Mulți români vor să ajungă să muncească în Anglia și pentru acest lucru primul pas este găsirea unui loc de muncă care să acopere cu succes cheltuielile cu chiria, mâncarea și să mai rămână și ceva de pus deoparte.

Dacă nu ai găsit ceva pe meseria pe care o ai sau nu știi să faci mare lucru, un permis categoria B te îți poate aduce ușor un post de șofer (delivery-driver) pentru renumitul Amazon.

Se plătește destul de bine și este nevoie non-stop de șoferi pentru gigantul de vânzări online, mai ales în condițiile actuale datorită pandemiei.

Ok zici, dar cu ce se mănâncă acest job, ce trebuie să fac? O descriere destul de amănunțită și la obiect am descoperit-o pur întâmplător pe facebook, într-unul din comentariile la una din miile de postări referitoare la acest subiect.

Descrierea este pe cât de haioasă pe atât de precisă și sună cam așa:

“Nu vorbesc de 180 de stopuri (opriri în locațiile unde trebuiesc livrate pachetele), zic de 150:

Încarci pe la ora 10 într-un caz fericit, ruta e calculată pentru 9 ore deci ar trebui să termini pe la ora 19. Nouă ore a câte 60 de minute, sunt 540 de minute, faci 20 de minute până la primul stop (sau mai mult uneori), rămân 520 de minute.

Împărțit la 150 de stopuri cade să dai fiecare stop la 3 minute și 46. Teoretic este rezonabil dar dai de “Eleanor”, la 82 de primăveri care face 2 minute până la geam, se uită, întreabă ce-i cu tine, îi zici că ești de la Amazon și ai un pachet pentru ea.

Ea îți răspunde că nu a comandat nimic și îl întreabă pe “John” dacă a comandat ceva… John mai fudul de urechi la cei 25 de ani împliniți la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, zice că da după vreo câteva secunde.

Doamna Eleanor te roagă respectuos să aștepți să găsească cheia de la ușă, în tot acest timp tu stai cu telefonul pe care ai aplicația Amazon într-o mână în timp ce în brațe ai trei pachete, iar afară plouă și bate vântul în draci. În fine, într-un târziu ușa se deschide, livrezi și fugi!

Stopul doi: “Kaithlyn” 28 de ani, ai de livrat doi saci de mâncare pentru câini. Bați la ușă și auzi instant: “Comiiinggg!” cam în același timp în care un cor de lătrături de câini începe să răsune din casă. Urmează cel puțin un minut de: “Get Back!”, “Sit”, “Stop Barking”.

Deschide ușa Kaithlyn și printre picioare îi țâșnește o potaie de bishon chitit pe tine, tu dai să te aperi, aia dă să-l prindă, își cere scuze, că de obicei nu face așa, în fine livrezi iar și.. fugi la dubă.

Livrarea 3. Intri în aplicație și vezi că e la mama dracu la 15 minute distanță. Pornești, îi dai bice dar atent să nu îți iei vreun radar. Ajungi și aplicația te lasă aiurea. Parchezi cu frica de a nu deranja vreun “lord” sau să nu găsești la întoarcere un “tichet” de amendă în parbriz.

Te dai jos din mașină cauți încă 2 minute în sacii din dubă coletele. Sunt mari. Le iei și alergi cu ele în brațe. Prin frig și ploaie o iei în sus pe stradă. Nu găsești adresa. Casa nu are număr are nume. Te întorci. S-au mai dus 5 minute. Tu ești ud tot deja și pachetele la fel.

Într-un final găsești adresa corectă după ce ai mai bătut la 3 uși, iar ei vecinii, nu au auzit în viața lor de acest vecin chiar dacă stă lângă ei.

Îți deschide Steve, un copil de 15 ani iar coletul tău dracu știe ce conține deoarece necesită semnătura unui adult. Îi explici în engleza ta de baltă că nu îi poți lăsa pachetul dacă nu îți arată un ID sau să vină un adult din casă. Puștiul strigă: “Moooom!”

Se aud pași pe scări și tu răsufli ușurat că nu trebuie să te întorci mai târziu să încerci din nou livrarea. Apare “Shane”. Până bagi datele în sistem mai fug 3 minute ca nimic.

Te întorci la dubă. Ai impresia că au trecut doar 5 minute când defapt au zburat 40 de minute și tu ai reușit să dai doar 3 stopuri. Scuipi în sân și demarezi spre stopul 4.

La stopul 4 “Mohamed” a comandat de pe Amazon, dar nu e decât nevastă-sa acasă. Iese pe geamul de sus, întreabă cine e. După un minut se mișcă perdeaua de la parter, te studiază să fie sigură că e de la Amazon. Într-un final deschide ușa cât să scoată mâna, îi dai coletul și pleci.

Livrarea cu numărul cinci: “Claudiu” 32 de ani. De data asta chiar respiri ușurat, “hai că ăsta e de-al meu, dau repede!”… dai un rahat repede… Claudiu e la muncă și îl doare în cur de comenzile de la Amazon, el știe că le lași tu la vreun vecin.

Și te apuci să bați la ușile lor. Acolo dai iar de “ELEANOR, KAITHLYN, JOHN, STEVE etc.” sau case de ucrainieni, indieni, albanezi care nu vor să preia pachetul și iar ai pierdut 5 minute, până găsești pe cineva dispus să ia pachetul pentru Claudiu.

În tot acest timp uiți de mers la toaletă, de mâncat… dacă ești fumător te lași. Seara vezi că se apropie ora maximă de livrare și tu mai ai încă 15 stopuri de dat.

Deja e întuneric și nu mai vezi numerele caselor. Intri în panică. De la firmă te sună cât mai ai… telefonul se blochează sau nu mai are multă baterie.

Vine un coleg și te ajută, înjurându-te în gând evident. Respiri ușurat. E noapte, e ora 21. Ești nemâncat, nebăut, nepișat, nefumat și mai toate încep cu “ne”.

Pleci spre casa unde mai stai cu 7 inși și te rogi să găsești baia liberă. Dar nu pleci direct ci mai întâi treci pe la depozit să lași două pachete pe care oricât ai încercat nu ai reușit să le dai… oricum mâine ți le pune iar pe rută.

Ajungi acasă la 22. Alergi repede la baie și baia este evident ocupată… aragazul la fel. Îți iei o bere din frigider și îți aprinzi o țigară, apoi începi să le povestești la toți cum ai sărit tu gardul la stopul 89 și te-au fugărit câinii.

Nu e totul atât de negru. Într-un final se face vineri și îți intră bănuții pe card. Ca prin minune uiți tot calvarul. Suni acasă și faci planuri ce mașină să îți iei, ce casă să îți faci și ce afacere de succes o să dezvolți tu când te întorci.

Luni o iei de la început… lovești mașina! Cost reparație 3500 de lire! Planurile tale se amână dar tu tragi tare, nu îți pierzi speranța, tot ai rămas în buzunare cu banii pe care în România nu i-ai fi avut în veci și pururi. Cu timpul te obișnuiești și devii din ce în ce mai bun și mai rapid.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com