Connect with us

PENTRU SUFLET

Părintele Pantelimon Şuşnea: “ Premisa că ar trebui să fim fericiţi în fiecare clipă a vieţii noastre e fundamental greşită”

parintele pantelimon

S-a retras din lume la poalele Munţilor Şureanu, unde trăieşte în post şi rugăciune, cu bucuria de a fi alături de fraţii săi întru Hristos. Absolvent de Belle Arte, pictor de icoane şi fotograf, Părintele Pantelimon Şuşnea e şi un minunat vorbitor, ale cărui cuvinte învăluite de har au salvat de la naufragiu sufletesc mii de tineri.

I-am căutat prezenţa mângâietoare în Postul Paştelui, pentru a găsi răspunsuri despre o suferinţă adesea subestimată, ce ameninţă să se transforme într-o boală a secolului. Un îndreptar de vindecare şi de înviere sufletească.

“Nimeni nu se poate împlini în afara iubirii”

– Azi, mai mult ca oricând, pare că am ajuns într-o fundătură. Statisticile spun că un român din zece suferă de depresie. Părinte, ce spune asta des­pre vremurile în care trăim?

– O lume atinsă de depresie e o lume lipsită de bucurie şi dragoste. E o lume alienată şi însingurată, o lume urâtă, care şi-a pierdut reperele, în care s-a pier­dut dimensiunea verticală şi în care omul se des­fă­­şoară numai pe orizontala existenţei, într-o diver­sitate infinită şi goală. E o lume care nu mai are nimic de spus. O lume goală de Dumnezeu, în care bucuria e confundată adesea cu plăcerea. Or, bucuria ade­vă­rată ţine de resorturi mult mai profunde, e împlinirea de­pli­nă a rostului tău ca om şi e strâns legată de îna­intarea în viaţa spirituală. Depresia apare atunci când oa­me­nii nu-şi înţeleg destinul, menirea lor pe acest pământ.

– Niciunul din oamenii atinşi de depresie nu pare să fi scăpat de gândul obsesiv că viaţa e lipsită de sens. Că nu alegem noi să ne naştem, cum nu alegem când să murim.

– Singurul sens al vieţii e mântuirea. Doar că oamenii cred adesea că mântuirea e ceva ce ni se dă în urma unui verdict final, dacă am făcut nişte fapte bune. Mântuirea e fericirea, e raiul. Raiul nu e un loc. Raiul e starea de relaţie cu Dumnezeu, care se trăieşte încă de aici, de pe pământ. E greu să iubeşti o idee. De aceea Dumnezeu s-a făcut om, ca să ne înveţe că îl putem iubi, iubindu-i pe cei de lângă noi. Mântuirea e dinamica acestei relaţii de iubire, cu toate suişurile şi coborâşurile ei. Nimeni nu se poate împlini în afara iubirii, în afara unei relaţii. Oamenii uită că Dumnezeu nu este singur, Dumnezeu este o relaţie (o treime), iar noi suntem făcuţi după asemănarea lui. Bucuria se cere împărtăşită, nu se trăieşte în singurătate. De aceea se spune că cea mai mare fericire e să iubeşti şi să fii iubit.

– Sunteţi şi preot duhovnic. Suferinzii de depre­sie caută alinare la mânăstire?

– Sunt mulţi cei care vin să-şi găsească liniştea la mânăstire, dar asta nu înseamnă că îşi deschid su­fle­tul foarte uşor. Îi recunoşti după chip. Un om nefericit e un om fără strălucire în privire. E apăsat, gârbovit, întunecat şi agresiv, adesea. Când e nemulţumit de el însuşi, omul e agresiv. E ca o fiară rănită, care suferă, e periculoasă şi nu te lasă s-o ajuţi. Dar de cele mai multe ori, în spatele violenţei se ascunde nu răutate, ci suferinţă.

“Dumnezeu nu trădează niciodată”

parintele pantelimon

– Niciodată viaţa n-a fost mai înlesnită ca acum. Şi totuşi, e tot mai multă suferinţă în lume. De unde vine?

– Depresia e o stare de cădere. Apare dintr-o lipsă de împăcare a sufletului cu sine, cu Dumnezeu sau cu oamenii. E o stare de conflict, de ruptură inte­rioa­ră, între suflet şi intelect. O lipsă de echilibru. Depre­sia înseamnă, în primul rând, o lipsă de dragoste. Oa­menii suferă când nu-şi mai pot găsi adăpost în celelalte suflete din jurul lor. Când nu pot găsi sprijin gratuit din partea semenilor lor, oamenii se descu­rajează şi în relaţia cu Dumnezeu, le e greu să-şi mai imagineze un Dumnezeu iubitor. Dar dacă oamenii mai trădează, fiindcă sunt neputincioşi, Dumnezeu e singurul care nu trădează niciodată. Totuşi, e foarte greu să ajungi la măsura relaţiei cu Dumnezeu, fără să relaţionezi cu oamenii. Avem nevoie de o confir­ma­re şi din partea semenilor, că nu suntem inutili pe lume. De aceea, nu se poate scăpa de depresie fără acea iubire necondiţionată, care nu pretinde nimic în schimb, care nu te judecă şi nu te acuză, ci te pri­meş­te şi te odihneşte.

– Iubindu-i cu adevărat pe cei deznădăjduiţi, i-am putea ajuta să se vindece?

– Ar trebui să fim noi înşine Dumnezeu unii pentru ceilalţi, să-i odihnim şi să le dăm încredere şi adăpost, ca un refugiu pe munte, în timp de furtună. Să-i protejăm şi să le fim casă. Când îl hrăneşti pe celălalt, îl hrăneşti, de fapt, pe Dumnezeu, când îl îm­brăţişezi, el se îmbracă cu tine şi nu-i mai e frig. Când îi vorbeşti, se încălzeşte la vorbele tale. Iubirea e sin­gu­ra scăpare. Am întâlnit oameni care şi-au depăşit stări vecine cu patologia. Nu erau împăcaţi, fiindcă nu puteau să ierte, iar starea aceea de neiertare îi mă­cina, îi deconstruia lăuntric. Când au reuşit să ierte, să se împace, să-i primească pe cei care le-au greşit în inima lor, şi-au revenit spectaculos. Trebuie doar să ai răbdare. Numai intrarea într-o relaţie de iubire cu ceilalţi poate să astâmpere setea omului. Când omul găseşte odihnă într-o relaţie, îşi revine. Dar pentru asta trebuie să scape de obsesia sinelui.

– Adică să renunţe la egoism?

– Egoismul, voia proprie, sunt cei mai mari duş­mani ai noştri. Ne tiranizează şi pe noi, şi pe ceilalţi. Nu putem avea relaţii profunde cu ceilalţi fără le­pădare de sine. Dacă nu mă lepăd de sine, îi cer celui­lalt să se alinieze la sinele meu, adică să se alinieze la mine în gândire, în simţire, să vadă lumea exact ca mine. Înseamnă să-l înrobesc, să-l privez de libertate. Şi atunci îi anulez fiinţa, el nu mai poate evolua. Începe să se apere şi se îndepăr­tează de mine, fiindcă simte că am tendinţa de a-l desfiinţa, chiar dacă poate compensez cu lucruri exterioare. Îl răsplătesc cu daruri, dar de fapt îl posed, îl înrobesc, îl transform într-un accesoriu cu care să mă împodobesc. Şi, la final, mă simt la fel de singur. Când eşti liber de obsesiile tale şi de slujirea sinelui, începi să te gândeşti la celălalt cu adevărat, să te gândeşti ce gest ai putea să faci pentru el, fără ca el să-ţi ceară. Ai putea să-l aştepţi cu ceva bun de mâncare? Ai putea să-i duci un pahar cu apă? Ai putea face un drum în locul lui? Ce lucru mai frumos decât să mergi să-i po­triveşti pătura la spate, să nu-l tragă curentul, când se culcă? Pa­radoxul e că abia când te lepezi de tine, te câştigi pe tine şi-l câştigi şi pe celălalt. Îl cucereşti, când re­nunţi să-l mai cucereşti. Cu cât vrei mai tare să subordonezi şi să controlezi, cu atât eşti mai singur, cu cât te pui mai tare în sprijinul celorlalţi, cu atât eşti mai încon­jurat de oameni. Oamenii ar trebui să fie ca lumânările care, consu­mându-se pe sine, lumi­nează în jurul lor şi îi încălzesc şi pe cei­lalţi.

“Nu eşti fericit când aduni, ci când dăruieşti!”

– Nemulţumirea faţă de ceea ce ai creează, şi ea, depresie. Cei mai mulţi dintre oameni tânjesc veşnic după altceva. Viaţa lor e mereu în altă parte. De ce nu-şi găsesc locul şi rostul?

– În spatele multor căutări ale omului se ascunde, de fapt, nevoia lui de divinitate. Oamenii tânjesc după starea de Dumnezeu. Suferă din cauza neputin­ţei lor, simt că ar putea fi mai mult decât sunt. Dar acest mult mai mult îl transferă în afara lor, în loc să-l acumuleze interior. Tind să aibă în loc să devină. Tind să stăpânească, în loc să dăruiască. Orientată greşit, spre valorile lumii acesteia, tânjirea aceasta începe să se amestece cu frustrarea, fiindcă lucrurile finite nu pot satisface sufletul.

– Unii au tot ce le trebuie: slujba pe care şi-au dorit-o, suficienţi bani să trăiască o viaţă, ba chiar şi celebritate… Şi totuşi, sunt profund nefericiţi. Ce le lipseşte?

– Oamenii aceştia au obiectele pe care şi le doreau, şi-au cumpărat şi oamenii din jur, dar au pierdut din vedere relaţia cu ceilalţi. Sunt dependenţi de lucrurile materiale, tocmai din această nesiguranţă a existenţei unei alte realităţi. Când eşti conştient de veşnicie, te desprinzi uşor de grijile materiale. Nu mai aduni cu disperare. Nu te mai temi de ziua de mâine, începi să ai încredere, deci să ai credinţă. Ma­teria în sine nu poate aduce fericirea, cum nu o poate aduce nici faima artistică sau intelectuală. Nu devii fericit în momentul în care aduni, ci în momentul în care dăruieşti. Valorile, indiferent că sunt materiale, spirituale sau intelectuale, trebuie acu­mu­late pentru a fi dăruite. Ma­te­ria trebuie transfigurată, tre­buie să capete valoare spiri­tua­lă, prin gesturile noastre de dărnicie şi bunătate. Omul, când încearcă să îngrămă­deas­că materia în scop egoist, să strângă avere, o scoate pur şi simplu din circuitul ei firesc, ace­la de a fi în slujba legăturii dintre oameni. Dar materia e aceeaşi dintotdeauna, ea nu sporeşte. E minunat să te gân­deşti că apa pe care o bem noi e aceeaşi, în aceeaşi cantitate, ca acum mii de ani. Aceeaşi apă care circulă, care n-a pără­sit planeta. Acelaşi dar, pentru fiecare dintre noi.

– Am observat la mulţi tineri de azi un fel de masochism al nefericirii. Trăiesc suferinţa cu vo­lup­tate, hrănindu-se parcă din ea. Se cuibăresc în depresie.

– Există o plăcere perversă, melancolică, o durere de sorginte romantică a omului, de a “se îndulci” cu nişte suferinţe, numai pentru că acele suferinţe pun în miş­care ceva dincolo de instincte, îl fac să-şi simtă sufletul viu şi plin de vibraţie. Incapabili să ia calea mân­tuitoare a bucuriei (care presupune lucrarea vir­tu­ţilor), o aleg pe cea comodă a suferinţei nemân­tui­toare, care îi condamnă să nu-şi depăşească în veci condiţia. A resimţi plăcere din durere e o malformaţie su­fletească. Şi e plăcere, nu bucurie! Voluptatea aceas­ta a suferinţei e şi un mod de afirmare al oa­me­nilor slabi. E mult mai uşor să te afirmi distructiv! E o formă de a ieşi din anonimat, o nevoie de compă­ti­mire, o cerşire, inconştientă, a atenţiei.

“Premisa că ar trebui să fim fericiţi în fiecare clipă a vieţii noastre e fundamental greşită”

– Ori încotro ne uităm, se promovează modelul omului de succes, veşnic zâmbitor. Fericirea e un imperativ, iar depresia e o ruşine, un stigmat. În faţa unei asemenea presiuni din partea societăţii, neputinţa unora de a se bucura îi afundă şi mai tare în deznădejde.

– Premisa că ar trebui să fim fericiţi în fiecare clipă a vieţii noastre e fundamental greşită şi produce foarte multă frustrare, pentru că oamenii intră în competiţie cu un model ireal, utopic. Viaţa nu e o fericire continuă, cum nu e nici efort continuu. Viaţa e o împletire de strădanie şi bucurie, iar bucuria vine adesea ca răsplată pentru efort, vine din împlinirea unei datorii, a unei sarcini, din felul în care-ţi lucrezi talanţii ce ţi s-au dat. Dumnezeu a muncit şase zile şi în a şaptea s-a odihnit. Obsesia fericirii cu orice preţ e păguboasă. Înseamnă că dorinţele tale au luat-o înaintea vieţii şi au devenit nefireşti. E fundamental să nu-ţi doreşti ceea ce nu se poate, să te bucuri de ceea ce ai, şi de cele bune, şi de cele rele, să găseşti un sens în tot ceea ce ţi se întâmplă. Să încarci de sem­nificaţie fiecare încercare a vieţii tale. Dacă elimini greutăţile şi efortul vieţii, elimini şi bucuria. O viaţă molatică, trăită în plăcere, e o viaţă în care îţi ratezi împlinirea. Doar încercările plătite cu dis­con­fort sau sacrificiu lasă o urmă în fiinţa omului. Gân­dindu-te la câştigul pe care îl obţii, nu mai pri­veşti cu teamă greul şi suferinţa vieţii. Dacă privim lucrurile din perspectiva veşniciei, din lumea aceasta nu ieşim decât cu ceea ce am devenit.

– Intrată pe mâna psihologilor, depresia e tratată precum o boală. Se dau chiar metode de ieşire din depresie, în zece paşi… Putem oare depăşi suferinţele sufleteşti după reţetă?

– Nu ai cum să ajungi la starea de bine fără o lucrare spirituală. Bucuria nu vine decât de la izvorul bucuriei, care e Dumnezeu, nu vine decât din trăirea iubirii. Dar pentru asta, trebuie să ne curăţăm ochii şi să vedem în celălalt chipul lui Dumnezeu. Să trecem de negativele lui (căci negativele nu ţin de profun­zimea fiinţei, ci sunt un accident în fiinţa lui) şi să privim mai adânc. Când iu­beşti pe cineva, spunea Părintele Iustin, stareţul Mâ­năstirii Oaşa, eşti ca un scafandru care pătrunde în adâncul oceanelor şi scoate la suprafaţă comorile. Când iubeşti pe cineva îl inspiri, activezi în el puteri de care habar nu avea că le are. Forţe care zac latent în adân­cul oceanului. Deve­nirea noastră ca fiinţe uma­ne este imposibilă fără dra­gostea celorlalţi. Fiecare om revelează în noi un alt mod al nostru de a fi în lume. Putem fi în foarte multe feluri, în funcţie de câte relaţii profunde activăm în noi. Abia prin trăirea relaţiei ne revelăm pe noi înşine şi înaintăm spre chipul nostru adevărat, care e ine­pui­zabil, care e Dumnezeul din noi. Dar din păcate, ac­tivăm unul în celălalt doar 1 % din cât am putea. Tră­im o formă foarte diminuată a noastră. Suntem foarte zgârciţi cu noi, nu ne dăm dreptul la viaţă, la deve­nire. Nu ne iubim îndeajuns.

– Unii oameni sunt dărâmaţi de încercări mi­no­re, iar alţii, deşi li se dau greutăţi fără număr, trec prin viaţă cu fruntea sus. De ce unii au tăria de a le înfrunta şi alţii nu? E oare aluatul din care am fost făcuţi atât de diferit?

– Ce le face unora viaţa foarte grea nu e faptul că via­ţa e foarte grea în sine, ci faptul că ei nu sunt dis­puşi să vadă şi par­tea lu­minoasă a gre­u­lui din viaţă. De aceea este fun­da­mental să găseşti sen­sul fiecărei în­cercări sau sufe­rin­ţe de care te lo­veşti. Dacă o um­pli de sens, îţi găseşti pu­terea şi senină­tatea de a merge mai de­parte cu frun­tea sus. Dacă nu-i găseşti un sens, ea ajunge să te dărâme. Dacă n-ar fi întâmpinat de su­fe­rinţă, omul ar fi ex­traordinar de su­per­ficial. A­bia în­cer­cările vie­ţii îl fac să gân­dească mai profund. Cât timp îi merge bine din toate punctele de vedere, stag­nea­ză, trăieşte la su­prafaţa sa, nu tră­ieşte cu toată fi­in­ţa. Nu trebuie să ne fie frică de sufe­rin­ţă. Hristos ne-a în­văţat să ne eli­berăm de ea. A e­xor­­cizat-o în viaţa lui pămân­tească, în­frun­tând frica de foamete, de nesomn, de durere, chiar şi frica de moarte, care îi ţine pe toţi în robie. Şi, când a ajuns deasupra fricii, a fost liber. Frica de încercările grele ale vieţii ne inhibă şi ne împiedică să fim mai mult decât suntem. Trebuie să avem curajul să gândim pentru noi o viaţă măreaţă. Trebuie să avem curajul să visăm şi să ne visăm mai presus de fricile şi neputinţele noastre.

“Oamenii cu adevărat fericiţi nu ştiu că sunt fericiţi”

– Părinte, trăiţi într-un loc care e raiul pe pă­mânt. La oraş, însă, depresia şi alienarea par mai acasă ca niciodată…

– Lumea adevărată e cea pe care a făcut-o Dum­nezeu, nu cea artificială, pe care a creat-o omul. Că­lugării, se spune, sunt retraşi din lume. Nouă ne place să spunem că suntem retraşi în lume, în timp ce oră­şenii sunt retraşi din lume. Ce fericire să simţi rit­murile naturii, să simţi primăvara pământul reavăn, fărâmicios, să vezi cum plesnesc mugurii! La oraş, în spatele atâtor interfeţe de comunicare, s-a pierdut frumuseţea vieţii, acea frumuseţe ritualică din com­portament, din gesturi şi din cuvinte, prin care îl cinsteai pe cel de lângă tine. A fost înlocuită de mult tupeu şi de multă îndrăzneală. Ţăranul ştia să încarce totul de frumuseţe şi de sens, până şi hainele pe care le îmbrăca. Fiecare cusătură avea o semnificaţie. Şi unealta îi era înfrumuseţată. Iar dacă se ducea pe câmp, cânta, să-şi facă munca mai plăcută. Azi, omul nici de munca lui nu se mai bucură, fiindcă pentru el e doar mijloc de a strânge bani. Munca nu-i mai adu­ce bucurie, nu mai e mijloc de devenire spirituală. Uti­litarismul acesta, atât de pregnant la oraş, a făcut să se piardă dimensiunea spirituală a vieţii. S-a pier­dut misterul din creaţie, din relaţie, nu mai vedem tai­na celuilalt, îl privim doar din perspectiva efi­cienţei şi a exploatării. Ne exploatăm unii pe alţii şi suntem gata să-l exploatăm şi pe Dumnezeu.

– Ce am putea face să depăşim toate aceste neajun­suri, să ne vindecăm sufleteşte?

– Fiecare din noi se poate ridica deasupra vieţii, dacă încarcă de sens tot ceea ce face, dacă prin tot ceea ce face se apropie de Dumnezeu. Nu doar prin rugăciune sau prin mersul la biserică te sfinţeşti, ci prin fiecare faptă sau gest. De la felul în care stai, până la felul în care munceşti, de la felul în care faci ceva de mâncare, până la felul în care plantezi o floare, de la felul în care vorbeşti cu un om până la felul în care te culci. Toate gesturile noastre cotidiene trebuie transfigurate printr-un fel aparte de a fi. Prin iubirea pe care o purtăm. Trebuie um­plute de pre­zen­ţă, de sens, de mis­ter, de fru­mu­seţe şi de bucurie.

– Se spune că bucuria adevă­ra­tă e profundă şi, cu toa­te astea, se dove­deşte trecă­toa­re. De ce n-o putem fixa, de ce n-o putem opri în loc?

– Nu trebuie să privim bucuria ca pe un drog, care să ne facă să uităm de suferinţa lumii aces­teia, nu tre­buie să o că­utăm ca pe o eva­dare. Nici măcar nu tre­buie să o căutăm! Oamenii cu ade­vărat fericiţi nu ştiu că sunt feri­ciţi, fiindcă îşi mă­soa­ră fericirea în fe­ricirea celorlalţi. Ei sunt ieşiţi din sine şi trăiesc prin celă­lalt. Fericirea vine sin­gură. Şi vine ca un dar pentru cei ca­re ştiu să-l caute pe celălalt şi pe Dum­nezeu. Toate aceste piscuri înăl­ţătoare de fericire, care apar ful­gurant în timpul vieţii, sunt nişte trepte interme­diare. Sunt o odihnă, o răsplată după fiecare treaptă urcată, după care nu avem voie să ne oprim. În umbra lor, însă, Hristos ne dăruieşte o pace “pe care nimeni nu o va lua de la noi”. Ne dăruieşte liniştea şi bucuria aceea constantă, care ne descătuşează şi ne face liberi.

1 Comment

1 Comment

  1. mihai

    iulie 25, 2018 at 12:18 pm

    Cat de nefericit trebuie sa fie … parintelul !; Daca ne uitam …mai bine … vedem ca este rotofei, cu bujori in obrajori… deci un… nefericit al sortii !
    Ce raspundere sociala au acesti indivizi… care se ingrijesc doar de curul lor ???

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

PENTRU SUFLET

Cinci lucruri care te împiedică să ai încredere în tine. Uneori îți pasă prea mult de părerea celorlalți…

calm

Dacă îți dorești să ai succes și să ai interacțiuni minunate cu oamenii din jurul tău nu ai la dispoziție decât 2 variante: fie ești o persoană cu încredere de sine, fie ești pe cale să devii una, crede psihologul Angela Nuțu. Încrederea de sine se construiește pas cu pas, fiecare victorie personală și fiecare experiență nouă de învățare jucând un rol crucial în acest demers.

Mai mult decât atât, cunoscutul psiholog afirmă că, indiferent de experiențele negative din trecut care ți-au știrbit din stima de sine, poți lucra activ la a îți îmbunătăți încrederea în forțele proprii și implicit situația personală.

Dacă vrei să fii încrezător, trebuie să pășești în mod conștient în afara zonei de confort, să începi să ai inițiativă și să cauți experiențe noi. În acest fel vei obține cunoaștere și vei descoperi care îți sunt limitele și cum le poți depăși. Ajungi să înțelegi mai multe despre ceilalți dar și despre tine, lucru care te va face să îi iubești și să îi accepți atât pe ceilalți cât și pe tine însuți”, explică Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.

Angela Nutu

Angela Nutu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză

Expertul crede că încrederea de sine se știrbește deoarece avem tendința de a face 5 greșeli esențiale:

1. Îți pasă prea mult de părerea celorlalți și te jignești singur.

“Trăim în societate și suntem în consecință supuși în mod automat judecății celorlalți. De cele mai multe ori este însă o judecată fără valoare pentru că de multe ori părerile negative pe care le primim nu sunt critici constructive și oneste din care să putem extrage ceva. Mulți oameni își proiectează propriile frustrări și nu ai niciun motiv pentru care să lași acele frustrări să ajungă în sistemul tău.

Nu te raporta atât de mult la feedbackul negativ pe care îl obții pentru că există riscul să nu mai poți ieși decât cu greu din filmul respectiv. Nu te învinovăți și nu te desconsidera în fața unei (relative) nereușite. Și în niciun caz nu te lăsa pradă așteptărilor celorlalți de la tine, gândește cât mai independent, prețuiește-te și iubește-te. Nu depinzi de părerea nimănui și nici nu ai nevoie de aprobare.

Învață să nu te autojignești sub nicio formă, ci din contră: ai grijă de tine și încurajează-te, repetă-ți că ești minunat și că vei reuși! Ia acest mic exercițiu în serios, subconștientul este foarte receptiv la mesajele de încurajare. Arată-i că te iubești!”, afirmă psihologul Angela Nuțu.

2. Pierzi prea mult timp cu lucruri neimportante și le amâni pe cele importante.

“Cu toții avem nevoie să alternăm perioade de muncă și de efort intens cu perioade mai liniștite de relaxare și chiar leneveală. Însă dacă vrei să ai încredere în tine va trebui să faci eforturi să construiești această încredere. Unul din cele mai bune moduri în care poți face asta este să înveți lucruri noi și să le perfecționezi pe cele pe care le știi deja.

Cunoașterea este asociată cu încrederea în sine și nu este un secret de ce: cu cât știi mai multe lucruri dintr-un anumit domeniu cu atât mai sigur ești de cunoștințele și de expertiza ta. Oamenii de succes, artiștii, liderii și antreprenorii sunt specialiști în domeniul lor de activitate și și-au construit încrederea de sine pe baza acestui lucru. Gândește-te de 2 ori data viitoare înainte să procrastinezi, poate ar fi mai bine să folosești timpul respectiv ca să citești, să practici un sport sau să te înscrii la un curs practic dintr-un domeniu care te interesează.

Fiecare victorie mică pe care o obții contribuie la creșterea încrederii de sine. Călătoritul ajută și el pentru că va aduce cu sine situații noi și va trebui să interacționezi cu oamenii. Înveți să te descurci ceea ce îți va da încredere plus că îți extinzi orizonturile și afli o grămadă de lucruri noi”, explică specialistul.

3. Trăiești în mod constant în trecut.

“Chiar dacă te gândești numai la lucrurile bune tot nu e indicat să petreci prea mult făcând acest lucru pentru că prea multă visare te poate împiedica să acționezi. Din păcate tendința nu este să rememorăm lucrurile bune, ci fix invers: experiențele negative și eșecurile sunt mai bine întipărite. Ce s-a întâmplat în trecut rămâne acolo și nu mai poți schimba nicio decizie pe care ai luat-o sau anula ceva ce s-a întâmplat deja.

Concentrează-ți cel mai mult atenția asupra prezentului și trăiește-l cât poți de bine, cu încredere și speranță. Dacă ai avut parte de experiențe negative în trecut sau dacă regreți anumite lucruri pe care le-ai făcut sau nu le-ai făcut atunci trebuie să cauți o modalitate să te eliberezi. Regretele, sentimentele de vinovăție și de eșec pe care le porți cu tine îți consumă din încrederea de sine și te fac să reacționezi cu neîncredere la situații noi și să eviți anumite lucruri sau tipuri de interacțiune.

Persoanele care au încredere de sine știu că viața nu este mereu corectă și că nu întotdeauna lucrurile vor merge conform așteptărilor lor. Este o lecție prețioasă și e bine să știi că nu poți avea controlul dar că asta nu înseamnă că modul tău de a reacționa nu este salvator. O atitudine pozitivă și educarea optimismului pot face minuni pentru încrederea ta în forțele proprii”, este de părere psihologul Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.

4. Îți pui bariere și îți găsești scuze.

“Evaluează-ți cu atenție stilul de viața și identifică ce obiceiuri sau comportamente au un impact negativ asupra ta. Acestea nu îți sunt deloc folositoare și nu te lasă să te bucuri de viață. Atunci când ești în armonie cu tine însuți/însăți acest lucru se vede. O personalitate strălucitoare și pozitivă îți crește stima de sine pentru că îți va fi mai ușor să ai încredere în oameni, să încerci experiențe noi și să te dezvolți”, explică psihologul.

5. Nu faci ceea ce simți de teamă să nu-i rănești pe cei din jur.

“O metodă sigură și rapidă de a-ți distruge încrederea de sine. În primul rând, pentru că ajungi într-un moment în care nici tu nu mai știi ce vrei. Obișnuit să le faci pe plac celor din jur și să te ridici la așteptările lor, îți pierzi propriile repere și valori. În plus, a nu face ce simți generează frustrări și regrete.

Sentimente care ne împiedică să ne cunoaștem și să ne împlinim propriul potențial. Ce aleg oamenii să creadă despre faptul că tu faci ce simți este exclusiv alegerea lor. Se pot victimiza sau pot înțelege că ai libertatea să-ți urmezi fericirea. Ca și ei”, ne îndeamnă psihologul Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.

Continue Reading

PENTRU SUFLET

Un moment de aur cu Toma Caragiu: ”Cum să împodobeşti bradul de Crăciun” – VIDEO

Toma caragiu Bradul

Împodobitul bradului este o bucurie și o încântare pentru cei mici dar și pentru cei mari, însă nu întotdeauna este o sarcină ușoară. Trebuie să alegem bradul potrivit, globulețele, beteala etc. Iată cum împodobea, însă, bradul marele Toma Caragiu.

Mai jos aveţi unul dintre scheciurile de aur ale lui Toma Caragiu legate de tehnica “împodobirii bradului”:

“Moliftul”, spre exemplu, “se cumpară la coadă şi se scutură în tramvai”.

Toma caragiu Bradul

“Dacă nu apucaţi nici molift, cumpăraţi un brad de plastic… care poate fi folosit atât ca gladiolă, cât şi ca pom de iarnă, într-un cât nu seamănă nici cu una, nici cu alta”, sfătuia Toma Caragiu.

Ce trebuie să faceţi dacă bradul este prea înalt?

“Dacă este prea înalt în sus, aranjăm cu vecinul să primească vârful prin tavan. Dacă este prea înalt în jos, aranjăm cu măsuţa şi-i tăiem picioarele. Apoi luăm măsuţa şi o punem în dormitor… de unde scoatem şifonierul pe care îl punem în sufragerie… Da, dar unde punem masa? În baie… dar în baie e baia… şi atunci unde punem baia?! În vestibul, în locul frigiderului pe care îl punem în şifonier.”

Continue Reading

PENTRU SUFLET

Copilul sărac lipit din Firijba Vâlcii, ajuns cercetător la NASA. O țară întreagă a fost impresionată de povestea lui!

copil-ajuns-la-NASA

Alexandru Ghimba este un exemplu viu al ambiției, al perseverenței și al statorniciei. Copil sărac din Firijba Vâlcii, provenind dintr-o familie cu 7 frați, acesta a reușit prin forțele proprii să își facă o carieră. Și nu orice carieră. Ci una demnă de un geniu.

Tânărul a ajuns cercetător la NASA. Vă invităm să îi aflați povestea extraordinară în cele ce urmează:

Tatal sau era taietor de lemne iar mama lui nu se dadea la o parte sa ia in carca un bustean cat omul de gros. Inca de pe bancile scolii profesorii au inteles ca Alexandru are ceva special: iubea stelele.

Dupa razboi, la varsta de 11 ani tanarul a fost trimis la Râmnicu Vâlcea sa faca gimnaziul iar drumul l-a purtat spre Bucuresti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriti, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.

În anul doi la facultatea de matematică viata lui s-a schimbat total. Alexandru a disparut fara urma chiar inainte de Craciun. Pana in primavara anului 1990 cand in satuc soseste o masina mare, alba, din care coboară un barbat inalt, cu parul grizonat, iar femeile din sat il recunosc.

gentelman

„Lixandru lui Uca? Tu esti Lixandru a’ lui Uca?”

Alexandru Chimba ajunsese la NASA, traia in Maine. A fost printre cei care au pregatit programul Mars Pathfinder, noteaza râmnicuvâlceaweek.ro. Din pacate, romanii nu au ajuns sa ii afle povestea impresionanta. Povestea de viata a unui tanar care din nimic a ajuns printre stele.

„Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 33 de abonați

Articole Recente

cel mai mare iaht cel mai mare iaht
CALEIDOSCOPO zi ago

Cel mai mare iaht din lume! Nava mamut de 600 de milioane de lire sterline, arată ca o navă spațială și are de două ori lungimea a două terenuri de fotbal

Un mega iaht, care urmează a fi cea mai mare navă privată construită vreodată, se va întinde pe lungimea a...

depresie depresie
SĂNĂTATE4 zile ago

8 mituri despre depresie pe care mulți le cred adevărate, deși … nu sunt!

Surprinzător sau nu, România este țara cu cele mai puține persoane din Uniunea Europeană care suferă de depresie cronică (1,5%),...

ghetar canada ghetar canada
CALEIDOSCOP6 zile ago

Încălzirea globală a scos la suprafață peisaje ascunse timp de 40000 de ani

Retragerea ghețarilor din Arctica canadiană a descoperit peisaje care au fost înghețate mai bine de 40.000 de ani, iar regiunea...

Sinaia Sinaia
DESTINAȚIIO săptămână ago

Orașul din România cunoscut sub numele de “Perla Carpaților”, o oază de o frumusețe uimitoare. Ales drept reședință regală de către regele Carol I, este vizitat anual de milioane de turiști din țară și din străinătate

La o distanta de aproximativ 125 de kilometri de Bucuresti, pe Valea Prahovei se afla orașul Sinaia, cunoscut și sub...

Imagine Luna-Pamant Imagine Luna-Pamant
CALEIDOSCOPO săptămână ago

O sondă spaţială a Chinei a realizat o imagine epică a Pământului alături de partea nevăzută a Lunii, așa cum nu le-ați văzut niciodată

Sonda spațială chineză ce avea ca misiune explorarea părții nevăzute a Lunii a realizat o fotografie epică a planetei noastre...

casa de lemn casa de lemn
UTILEO săptămână ago

Casa de lemn. Iată care sunt avatanjele și dezavantajele dacă îți dorești o astfel de construcție!

Costurile, timpul de executie si tipul constructiei sunt doar trei dintre criteriile pe care ar trebui sa le iei in...

suricate suricate
LUMEA NECUVÂNTĂTOARELORO săptămână ago

Această grădină zoologică va numi un gândac după numele fostului tău partener, iar de Ziua Îndrăgostiților poți hrăni cu el o Suricată

Ziua Îndrăgostiților sau Sfântul Valentin se apropie cu pași repezi iar comercianții din întreaga lume se întrec în oferte care...

culoare ocean culoare ocean
CALEIDOSCOP2 săptămâni ago

O nouă descoperire privind schimbările climatice. Ar trebui să ne așteptăm ca planeta noastră să-și schimbe înfățișarea cât de curând

Cercetătorii de la MIT consideră că au descoperit un sistem natural de avertizare privind schimbările climatice: culoarea oceanelor. Potrivit cercetătorilor,...

ozn1 ozn1
CALEIDOSCOP2 săptămâni ago

Primul contact cu extratereştrii “va fi şocant”, afirmă un renumit astronom

Avi Loeb, şeful de la Harvard Astronomy Department, se ocupă de multă vreme de una dintre cele mai arzătoare întrebări...

anghinare anghinare
SĂNĂTATE2 săptămâni ago

Fitoterapia dischineziei biliare

Fitoterapia actuală, așezată pe solide baze științifice, pe legătura dialectică dintre conținutul în principii active cu acțiunea lor farmacologică, este...

Statistici blog

  • 555.036 vizite

Trending