Iată o poveste pe care profesorul meu chinez mi-a spus-o pentru a deveni mai întelept. Lecțiile învățate din această istorisire au rămas cu mine în ultimele două decenii și sper că puteți obține și voi ceva din ea.
Un tânăr băiat din China și-a părăsit sătucul sărac de la țară pentru pentru a deveni călugăr la faimosul Templu Shaolin. După o călătorie lungă și greoaie, el a fost refuzat chiar la porțile templului. Știind că perseverența și răbdarea lui vor fi testate, el sa așezat în fața porților. Au trecut zilele și apoi săptămâni, până când, în sfârșit, unul dintre călugării mai în vârstă l-a lăsat să intre. A fost intervievat și testat de călugărul superior și a fost în cele din urmă acceptat ca un călugăr junior. Tânărul călugăr shaolin a fost foarte bucuros, și când s-a întors în satul său și a povestit experienta de la templu, toată lumea a fost încântată.
Calugarii de la templul Shaolin erau faimosi pentru calitatile lor privind artele martiale, și până acum nimeni din satul apropiat nu fusese atat de onorat ca sa fie acceptat la templu.
Prima seară la templu, băiatul cu greu reușea să-și stăpânească entuziasmul. Toată viața visase să învețe schemele fabuloase de kung-fu și aștepta cu nerăbdare prima lecție de a doua zi. Când a sosit ziua următoare, un maestru shaolin i-a ordonat să ia o găleată mare de lemn să urce muntele până la izvorul de pe creastă , să-l umple cu apă și să-l aducă înapoi la templu. Băiatul a făcut exact cum a fost instruit, dar s-a dovedit a fi o luptă uriașă pentru el să care galeata mare și greoaie tot drumul înapoi la templu.
Când a ajuns la templu o mare parte a apei o vărsase deja pe drum. Marele maestru a turnat apa rămasă într-un alt vas și i-a spus băiatului să se întoarcă la izvor iar de data aceasta să se întoarcă cu galeata plină. Baiatul a umplut din nou galeata uriașa si a reușit sa aducă cu mare efort cea mai mare parte a apei inapoi in templu.
– Foarte bine, spuse maestrul shaolin. “Acum așează-te alături de găleată și cu palma ta lovește suprafața apei. Repetă acest lucru până când nu mai este apă în găleată.”
Băiatul a făcut exact ceea ce i-a cerut maestrul. Simțea cumva că a fost pedepsit pentru că a vărsat apa sau era posibil să fie testat în continuare pentru a vedea dacă are perseverența și disciplina pentru a se antrena ca un adevărat călugăr Shaolin. După doar câteva minute, palma lui era roșie și ardea de la lovirea apei, dar a continuat până a dispărut toată apa din găleată.
– Foarte bine, spuse maestrul. “Acum, du-te și adu altă găleată de apă și golește-o cu palma din nou.”
Acest exercițiu a durat toată ziua, și din nefericire pentru tânărul ucenic a doua zi, de asemenea. Apoi, în ziua următoare și în următoarea … și, în curând, săptămâni și luni trecuseră și băiatul nu făcea nimic altceva decât să transporte găleata mare de apă și să o golească lovind suprafata apei cu palma. De multe ori tânărul shaolin se lăsa cuprins de furie, fiind sigur că a făcut ceva greșit ca maestrul său să-l urască atât de mult. Dar nu era nimeni în jurul său căruia să se plângă – toți călugării mai în vârstă erau ocupați practicându-și exercițiile zilnice de meditație și de arte marțiale.
După un an, au sosit sărbătorile budiste, iar marele maestru shaolin la chemat pe tânărul băiat în biroul său.
“Tinere, tu ești aici de un an. Acum vreau să faci o pauză și să mergi să-ți vizitezi familia într-o mică vacanță. I-am anunțat deja că vii și mă aștept să te întorci aici în două săptămâni pentru a-ți reîncepe antrenamentul.” Când sătenii au auzit că tânărul călugăr Shaolin se întoarce, au sărit in sus de bucurie și s-au hotărât să organizeze o sărbătoare mare în onoarea lui.
Când băiatul a sosit în satul său, a descoperit un banner imens deasupra drumului principal cu un mesaj primitor și a văzut că sătenii au aranjat în piața satului o sărbătoare în cinstea sa. Mândria sa de a se întoarce ca un călugăr Shaolin a dispărut repede, când și-a dat seama că toți sătenii doreau ca el să-și demonstreze abilitățile de arte marțiale în zona amenajată din piața satului.
Le-a spus sătenilor extaziați că ar prefera să nu facă nici-o demonstrație, însă aceștia nici nu doreau să audă de un refuz. Umilința a crescut în băiat. Într-adevăr, maestrul îl făcuse de rușine în fata tuturor sătenilor. Într-un an întreg nu învățase deloc arte marțiale. Acum era pe cale să-și piardă respectul în fața întregului său sat.
Mulțimea înebunită l-a târât în fața unei mese masive din piatră și au strigat și l-au îndemnat să le arate ceva scheme de kungfu ca un adevărat Shaolin. Stătea nemișcat, cu lacrimi în ochi, cu fața înroșită, rușinat să le spună sătenilor că nu învățase nimic. În cele din urmă, frustrarea tânărului shaolin a atins punctul culminant.
Lăsati-mă în pace, n-am învățat nimic!
În acel moment a strigat cât l-au ținut puterile “Lăsati-mă în pace, n-am învățat nimic!” A strigat tare și în același timp a ridicat palma lovind cu furie imensa masă de piatră. Liniștea s-a așternut peste mulțimea de săteni. Toți au făcut ochii mari și nu le venea să creadă ceea ce tocmai se întâmplase.
Când tânărul călugăr shaolin își lăsă mâna în jos, uriașa masă de piatră groasă se rupsese chiar în jumătate, lăsând pe toată lumea cu gura căscată!
Concluziile le trageți singuri! Sursa: authenticmagazin.com
