Copacul care vindeca suflete. Beneficiile arborelui de tei – puterea lui vindecatoare atat pentru trup dar si pentru suflet – authenticmagazin.com
Connect with us

SĂNĂTATE

Copacul care vindeca suflete. Beneficiile arborelui de tei – puterea lui vindecatoare atat pentru trup dar si pentru suflet

tei

Teiul este considerat un arbore sacru in folclorul tarilor din vestul Europei, iar pentru vechii celti simboliza altruismul. In timpul Evul Mediu exista obiceiul ca indragostitii sa-si jure iubire vesnica la umbra unui tei, deoarece exista credinta ca acest copac ii face pe oameni sa spuna numai adevarul.

Ceaiul de tei este unul din cele mai cunoscute si folosite ceaiuri de la noi. Iar virtutile terapeutice ale teiului sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Arborele de tei este un

campion al sanatatii,toate partile acestui copac, frunzele, florile şi lemnul avand valoare pe plan medicinal.

Florile de tei, pe langa faptul ca ne imbie cu parfumul lor dulce si relaxant, sunt bogate in antioxidanti, zaharuri si vitamina C, au actiune sedativa, spasmolitica si diuretica, sudorifica, antitermica, emolienta, expectoranta, decongestiva, relaxanta, antiinflamatoare. Florile de tei contin mucilagii, uleiuri esentiale, taninuri, glucozide, flavonoide, mangan si vitamine. Mucilagiile din florile de tei au efect emolient in contact cu membranele sistemului digestiv si de aceea sunt folosite pentru a trata probleme digestive ca indigestie, greata sau diaree.

Florile de tei sunt folosite cu succes, sub forma de infuzie, in afectiunile hepatobiliare si impotriva migrenelor. Infuzia din flori de tei, bauta seara, cu o jumatate de ora inainte de culcare, trateaza starile de neliniste, anxietatea si chiar atacurile de panica.

Compresa din infuzie de flori de tei amestecate cu albastrele se va pastra pe pleoape timp de aproximativ 10-15 minute, inainte de culcare pentru a se reduce cearcanele de sub ochi.

Precautii

In antichitate se faceau bai de tei pentru a destinde trupul si spiritul. Baile cu ceai din flori de tei sunt cunoscute pentru calmarea oboselii nervoase, insomniei si anxietatii. Fac minuni in cazul copiilor iritabili sau hiperactivi.

Prepararea ceaiului pentru bai: se prepara mai intai o infuzie cu o cana si jumatate de flori intr-un litru de apa. Se filtreaza si se adauga infuzia in apa de baie.

Pentru ingrijirea pielii: ceaiul din flori de tei proaspat preparat poate fi folosit ca si loţiune pentru ten. Ceaiul de tei ajuta la regenerarea pielii. Deoarece florile de tei ajuta la reducerea inflamatiilor, ceaiul de tei este un remediu excelent pentru ochii umflati.

Compresa din infuzie de flori de tei amestecate cu albastrele se va pastra pe pleoape timp de aproximativ 10-15 minute, inainte de culcare pentru a se reduce cearcanele de sub ochi.

Lemnul de tei, partea truchiului care se gaseste sub scoarta teiului actioneaza in special la nivelul ficatului si a vezicii biliare. Aceasta permite ficatului sa filtreze mai bine toxinele din sange si ajuta vezica biliara sa secrete o cantitate mai mare de bila.

Mierea din flori de tei este unul dintre cele mai apreciate produse in toata lumea. Are o puternica aroma de tei, ca un parfum proaspat, reflexe galben-aurii, uneori si verzui, si este fluida. Mierea de tei are o puternica actiune antibacteriana la nivelul cailor respiratorii.

Mierea de tei se recomanda pentru calmarea tusei, sau pentru tratarea bronsitei. Avand un efect calmant, ca si ceaiul facut din flori de tei, mierea de albine se recomanda persoanelor care sufera de insomnie.

Dacă este adevărat că bolile trupești sunt provocate de boli sufletești, și reciproca este la fel de valabilă: remediile naturii care vindecă sufletul, vindecă sigur și trupul. Că este adevărat, o dovedește planta magică celebrată la începutul lui iunie: teiul. Acest arbore ne este atât de aproape de suflet nouă, românilor, încât e de-ajuns să-i simțim mireasma și deja putem să-i decodificăm calitățile de leac.

Parfumul florilor de tei ne aduce pace în suflet, ne face meditativi și ne îmblânzește inima, pregătind-o pentru marile împliniri ale verii. Totuși, să pășim dincolo de domeniul inspirației și să căutăm în limbajul sec al enciclopediilor și al studiilor de specialitate descrierea calităților terapeutice concrete ale acestui copac.

Unde găsim și cum culegem florile de tei

tei

La noi în țară există 3 feluri de tei: teiul cu frunza în formă de inimă (Tilia cordata), care înflorește la începutul lui iunie și are pe dosul frunzelor niște perișori gălbui; teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos), care înflorește ceva mai târziu și are frunzele mai mari decât celelalte specii înrudite; teiul argintiu (Tilia argentea), care înflorește abia în iulie, având frunze și flori alburii. Indiferent de tipul lor, toți teii au aceleași întrebuințări medicinale. Îi găsim în asociații dense, adevărate păduri, mai ales în Dobrogea și în sudul Munteniei. Dar teiul crește și în celelalte zone ale țării, de la câmpie și până spre zona montană. Culegerea florilor de tei se face prin simpla rupere de pe ramuri.

Este o operațiune delicată, din cauza înălțimii mari a arborilor și a fragilității extreme a ramurilor, care nu o dată s-au rupt, accidentându-i pe culegătorii imprudenți. De aceea, recoltarea florilor de tei trebuie făcută de pe o scară bine asigurată, pentru a evita situațiile periculoase. Obligatoriu, culesul se face pe timp frumos. La minimum o zi după ce a plouat, pe timp uscat, florile de tei au maximum de principii active. Se desprind florile de pe ramuri cu tot cu bractee și se pun în săculețe de pânză. Uscarea se face la umbră, în locuri bine aerisite, într-un strat gros de cca 5 cm. Din 1 kg de flori proaspete se obține ceva mai mult de ¼ kg plantă uscată, care va fi depozitată în locuri fără umiditate și răcoroase.

Cum se prepară și se administrează florile de tei

tei

Pulberea. Se obține prin măcinarea cu râșnița a plantei uscate. O linguriță rasă de pulbere (cca 1,5 g) se ține câteva minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori/zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: copiii între 2 și 4 ani – maximum 2 g/zi, cei între 5 și 9 ani  – maximum 3 g/zi, în timp ce copii între 10 și 14 ani – maximum 6 g/zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeași doză ca și adulții, care este de maximum 12 g/zi.

Infuzia fierbinte. Se folosește pentru a provoca transpirația, element foarte important în tratarea răcelilor și a unor boli ce apar pe fondul intoxicării organismului. Se prepară prin opărirea a 2 lingurițe de flori cu o cană de apă clocotită, după care se lasă un sfert de oră să infuzeze. Se bea fierbinte, așa încât efectul sudorific să fie maxim.

Infuzia combinată. Combină extracția la rece cu cea la cald, pentru conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 2-3 lingurițe de flori de tei mărunțite se lasă la înmuiat în ½ cană de apă de seara până dimineața, când se filtrează; maceratul se strecoară, iar pulberea rămasă se opărește cu încă ½ cană apă fierbinte, se lasă la infuzat 20 minute și se strecoară; se combină cele două extracte; preparatul se bea cu o jumătate de oră înainte de mese. Doza: 3 căni pe zi.

Tinctura. Se umple pe jumătate un borcan cu pulbere de flori de tei, completându-se restul cu alcool de 40°. După ce conținutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat timp de 8 zile. Lichidul se filtrează prin tifon și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.

Băile terapeutice. Două mâini de flori de tei se lasă la înmuiat timp de 12 ore (de seara până dimineața) într-o oală cu 4 litri de apă călduță, după care se filtrează. Maceratul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă se mai opărește cu 1 litru de apă timp de 10 minute și se filtrează. Se toarnă ambele preparate în cada de baie, peste apa fierbinte. De regulă, băile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un puternic efect somnifer.

Tratamente interne

tei

Anxietate (stări de teamă fără un motiv aparent) – teiul diminuează stările de anxietate, precum și unele tulburări asociate lor: atacuri de panică, distonie neurovegetativă etc. În terapia contra anxietății se administrează pulberea de tei, din care se iau câte 2 g de 3 ori/zi, în cure de 6 săptămâni, urmate de 2 săptămâni de pauză.

Iritabilitate nervoasă, isterie – se face o cură cu infuzie combinată de tei, din care se bea câte o cană (250 ml) de 3 ori/zi, în cure de 28 de zile. Este un tratament recomandat și persoanelor la care aceste probleme emoționale apar pe fondul insomniei, al epuizării sau al anumitor tulburări hormonale (sindrom premenstrual, menopauză).

Insomnie – se bea un pahar de infuzie combinată de tei la câteva ore după masa de seară, imediat înainte de culcare. Florile de tei conțin principii active care induc starea de somn, acționând printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului Benzodiazepină. Atenție însă, o doză prea mare de tei poate avea un efect contrar, alungând somnul.

Dureri de cap, migrenă – se beau 1-3 căni de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide, diminuând intensitatea durerii de cap. În migrenele biliare, infuzia de tei poate declanșa reflexul vomitiv – un element care vă poate contraria, dar care este pozitiv. Dați curs acestui reflex natural care deblochează colecistul și grăbește sfârșitul migrenei.

Adjuvant în hipertensiune arterială – se administrează pulbere de tei, din care se ia câte o linguriță, de 4 ori/zi, în cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauză. Teiul acționează prin efect vasodilatator, prin acțiune sedativă la nivelul sistemului nervos central și prin efect depurativ, eliminând surplusul de apă din organism.

Adjuvant în febră – 2 căni de infuzie de tei caldă stimulează o transpirație intensă, ceea ce va duce la scăderea temperaturii. Se bea mai ales în accesele de febră asociate infecțiilor acute.

Răceli (viroze respiratorii), gripă – teiul nu are un efect antiviral, dar ajută la reglarea temperaturii, la eliberarea căilor respiratorii, reduce și elimină durerile musculare și de cap asociate acestor afecțiuni. Se ia infuzie combinată, îndulcită cu miere, câte 1 litru/zi, până la vindecare.

Tuse iritativă, tuse productivă, bronșită – în florile de tei există anumite substanțe emoliente (mucilagii), care reduc senzația de iritare de pe căile respiratorii și, ca atare, calmează tusea uscată. Aceste principii active sunt utile și în tusea productivă, deoarece ajută la eliminarea secrețiilor în exces de pe căile respiratorii. Se bea infuzie combinată, câte o cană de 3 ori/zi. În bronșită, se bea infuzie fierbinte de tei, 2 căni/zi. Are efect calmant: diminuează intensitatea acceselor de tuse, ajută la eliminarea secrețiilor de pe căile respiratorii și combate accesele de febră.

Adjuvant în retenția de lichide – se face o infuzie combinată de tei ceva mai concentrată (50 g la 1 litru de apă), care se ia cu lingura, pe parcursul a 2 zile. Această infuzie amplifica diureza și stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se fac băi generale cu flori de tei, care au efect diuretic și calmant, fiind utile și contra cistitei și a nefritei.

Gastrită – durerile de tip arsură, specifice acestei afecțiuni, sunt alinate și vindecate cu pulbere de tei. Pe de o parte, reduce nivelul de stres și tensiunea psihică, iar pe de alta, protejează și cicatrizează mucoasa gastrică. Se ia câte o linguriță de pulbere de 3-4 ori/zi, înainte de mese. În perioadele de criză puternică, cu dureri intense, nu se mănâncă nimic timp de 24 de ore.

Se beau mari cantități de infuzie combinată de tei, neîndulcită. Pentru o mai mare eficiență, se pune la macerat, împreună cu teiul, și o cantitate egală de rădăcină de lemn-dulce.

Adjuvant în hepatita de tip B și C – Principiile active din teiul argintiu au efect hepatoprotector. Efectul de protejare a celulei hepatice, combinat cu cel de stabilizarea și de calmare psihică, recomandă teiul în tratarea hepatitelor cu posibilă evoluție spre ciroză (evoluție accelerată de stres). Se recomandă administrarea a 2-3 căni de infuzie combinată de tei/zi, în cure de 4 săptămâni, urmate de altele 4 de pauză.

Dureri articulare în artrită – Administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamația și mai ales durerile articulare. Acest efect se datorează flavonoidelor din florile de tei. Se țin cure de 21 de zile, timp în care se consumă 3 căni/zi de infuzie combinată de tei, înainte de mese.

Adjuvant în limfom malign – Un studiu argentinian indică o acțiune antitumorală a florilor de tei cu frunza în formă de inimă. Se recomandă administrarea a 2-3 căni de infuzie combinată/zi. Are efect de inhibare a multiplicării celulelor tumorale și induce autodistrugerea acestora. Aceste efecte se datorează substanței scopoletina, conținută de florile acestei specii de tei.

  • antidepresiv, euforizant, sedativ. Ceaiul de tei are efect calmant, emolient, deoarece combate starea de uscaciune a mucoaselor, usor antispastic, expectorant, sudorific. Deobicei, ceaiul de tei este primul medicament in caz de raceala, durere de cap ori o indispozitie sufleteasca.
  • diaforetic, recomandate pentru fluidizarea sangelui si favorizarea circulatiei printr-o usoara vasodilatatie.
  • datorita efectului asupra sistemului nervos si circulator florile de tei sunt folosite si pentru reducerea presiunii arteriale (in special a celei cauzate de stres).
  •  trateaza durerile de cap cauzate de stres si unele migrene.
  • scade febra si favorizeaza transpiratia.
  • combate formarea ridurilor si a cearcanelor.
  • diabet zaharat, obezitate.

Tratamente externe

tei

Insomnie, agitație la bebeluși – unul din cei mai mari fitoterapeuți contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea că prima sa inițiere în arta tămăduirii cu plante a primit-o la doar 4 ani, când tatăl sau îl îmbăia cu flori de tei. Sub influența acestei băi, starea lui de spirit se alchimiza brusc: tensiunile și supărarea îi dispăreau ca prin farmec și un somn binefăcător îl cuprindea imediat. Această plantă îi inducea vise atât de frumoase și de intense, încât le-a ținut minte toată viața. În aceste vise vedea „zâne-flori”, a căror prezență îl făcea fericit. Și în medicina noastră populară băile cu flori de tei erau folosite pentru a liniști somnul celor mici, dar și pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.

Coșmaruri, tulburări de somn – Se umple o față de pernă cu flori de tei uscate și se folosește în locul pernei, în timpul somnului. Este un tratament de medicină populară cu o eficiență incredibilă, deși mecanismele biologice prin care acționează sunt încă inexplicabile.

In antichitate se faceau bai de tei pentru a destinde trupul si spiritul. Baile cu ceai din flori de tei sunt cunoscute pentru calmarea oboselii nervoase, insomniei si anxietatii. Fac minuni in cazul copiilor iritabili sau hiperactivi.

Prepararea ceaiului pentru bai: se prepara mai intai o infuzie cu o cana si jumatate de flori intr-un litru de apa. Se filtreaza si se adauga infuzia in apa de baie.

Pentru ingrijirea pielii: ceaiul din flori de tei proaspat preparat poate fi folosit ca si loţiune pentru ten. Ceaiul de tei ajuta la regenerarea pielii. Deoarece florile de tei ajuta la reducerea inflamatiilor, ceaiul de tei este un remediu excelent pentru ochii umflati.

Compresa din infuzie de flori de tei amestecate cu albastrele se va pastra pe pleoape timp de aproximativ 10-15 minute, inainte de culcare pentru a se reduce cearcanele de sub ochi.

Precautii

tei

Precauții și contraindicații la tratamentul cu flori de tei

Administrat în doze normale, niciun studiu făcut până acum nu a pus în evidență vreo formă de toxicitate a teiului, nici măcar asupra femeilor care alăptează sau a celor însărcinate.

Consumul excesiv al ceaiului de tei poate favoriza unele disfunctionalitati ale inimii, mai ales la persoanele cardiace, motiv pentru care acestora li interzice consumul acestui tip de ceai.

Teiul și magia

tei

În Roma Antică, teiul simboliza iubirea conjugală și fidelitatea în cuplu, fiind în același timp și arborele lui Venus (zeița iubirii) și al Iunonei (zeița înțelepciunii). Cuplurile tinere își împodobeau altarul casei cu ramuri de tei înflorite, pentru a beneficia de înțelepciune și stabilitate.

Poetul Ovidiu, cel exilat pe țărmul Pontului Euxin, afirma că de sărbătoarea dedicată zeiței fertilității, fecioarele se împodobeau cu coroane din flori de tei.

Triburile germanice de acum două milenii considerau teiul ca fiind un arbore al păcii și dreptății. În fiecare an, vara, era adorat ca arbore sacru și sărbătorit cu dansuri și muzică. Judecata tribală se făcea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele să dea verdictul corect.

Prezicătorii sciți împărțeau o frunză de tei în trei bucăți egale, pe care le înfășurau în jurul degetelor de la mâna stângă, pentru a obține inspirația și a căpăta puterea de a ghici viitorul.

În folclorul polonez există și acum credința că teiul plantat în fața casei apără familia de spiritele rele, aduce noroc și pace și ajută oamenii să nu cedeze diferitelor ispite.

Conform credinței populare franceze, o căsătorie nu se mai destrăma dacă mirii treceau la nuntă pe sub doi tei cu coroanele împreunate.

În Estonia și în Lituania există obiceiul ca femeile tinere să aducă ofrande de hrană la un tei înflorit, cerând fertilitate și liniște în familie.

La români, ramurile de tei înflorit sunt aduse acasă de Rusalii, după ce au fost sfințite de preot la biserică, fiind ținute la ușă ori lângă icoane. Se păstrează toată vara, având darul de a alunga grindina și furtunile distrugătoare, menținând seninul în casă. În satele din Bucovina se împodobesc mormintele cu ramuri de tei înflorite, pentru a le aduce morților pacea și împăcarea. Se crede că strămoșii îmbunați cu flori de tei veghează asupra celor vii și-i feresc de necazuri.

Încă din Evul Mediu, cărbunele din lemn de tei era folosit în satele românești ca leac sigur contra ulcerului stomacal, flatulenței și constipației. Se luau 2 lingurițe de cărbune pisat, în apă.

În multe situri arheologice din Elveția s-au descoperit veșminte imprimate cu extract de tei. Obiceiul a fost păstrat și de popoarele slave, până în timpurile moderne.

În creștinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfânt și exista obligația ca statuetele Fecioarei Maria și catapetesmele să fie cioplite din lemn de tei (Lignum sacrum).

În astrologie, teiul este asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodiziac.

În antichitate, vindecătorii transferau bolile asupra teiului. Mulți părinți plantau un tei când li se năștea un copil, convinși fiind că astfel va fi ocrotit de boli. În caz că totuși se îmbolnăveau, erau întinși la umbra unui tei înflorit.

În coroana teiului, nu cad niciodată săgeţile trăsnetelor, explicaţia fiind magnetismul diferit al teiului, faţă de cel al altor arbori. Este ştiut că ţăranii, prinşi pe câmp de ploile repezi de vară, aleargă să se adăpostească sub un tei singuratic, evitând alţi arbori care ar atrage fulgerele. În plus, umbra teiului nu provoacă răceli sau boli pulmonare, aşa cum se poate întâmpla cu persoanele care dorm la umbra nucului.

Mierea de tei are o puternică aromă de flori de tei, cu reflexe luminoase, galbene-portocalii. Cristalizează uşor, mai ales dacă este ţinută la rece. Mierea de tei produsă în România este exportată în toată Europa de Vest, fiind foarte căutată datorită calităţilor deosebite pe care le are. În primul rând, această miere are proprietăţi antimicrobiale şi antiinflamatorii.

Este folosită în tratarea crampelor şi a bolilor renale şi foarte frecvent împotriva guturaiului, răcelii, tusei şi iritaţiilor gâtului, pentru că are o puternică acțiune antibacteriană la nivelul căilor respiratorii, dizolvând mucusul şi curăţând gâtul. Fiind un calmant al sistemului nervos, este recomandată împotriva insomniei, oboselii sau stresului. În prezent, România deţine cea mai mare suprafaţă de pădure de tei din toată Europa.

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun sa inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

  • tei

  • tei

  • tei

  • tei

  • tei

  • tei

  • tei

  • tei
  • tei
  • tei
  • tei
  • tei
  • tei
  • tei
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

SĂNĂTATE

Un studiu realizat pe două milioane de copii dezvăluie adevărata cauză a apariției autismului. Un singur factor reprezintă 80% din risc

autism

De foarte multe ori citim despre rezultatele unei anumite cercetări care susține că a găsit cauza reală a apariției autismului. Uneori aflăm că e vorba despre poluarea aerului, o infecție virală sau chiar vina unui vaccin.

Autismul afectează copiii de orice etnie, rasă sau condiție socio-economică, fiind de 4,5 ori mai frecvent întâlnit la băieți decât la fete.

Cel mai mare studiu de acest gen, care a implicat mai mult de 2 milioane de copii din cinci țări, a reafirmat faptul că genetica este de fapt cel mai mare factor de risc în dezvoltarea tulburării spectrului autist (TSA).

Într-un raport publicat de JAMA Psihiatrie, cercetătorii au descoperit că tulburarea de spectru autist este cauzată în proporție de 80 la suta de genele moștenite, în timp ce factorii de mediu reprezintă mai puțin de 20 la suta din risc.

autism

Factori precum vârsta părinților, greutatea mamei, sindromul ovarului polichistic, dacă copilul este născut prin secțiune cezariană etc. , s-au dovedit a avea un impact “inexistent sau minim” asupra dezvoltării autismului.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, eșantionul analitic a inclus 2.001.631 persoane, dintre care 1.027.546 (51,3%) bărbați. Persoanele analizate s-au născut în Danemarca, Finlanda, Suedia, Israel și Australia de Vest între 1998 și 2011.

Echipa internațională de cercetători a urmărit subiecții până la vârsta de 16 ani, moment în care peste 22.000 dintre ei au fost diagnosticați cu autism.

Copiii cu tulburări de spectru autist au nevoie de atenție, răbdare și dragoste ca toți ceilalți copii. Cercetările arată că implicarea părinților și a altor persoane apropiate în terapia copiilor cu TSA dă rezultate foarte bune, fapt care demonstrează ca demersul terapeutic nu trebuie să se bazeze exclusiv pe specialiști.

Deasemenea, cercetătorul Gretchen Carlisle de la Research Center for Human-Animal Interaction (ReCHAI) din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară a Universităţii din Missouri, a observat că prezenţa oricărui animal de companie, îmbunătăţeşte abilităţile sociale ale unui copil cu autism.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

SĂNĂTATE

Roinița, o valoroasă plantă medicinală. Beneficii și modalități de întrebuințare

Roinița - Melissa officinalis

Roinița (Melissa officinalis L.) este o plantă perenă din genul Melissa L., familia Labiatae (Lamiaceae).

Specie erbacee perenă, tufos ramificată, înaltă de 30-80 cm, cu miros puternic de lămăie. Se aseamănă la înfățișare cu urzica (Urtica dioica) deși aceasta din urmă aparține unei familii cu totul diferite.

Frunzele roiniței sunt însă de un verde mai pronunțat, aproape închis la culoare și ele exudă o aromă plăcut mirositoare asemănătoare lămâii atunci când sunt presate între degete.

Roinița este o plantă meliferă, florile ei fiind vizitate de foarte multe insecte. Datorită mirosului ei planta atrage albinele și de aceea este folosită de către apicultori atunci când doresc să captureze un roi. De aici de fapt vine și numele plantei, de la roi de albine.

În flora spontană, planta creşte dispersat, mai ales în regiunile din sudul şi vestul țării, prin locuri uscate, pietroase, păduri de stejar, în luminişuri, poieniţe și pajişti. Se cultivă bine în judeţele Ilfov, Teleorman, Prahova, Buzău, Constanţa şi Timiş.

Roinița - Melissa officinalis

Roinița – Melissa officinalis

Compoziţie chimică

Frunzele de Roiniță conţin cca 4% acid rosmarinic şi alţi acizi polifenolici, între care acidul cafeic şi cel clorogenic, triterpene şi flavonoizi. Recent, în frunzele de Melisă au fost descoperiţi glicozizi monoterpenici şi alte glicozide.

Conţinutul în ulei esenţial este de 0,05-0,30%, fiind format din citronelal, citral a şi b, metilcitronelal, ocimene, citronelol, nerol şi geraniol. Mai sunt prezente diferite alte sesquiterpene, beta-cariofilene şi germacrene.

Farmacologie

Extractul hidroalcoolic liofilizat din frunze de Melisă exercită o acţiune sedativă, în doze relativ mici. S-a constatat că are și o acţiune analgezică. Se utilizează pe scara largă, în special în Germania, ca tranchilizant şi sedativ în insomniile de origine nervoasă şi în tulburările funcţionale gastroenterice.

Are deasemenea acţiune eupeptică (digestivă) şi carminativă, antispastică. Acționează bine în toate durerile gastrice de origine nervoasă.

S-a mai constatat că, pe lângă acţiunea relaxantă asupra musculaturii gastro-intestinale, prezintă o acţiune similară asupra musculaturii netede uterine.

O altă acţiune este cea antiinflamatoare şi analgezică. Acidul rosmarinic este un bun antiinflamator şi sedativ, acţiune la care îşi aduc contribuţia şi beta-cariofilenele şi alţi fitocoraplecşi din aceaslă plantă. S-a mai constatat că Roinița are şi o bună activitate antivirală asupra infecției Herpes simplex.

Recomandări

Pentru efecte sedative generale, în tulburările gastrointestinale, în insomnii, ca eupeptic (digestiv) şi carminativ. Dă rezultate bune şi în stările de nelinişte şi iritabilitate. Stimulează apetitul.

Roinița mai poate fi utilizată și pentru vindecarea rănilor (sub formă de băi) datorită proprietății acestei plante de cicatrizant, dar și la tratarea diskineziilor biliare.

Mod de preparare şi administrare

Sub formă de infuzie preparată din 1 – 2 linguri de frunze uscate la o cană cu apă. Se beau 1 – 2 căni pe zi după masă. Seara, înainte de culcare, se mai poate bea o cană îndulcită cu miere. Tinctură de roiniță diluată în apă conform modului de administrare înscris pe produs.

Contraindicaţii

Nu se cunosc. Citiți cu atenție prospectele de pe produse.

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun să inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

Bibliografie: Ovidiu Bujor – Ghidul plantelor medicinale şi aromatice de la A la Z, București 2003

Continue Reading

SĂNĂTATE

De ce ne stresăm la serviciu? 6 lucruri pe care le poți face pentru a scăpa de stres în timpul serviciului

stres

Stresul este reacția noastră mentală, emoțională și fiziologică la presiunile de zi cu zi, reacție care vine atât din afară noastră, cât și din interiorul nostru.

Definiție: STRES, stresuri, s. n. 1. (Med.) Termen general utilizat pentru orice factor din mediu (traumatism, emoții, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om și la animale o stare de tensiune și o reacție de alarmă a organismului, determinând uneori îmbolnăviri grave; p. ext. efect nefavorabil produs asupra organismului ființelor de un factor de mediu.

Oricâtă plăcere ne-ar oferi ceea ce facem, orice activitate poate aduce elemente de stres atunci când lucrurile sunt duse la extrem.

Cunoscutul psiholog Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), afirmă că oricine a lucrat vreodată a simțit, într-un fel sau altul, presiunea legată de locul de muncă creată un deadline sau de unele sarcini mai dificile.

“Pe termen scurt, este firesc și rezolvabil, dar din ce în ce mai mulți angajați nu scapă de presiunea de la locul de muncă nici măcar acasă, unii răspund la emailuri sau dau telefoane și în timpul liber, alții își iau de lucru suplimentar acasă etc., iar acest comportament determină cronicizarea stărilor, stresul devenind copleșitor și dăunător sănătății fizice și psihice”, explică specialistul.

De ce ne stresăm la serviciu?

Sursele de stres legat de serviciu sunt de obicei: salariile mici, lipsa suportului social, lipsa controlului asupra decizilor pe care trebuie să le ia persoană în postul deținut (conflictul de rol), expectanțe neclare ale performanței din partea angajatorului sau a angajatului, șanse mici de evoluție sau avansare, supraîncărcare cu sarcini, sarcini insuficient de provocatoare sau de captivante, continuarea muncii concrete sau menținerea unei preocupări mentale legate de serviciu și acasă, după terminarea programului de lucru.

“În prezent, stresul este privit din 2 mari perspective: Eustres (“stresul pozitiv”), care apare atunci când este determinată încordarea și mobilizarea organismului pentru a trece la acțiune și disstres (“stresul negativ”), care poate induce stări patologice, epuizare, anxietate, depresie, sindromul burnout, probleme de concentrare, motivație, probleme familiale și de cuplu etc.

Din păcate, nu putem evita întotdeauna situațiile tensionate care apar la serviciu, de aceea, ține de noi să găsim variante de gestionare a stresului, deoarece sănătatea noastră fizică și mentală depind de capacitatea noastră de a face față situațiilor presante, tensionante”, explică psihologul.

Psiholog Laura Maria Cojocaru

Psiholog Laura Maria Cojocaru

6 lucruri pe care le poți face pentru a scăpa de stres în timpul serviciului

Ia o pauză de lucru. Corpul uman nu este programat să stea prea mult timp într-un singur loc (astfel se explică durerile musculare și de spate care apar la persoanele ce desfășoară o activitate sedentară).

“După fiecare ora de muncă încearcă să te opreșți 5 minute și să ieși din birou, să bei apă, să te plimbi prin birou, să ieși pe terasă, să discuți un coleg, să stai 5-10 minute în fața unei ferestre deschise, respiră adânc de câteva ori, îndreaptă-ți atenția asupra eliberării tensiunii și a calmării bătăilor inimii, ieși pur și simplu din încăperea în care lucrezi pentru câteva clipe și privește pe fereastră sau gândește-te la un lucru frumos, liniștitor sau haios.

Scopul este să te deconectezi și să îți relaxezi mintea, astfel încât să poți preveni orice posibilă stare de anxietate sau neplăcere fiziologică. În pauza de prânz, ridică-te de la birou și mănâncă în altă parte, în special evită să lucrezi în timp ce mănânci. Evită preparatele și gustările nesănătoase”.

Ia o pauză de atitudine. Treizeci de secunde sunt suficiente pentru ca ritmul alert al inimii să se liniștească, de aceea este recomandată angajarea inimii și a minții într-o direcție pozitivă, relaxantă.

“Vizualizează cu ochii minții orice ar putea declanșa sentimente pozitive, imaginea familiei, a copilului, a partenerului de viață, a animalelor de companie, un tablou relaxant, un peisaj de vis, o imagine plăcută din vacanță, culori, imagini, sunete, senzații tactile plăcute.

Bea un ceai relaxant, ascultă o melodie de relaxare, aprinde un bețișor parfumat, pune-ți pe birou o vază cu flori. Privește în jur câteva clipe, dându-ți voie să te bucuri de forma și culorile florilor, de ciripitul păsărilor, de frumusețea unui copac, de razele soarelui sau de prospețimea ploii etc. Schimbă modul de respirație (există o legătură directă între starea noastră emoțională și felul în care respirăm).

Respirația unei persoane calme este profundă, lentă și controlată, preferabil cu atenția centrată abdominal. Respira astfel de cel puțin 5 ori. Oferă-ți un mic automasaj în zona cefei, a capului, umerilor și brațelor”.

Gestionează-ți mai bine timpul. Oprește-te din mulți-tasking, care presupune de fapt “multi-gândit”, analizează care sunt prioritățile, ia-le pe rând și menține-ți atenția pe o singură activitate până este finalizată.

Fă-ți prieteni la locul de muncă. În felul acesta vei avea în jurul tău persoane cu care poți discuta atunci când ai nevoie de o pauză sau când ai nevoie să iei o decizie mai dificilă.

Păstrează o atitudine pozitivă față de locul de muncă. “Reamintește-ți aspectele care îți plac în activitatea ta, motivațiile pentru care ai ales-o, beneficiile pe care le obții făcând ceea ce faci. Premiază-te la finalul îndeplinirii unei sarcini sau la atingerea unui obiectiv cu un moment de relaxare, un gând bun, o glumă, sau orice altceva îți aduce plăcere”.

Oferă șefului tău sau oferă-ți (dacă ești propriul tău șef) un plan de gestionare a factorilor stresori identificați, menit să te ajute să performezi mai bine. “Acest plan este bine să includă dezvoltarea unor abilități de management al timpului, clarificarea sarcinilor, primirea resurselor sau a suportului necesar de la colegi, adăugarea unor sarcini mai provocatoare, modificarea spațiului de lucru pentru a fi mai confortabil, oferirea unor resurse de relaxare din partea companiei”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru

 

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 55 de abonați

Statistici blog

  • 1.213.570 vizite

Trending