În masivul Hăşmaşu Mare, pe partea din sud a Muntelui Şipot, la peste 1.600 de metri, se află o minunăţie speologică, o bijuterie săpată în calcar – Peştera Şugău.
Peştera are patru nivele, trei intrări suprapuse şi o lungime de peste un kilometru. Numele peşterii, care în ungureşte înseamnă “şoaptă”, este dat de sunetele pe care apa izvorului subteran ce o străbate le scoate când se loveşte de stânci, purtate de vântul ce se plimbă nestingherit prin galeriile grotei.
Dezvoltată într-o klippă de calcar cristalin cu intruziuni dolomitice, potrivit site-ului dedicat acestei peşteri, www.sugo.ro, acest strat petrografic are o lungime de 10 km, o lăţime de 2 km şi o înălţime care pe alocuri depăşeşte 200 m. Lungimea vizitabilă este de 1.021 m, cu o diferenţă de nivel de 67 m. Altitudinea de intrare în Galeria Principală este de 1 060 m, ieşirea fiind la 993 m. Doar o porţiune a peşterii poate fi vizitată, în alte zone fiind permis doar accesul speologilor. În peşteră, temperatura medie este de 7-9°C, cu o umiditate de peste 90% şi conţine dioxid de carbon CO2 într-o concentraţie mai mare decât cea normală.
foto: sugo.ro
Renumele peşterii se datorează galeriilor strâmte, formaţiunilor şi formelor de peşteră, cum ar fi stalactite conice, stalagmite, stalactite şi stâlpi cu guler (tip buzdugan deosebit de rare), stalactite fistulare, coralite, stalactite lumânări şi altele. Sub aspect mineralogic se pot studia spectaculoasele cristalizări ale calciului în formă aragonitică, precum şi formaţiuni helictite (formaţiune calcitică ce se ramifică în toate direcţiile, neţinând cont de gravitaţie). În timpul iernii, zonele de la intrare sunt folosite de specii de fluturi (precum Scoliopterix libataix), iar în perioadele de toamnă târzie, iarnă şi în lunile reci de primăvară, peştera adăposteşte mai multe specii de lilieci, ca Plecotus auritus, Miniopterus schreibersi, Myotis myotis.
Odată ce-ai pătruns în peştera, ai senzaţia că eşti pe alte tărâmuri. Stalactite, stalagmite, forme ciudate săpate de apă şi vânt în calcarul moale, coloane ce te trimit cu gândul la impozantele temple ale demult apusului Imperiu Roman, toate compun tabloul unui spaţiu feeric. Galeria principala are săli precum Vestiarul, Sala Sfatului şi Hala Descoperirilor. În ultima dintre ele se poate vedea cu adevărat formele săpate de natură în stâncă denumite sugestiv după aspectul lor: Meduza, Delfinul, Lumea Fermecată sau Şirul de Stâlpi sau Ochiul Bufniţei.
Primele tentative de explorare şi cartare de către specialişti a peşterii datează din anul 1965, atunci începând şi să fie amenajată pentru turişti. Înainte de acest moment, însă, intrarea în peşteră era extrem de greoaie, acesta fiind şi unul din motivele pentru care a durat atât de mult să fie cercetată.
„Peştera Şugău este un loc extrem de interesant atât pentru turiştii simpli, dar şi pentru speologi. Aici pot fi admirate formaţiuni care nu se mai găsesc nicăieri la noi în ţară. Foarte spectaculoase sunt stalactitile conice, un ansamblu care seamănă cu un caldelabru, dar şi stâlpii cu guler“, spune geologul Cristi Turcu.
Legenda aurului din peşteră
Localnicii descoperiseră cu mult timp înainte peştera, creând multe legende în jurul ei. Una dintre ele spune că, de fapt, aceasta ar duce la un tunel ascuns în adâncul pământului care te călăuzeşte, la rândul său, spre o imensă comoară de aur. Ba chiar, potrivit poveştilor bătrânilor, din şapte în şapte ani, dacă prinzi exact momentul, din bolta peşterii ar picura aur pur.
Se spune că odată la şapte ani se umplu trei găleţi cu aur, dar până acum nimeni nu a reuşit să se îmbogăţească. Se mai spune că doar cei aleşi pot găsi aurul, iar acesta poate fi adunat odată la şapte ani, doar în vinerea dinainte de Rusalii. Nimeni nu a reuşit însă să găsească mult râvnitul aur deoarece nu se ştie când încep şi mai ales când se termină cei şapte ani.
În peşteră este prezent permanent un curent de aer care şuieră continuu fapt care a dat şi demumirea de Şugău. Cei mai superstiţioşi spun că zgomotul ar fi făcut de fapt de spiritele celor care s-au rătăcit şi au pierit în trecut în peşteră în căutare de aur.
Revenind la realitate, peştera are numeroase săli, ce au fost denumite în fel şi chip, în funcţie de formele, mărimile şi localizarea lor.
Din cauza condiţiilor climatice şi biologice din interiorul său, concentraţia de dioxid de carbon din aer fiind mult peste cea normală, circuitul pentru turişti nu cuprinde decât 150 de metri din peşteră, având o durată maximă de 50 de minute. Mai mult, accesul se poate face doar cu ghizi, ce vor avea grijă să nu intraţi fără casca de protecţie cu o lanternă ataşată de ea.
Principala atracţie din peştera, vestită tot datorită legendei ce o învăluie, este Lacul Îndrăgostiţilor, aflat într-una dintre săli. Se spune că cei care vin aici şi beau din apa lacului vor rămâne îndrăgostiţi de-a pururi.
foto: sugo.ro
Şi, ca să vă spunem şi cum puteţi ajunge în acest loc magic, să desenăm un mic traseu. Aşadar, trebuie să mergeţi pe DN 12, să treceţi de Miercurea Ciuc şi de Gheorgheni şi, după ce aţi văzut indicatorul ce vă anunţă că aţi ieşit din comuna Voslobeni, să faceţi dreapta pe un frumos drum forestier.
După ce observaţi că maşina nu poate merge mai departe, urmaţi cărarea marcată cu bandă albastră şi, puţin mai sus, la refugiul Şugău, vă vor întâmpina ghizii.
Peştera este deschisă până la finele lunii septembrie, zilnic între 10.00 şi 17.00, iar din octombrie poate fi vizitată doar în weekend între 10.00 şi 16.00. Vizitatorii sunt însoţiţi permanent de un ghid, iar turul este unul la lumina obscură a felinarelor şi lâmpilor. Turiştii trebuie să aibă la ei haine groase deoarece temperatura nu depăşeşte 9 grade. În interior puteţi simţi o mică presiune deoarece concetraţia de dioxid de carbon este mare. Se recomandă încălţăminte de munte deoarece în interior este şi mult noroi.
În 1980, Consiliul Popular al judeţului Harghita, conform deciziei nr.12 din 14 aprilie, a declarat rezervaţia naturală Şugău pe o suprafaţă de 17 hectare. În 1995, Hotărârea nr. 13 a Consiliului judeţean Harghita stabilea din nou protecţia zonelor naturale şi a monumentelor naturii de pe zona judeţului Harghita.
Rezervaţia Naturală Şugău totalizează 18,30 ha, unde pe lângă diferite specii de răşinoase şi foioase pot fi întâlnite şi alte specii deosebit de rare din familia orhideelor: ”Papucul Doamnei” – Cypripedium calceolus (specie rară de orhidee, unică în Europa, aflată pe cale de dispariţie, ocrotită prin lege), Cephalantera rubra, Epipactis atrorubens, Epipactis helleborine, Gimnadenia conopseea, Gimnadenia adoratissima.
