existente în corpul său. Prima şi a doua zi de post sunt mai grele, apoi apare obişnuinţa.

Omul rezistă chiar şi câteva săptămâni fără să mănânce alimente solide, dar în acest timp devine atât de slăbit încât sigur va cădea victimă bolilor, infecţiilor sau pericolelor mediului înconjurător.

În condiţii de supravieţuire, după ce scapi de chinurile imediate ale accidentului, starea ta va depinde de hrana pe care o vei găsi. Mesele vor avea un regim combinat din: conserve, plante (fructe) comestibile, vânat, produse din pescuit.

Va trebui să-ţi înfrângi scârba şi să te adaptezi la alimentele accesibile, crude, cum ar fi: gândaci, broaşte, arici sau păsări.

Ar fi nevoie de câteva cărţi ca să se poată detalia ce este voie sau sănătos să mănânci şi ce nu. Dar se pot da câteva reguli generale ca să nu mori de foame.

Echilibrarea regimului alimentar este la fel de importantă ca şi îndestularea cantitativă cu hrană. Mănâncă variat; înghite grăsimi, proteine, hidrocarbonaţi, minerale şi vitamine în proporţiile corecte.

Sarea este mineralul cel mai important. Corpul pierde zilnic prin sudoare şi urină cam 10 g de sare care trebuie obligatoriu înlocuită. Primele semne ale lipsei de sare sunt durerile musculare, ameţeala, greaţa, oboseala.

Sarea se înghite numai dizolvată în apă, altfel deranjează stomacul şi dăunează rinichilor. În trusa de supravieţuire ai sare. Apa de mare conţine sare cam 15 g/l, dar nu o bea aşa, mai întâi dilueaz-o cu apă proaspătă, sau evaporeaz-o ca să obţii cristale de sare.

Dacă nu găseşti sare ca atare, nu-ţi rămâne altceva de făcut decât să consumi sânge de la animale, căci conţine numeroase minerale utile.

MĂNÂNCĂ CEA CE GĂSEŞTI

Foamea este cel mai bun bucătar. Mănâncă cât mai mult, oricând poţi (în afară de cazul în care nu ai apă destulă).

Când nu ai apă suficientă la dispoziţie, încearcă să mănânci numai plante. Acestea nu fac sete, spre deosebire de peşte, carne, ouă.

Încearcă să mănânci hrană caldă cel puţin o dată pe zi. Păstrează proviziile şi conservele pentru situaţiile extreme (citeşte instrucţiunile de pe cutii sau pachete şi nu depăşi termenul de păstrare).

Lungeşte-le, amestecă-le cu alimentele pe care le găseşti înjur: iarbă, ferigi, coajă de copac, ouă, crustacei, melci, şopârle, broaşte, alge, veveriţe, greieri, şoareci, termite, lăcuste, pescăruşi – şi alte zeci de alimente.

Tot ce mişcă şi este viu – constituie un aliment bun, consistent. Fac excepţie: toate broaştele râioase, unii crustacei, câţiva peşti de apă sărată, anumite organe ale unor vieţuitoare (de exemplu ficatul urşilor polari şi al focilor, pielea salamandrelor, capul şerpilor).

Image by Gerhard Gellinger from Pixabay

HRANA VEGETALA. E bună de mâncat? Cum verifici?

Dacă: are coaja păroasă, cleioasă, mucilaginoasă, creşte în apropierea unui cadavru de animal – arunc-o.

Rupe planta, freac-o între degete: nu trebuie să irite pielea, să miroase urât, să aibă suc lăptos. Aşteaptă câteva minute, să te convingi.

Ia o bucăţică mică din ea şi ţine-o 5 minute între dinţi şi buza inferioară. Dacă în acest timp nu se produce în gură un gust de săpun, amar, iute, arzător, mestec-o şi înghite-o.

Dacă după 1 oră nu apar semne rele, mai mănâncă puţin – cam o lingură. Dacă după 1 oră totul e în ordine, mănâncă mai mult – cam 2 linguri.

Dacă în următoarele 8 ore nu apar semne rele, mănâncă o cantitate mai mare – aproximativ o mână.

Dacă în următoarele 10 ore nu apar semne de boală la stomac, înseamnă că planta respectivă este bună de mâncare. Nu verifica mai mult de o plantă o dată.

După ce o plantă trece examenul indicat mai sus, nu mânca imediat o cantitate mare, ci creşte-o treptat, zilnic. O cantitate mică de mâncare otrăvitoare nu are puterea să omoare sau să producă o boală gravă, dar o cantitate mare o poate face.

Nu amâna, ci caută rezerve şi verifică plantele comestibile din zonă – cât timp încă mai ai ce mânca. O plantă pe care o mănâncă păsările sau animalele poate să nu fie bună şi pentru om. Înainte de a o mânca, verific-o la fel ca pe alte plante necunoscute – aşa cum am arătat mai înainte.

Sunt necomestibile şi periculoase plantele:

  • Cu suc lăptos (cu excepţia unora bine stabilite, ca păpădia);
  • Roşii la culoare;
  • Cu fructele împărţite în 5 segmente;
  • Fructele şi boabele strălucitor colorate;
  • Care irită, ard sau rănesc pielea;
  • Cu peri mici pe tulpină şi pe frunze (irită gura şi tubul digestiv);
  • Cu frunze ofilite şi veştede (de exemplu frunzele verzi, tinere, de mure, fragi, prun, piersic sau cireş sunt comestibile, dar veştede sunt otrăvitoare);
  • Cu gust greţos.

Ciupercile sunt periculoase pentru omul obişnuit, nepriceput. Evită-le – afară de cazul în care ştii precis că nu sunt otrăvitoare.

Până te lămureşti singur sau cu ajutor, ţine ciupercile separat – altfel, cele otrăvitoare vor contamina şi celelalte ciuperci sau plante.

Pentru siguranţă, toate plantele ar trebui gătite şi fierte, mai ales dacă nu eşti sigur că sunt comestibile. Atenţie – gătirea sau fierberea nu îndepărtează otrava ciupercilor!

Coaja de copac (straturile interioare) poate fi mâncată fiartă ori prăjită, sau mestecată crudă. Dacă însă este prea amară nu o folosi.

Boabele trebuie mai întâi verificate cu grijă – ar putea fi otrăvitoare, chiar dacă păsările le mănâncă.

În plante pot fi două otrăvuri cunoscute, ambele uşor de descoperit:

Acidul cianhidric – are gust şi miros de migdale sau de piersici amare. Exemplul cel mai la îndemână este laurul – striveşte o frunză şi memorează
mirosul. Evită sau aruncă orice plantă care miroase aşa.

Acidul oxalic – sărurile sale (oxalaţii) se găsesc în plante cum ar fi: rubarba (reventul) sălbatică şi măcrişul lemnos. Se recunoaşte după senzaţia de ascuţit, uscat, înţepător şi după arsura produsă pe piele sau pe limbă. Evită sau aruncă orice plantă care produce astfel de senzaţii.

HRANA ANIMALĂ

Pentru a supravieţui trebuie să pui frâu atât milei sau dragostei faţă de animale, cât şi scârbei faţă de unele alimente.

Păsările sunt comestibile, dar nu toate au gust bun. Păsările de pradă, carnivorele, trebuie bine fierte.

Insectele conţin grăsimi, proteine, hidrocarbonaţi. Învinge-ţi scârba şi mestecă-le – dar numai după ce le-ai fiert sau le-ai prăjit.

Insectele mici pot fi strivite sau pisate până devin o pastă. Aceasta se găteşte sau se usucă până ce devine o pulbere – care se adaugă la alte feluri de mâncare ori în supă.

NU mânca:

  • Insectele care se hrănesc cu hoituri, cu gunoi sau cu excremente – ar putea avea microbi;
  • Viermii care trăiesc pe faţa de jos a frunzelor (adeseori secretă otrăvuri) – dar îi poţi folosi ca momeală la pescuit;
  • Insectele şi omizile cu culori vii, contrastante – de obicei sunt otrăvitoare;
  • Insectele păroase – probabil conţin substanţe iritante;
  • Gândacii mari (rădaşcă etc.) au fălci şi cleşti puternici – cu care muşcă

*Pericole: numeroasele boli periculoase transmise de muşte sau alte insecte şi paraziţi invizibili pot fi luate din apa şi din hrana nefiartă.

Cele mai multe specii de peşti sunt comestibile. Peştii otrăvitori trăiesc mai ales la tropice, aproape de malul apei. Nu uita însă că peştele mâncat măreşte setea.

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun să inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

UTILE

Cum se prinde leușteanul

De ce nu se prinde leusteanul? Iată câteva sfaturi utile care te vor ajuta sa rezolvi problema

Leuștean

Astăzi vorbim puțin despre leuștean însă nu facem referire la calitățile sale care sunt deosebite din toate punctele de vedere.

Dacă sunteți interesați să aflați totul despre puterile miraculoase ale leușteanului vă puteți informa AICI.

Vom vorbi pe scurt despre altă problemă. Nu de puține ori am auzit cum cei care au încercat să crească leuștean în ghivece sau chiar direct în grădină s-au lovit de aceiași problemă: semințele nu se prind (nu germinează) sau rădăcinile transplantate se usucă.

Și totuși unii gospodari reușesc de fiecare dată. Oare cum fac asta? În general planta nu are inamici naturali și se poate dezvolta chiar spectaculos dacă depășești dificultatea de a prinde leușteanul.

Iată câteva sfaturi utile care te vor ajuta să obții o tufă de leuștean frumos și viguros:

Leuștean
Foto: authenticmagazin.com

Folosește semințe autorizate de producători cu experiență. Dacă credeai că este mai ușor să transplantezi o rădăcină de leuștean de la vecinul direct în grădina ta, află că nu e tocmai indicat. Rădăcina de leuștean se poate compromite relativ ușor după ce este scoasă afară din pământ. Cel mai bine se prinde direct din semințe.

Dacă te-ai gândit să pui semințele direct în grădină, nu face asta. Hidratează semințele în apă călduță timp de 2-3 ore înainte de a le semăna. Amestecă pământ de grădină cernut cu pământ de flori și pune-l în ghivece. Leușteanului nu-i priește solul calcaros sau lutos.

Semințele de leuștean se seamănă primăvara, pe la jumătatea lunii martie.

Seamănă apoi semințele hidratate în ghiveci. Pune ghivecele într-un loc unde temperatura este constantă peste 10-15 grade C, în loc luminat dar ferit de lumina directă a soarelui. Ai grijă ca solul să fie umed dar nu înecat în apă.

Când apar, poți transplanta răsadurile în gradină dar, atenție, cu tot cu pământ. Nu le scoate din pământul în care au fost sădite.

Cu toate că este o plantă rezistentă când atinge maturitatea, în primele luni de vegetație, leușteanul este totuși destul de sensibil. După ce l-ai sădit în grădină protejează plantele mici cu o folie de plastic sau pet-uri de plastic până pe la finele lui aprilie când nopțile devin mai calde.

Un mare secret pentru a obține un leuștean frumos și viguros este locul ales în grădină pentru plantare. Leușteanul iubește lumina, dar nu cea directă. Ferește leușteanul de lumina directă a soarelui de la amiază.

Leușteanului îi priește cel mai mult lumina dimineții și lumina indirectă. Pune leușteanul în zonele umede și umbrite ale grădinii, lângă pomii cu umbră rară sau în zonele cele mai joase ale grădinii.

Nu recolta leușteanul mai devreme de 6 luni, iar în primul an de viață trebuie recoltat cu zgârcenie pentru a da voie rădăcinii să se dezvolte. Abia din al doilea an te poți bucura pe deplin de frunzele sale parfumate și sănătoase.

După 3 ani funcționează și transplantarea rădăcinilor dar cu respectarea tuturor indicațiilor de mai sus: scos cu tot cu pământ și sădit în loc cu ferit de lumina directă a soarelui dar cu suficientă lumină indirectă. Vă dorim mult succes!

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending