“Iubirea este cea mai mare terapie posibila. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru ca ii lipseste iubirea.” Marele învățător spiritual indian Osho, ne explică de ce îmbrățișarile sunt cel mai bun medicament pentru suflet – authenticmagazin.com
Connect with us

PENTRU SUFLET

“Iubirea este cea mai mare terapie posibila. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru ca ii lipseste iubirea.” Marele învățător spiritual indian Osho, ne explică de ce îmbrățișarile sunt cel mai bun medicament pentru suflet

Osho

Osho, pe numele său la naștere Chandra Mohan Jain (în hindi चन्द्र मोहन जैन), numit în anii 1960 Acharya Rajneesh, apoi Bhagwan Shree Rajneesh (भगवान श्री रजनीश,în anii 1970-1980), apoi Osho (ओशो) în ultimii ani ai vieții (11 decembrie 1931 – 19 ianuarie 1990) a fost un filozof, guru și învățător spiritual indian, fondator al curentului spiritual Neo-Sannyas, Rajnish sau Oshoism.

De-a lungul anilor experiențele sale meditative au devenit din ce în ce mai profunde. La vârsta de 21 de ani atinge ceea ce el denumea iluminarea, „cea mai înaltă culme a conștiinței omenești”. În acel moment, spune Osho, biografia lui exterioară a luat sfârșit; de atunci el s-a văzut trăind o stare de totală unitate cu legile intime ale existenței. În plan exterior și-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasă de Filozofie. A fost Campionul unui concurs al dezbaterilor pe întreaga Indie, câștigând Medalia de Aur. Dupa terminarea facultății, este numit profesor de filozofie la Colegiul Sanskrit din Rajpur și apoi la Universitatea din Jabalpur.

Întreprinde călătorii în intreaga Indie, vorbind în fața unui larg auditoriu și polemizând cu liderii religioși în dezbateri publice. În 1966 Osho demisionează pentru a se dedica în întregime scopului de a iniția omul modern în arta meditației. Începe să conducă tabere de meditație; se adresează curent unor mulțimi de 20.000 – 50.000 de persoane în cadrul adunărilor ce aveau loc în aer liber. În 1974 este inaugurat ashramul de la Poona.

Influența lui spirituală este de nivel mondial. Grupurile de terapie existente în jurul lui Osho în acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentală. Cuvantul “Osho” provine din japoneza veche: “O” înseamnă “cu multă recunostință, iubire, gratitudine” dar și “echilibru, armonie”. “Sho” înseamnă “extinderea multidimensională a conștiinței” și “total binecuvantat de existență”. Osho a decedat la 19 ianuarie 1990; fără să fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor săi că: “Existența a hotărât că i-a venit timpul”. Pentru el devenise limpede că a rămâne în limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Înainte de a muri, a mai spus: “Vă las visul meu.”

Osho

In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:

”De ce este imbratisarea un instrument vindecator atat de eficient? Pana nu demult credeam ca luciditatea, inteligenta si autoanaliza sunt principalele instrumente vindecatoare, dar ele nu inseamna nimic prin comparatie cu imbratisarea.” Omul simte nevoia sa fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiintei umane. Daca nu se simte iubit, omul incepe sa moara. Daca simte ca viata sa nu conteaza pentru nimeni, ea isi pierde semnificatia chiar pentru el insusi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibila. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru ca ii lipseste iubirea.

love

Intr-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc; iubirea ar fi mai mult decat suficienta. Imbratisarea nu este altceva decat un gest de iubire, de caldura, de atentie. Simpla senzatie de caldura provenita de la cealalta persoana poate vindeca multe boli, inclusiv raceala si egoul. Ea este suficienta pentru a te transforma din nou intr-un copil. La ora actuala, psihologii au inteles ca daca nu este imbratisat si sarutat suficient de mult, copilul nu poate creste normal. Lui ii lipseste un anumit tip de hrana. Sufletul are nevoie de hrana, la fel ca si trupul. Ii poti indeplini copilului toate nevoile fizice, dar daca nu il imbratisezi niciodata, el nu va creste normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simti tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hranit fizic, dar nu si afectiv. Cercetatorii au remarcat faptul ca daca nu este imbratisat, copilul scade in dimensiuni si poate chiar muri, chiar daca ii este asigurata hrana fizica. Corpul este ingrijit, dar sufletului ii lipseste iubirea. El se izoleaza, devine rupt de existenta-mama.

Iubirea asigura aceasta punte, ea este radacina noastra.

Asa cum respiratia este esentiala pentru corpul fizic – daca incetam sa mai respiram, corpul moare –, iubirea reprezinta respiratia interioara a sufletului. Acesta traieste prin iubire.
Luciditatea, inteligenta si autoanaliza nu sunt suficiente. Poti sa cunosti toate terapiile din lume, poti deveni un expert, dar daca nu cunosti arta iubirii nu vei ramane decat la suprafata activitatii terapeutice. Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi sufera in primul rand pentru ca nu au avut parte de iubire. De aceea, daca terapeutul simte o grija deosebita fata de pacientul sau, hranindu-l cu iubire si implinindu-i aceasta nevoie, starea acestuia din urma se poate schimba in mod miraculos.

Dincolo de orice indoiala, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care exista.

love

Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Imbratisarea nici nu intra in discutie, dar el prefera chiar sa nu dea ochii cu pacientul, temandu-se sa nu simta o stare de simpatie fata de acesta dupa ce i-a ascultat toate plangerile si cosmarurile interioare. Se temea sa nu inceapa sa planga, sa nu i se umezeasca ochii, sau – Doamne fereste! – sa nu simta chiar nevoia de a-l lua de mana pe pacient. Se temea atat de tare de relatia de iubire dintre terapeut si pacient incat a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sa stea intins pe spate, iar psihanalistul statea pe un scaun in spatele sau, astfel incat sa nu fie nevoit sa dea ochii cu el.

Retineti insa: iubirea nu poate creste decat fata in fata. Animalele nu pot simti acest lucru, caci ele nu stiu sa faca dragoste decat pe la spate; de aceea, intre ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relatie adevarata. O data actul sexual terminat, fiecare pleaca in treaba sa, separat, fara un multumesc sau un la revedere! Animalele nu au reusit sa isi creeze familii, relatii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv ca atunci cand fac dragoste nu se privesc in ochi, nu stau fata in fata. Ca si cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu contine nici un element uman. Omul si-a creat un intreg univers al relatiilor pentru simplul motiv ca este singurul animal care face dragoste fata in fata. Ochii partenerilor comunica intre ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. In acest fel, intimitatea creste, bazandu-se pe impartasirea
Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esentiala.

De aceea, este mai bine sa faceti dragoste pe lumina, nu in intuneric – cel putin intr-o lumina mai slaba, cum ar fi cea a unei lumanari. Actul amoros in intuneric exprima inca latura noastra animala, dorinta de a evita fata celuilalt. Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimata. Se temea sa nu se implice. Dorea sa ramana in afara, nu sa se implice in sufletul pacientului sau, sa fie doar un observator stiintific, detasat, rece, la distanta. El a creat psihanaliza ca si cum aceasta ar fi o stiinta. In realitate, nu este o stiinta si nu va fi niciodata! Este o arta, fiind mult mai apropiata de iubire decat de logica. Un psihanalist adevarat nu se teme sa patrunda adanc in sufletul pacientului sau; dimpotriva, el este dornic sa isi asume acest risc. Intr-adevar, apele sunt tulburi acolo, te poti ineca cu usurinta – la urma urmei, esti si tu un om! Cine stie peste ce necazuri poti da, dar trebuie sa-ti asumi acest risc.

De aceea il iubesc atat de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat intreaga psihanaliza prin implicarea sa. El a renuntat la detasarea omului de stiinta. De aceea, eu il consider un revolutionar mult mai mare decat Sigmund Freud. Sigmund Freud a ramas un traditionalist, speriat de propriile sale reprimari.

Daca nu va temeti de propriile voastre reprimari, le puteti fi de mare ajutor semenilor vostri. Daca nu va temeti de propriul vostru subconstient, daca v-ati rezolvat cat de cat problemele personale, va puteti implica in lumea interioara a pacientului, devenind mai degraba un participant la aceasta, nu un simplu observator detasat. Eu inteleg teama lui Sigmund Freud, caci si psihanalistii au problemele lor, uneori mai mari decat cele ale pacientilor lor. De aceea, doresc sa fac o afirmatie cat de poate de categorica: daca omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevarat.
Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, caci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sau. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezinta un pacient. Aceasta este diferenta care exista intre relatia dintre un pacient si terapeutul sau si cea care exista intre un discipol si maestrul sau. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi si-au pierdut entitatile separate si au devenit una. Aceasta unitate este intregul secret.

Imbratisarea este doar un gest care aminteste de unitate, dar chiar si acest gest este de mare folos.

love

De aceea, ai dreptate. Ma intrebi: „De ce este imbratisarea un instrument terapeutic atat de eficient?“ Da, este, si este doar un gest. Daca este extrem de autentic – daca la el participa inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu intreaga situatie. Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sa le intelegeti este urmatorul: ideea ca un copil moare, iar in om se naste adolescentul; ca adolescentul moare, iar in el se naste adultul tanar; ca si acesta moare, iar in om se naste adultul matur, si asa maideparte – este gresita.

Copilul nu moare niciodata – nici o etapa nu moare. Copilul ramane de-a pururi, inconjurat de alte experiente, de adolescenta, apoi de tinerete, de maturitate si de batranete, dar nu moare.
Omul este la fel ca o ceapa, alcatuit din mai multe straturi succesive. Daca decojesti ceapa, vei descoperi in curand foile fragede din interior. Cu cat te apropii mai mult de miez, cu atat mai fragede devin ele. Acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste omul: daca patrunzi adanc in interiorul lui vei descoperi intotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic. Imbratisarea permite un asemenea contact. Daca imbratisezi un om cu caldura, cu iubire, daca imbratisarea ta nu reprezinta un simplu gest golit de semnificatie, ci unul autentic, daca inima ta participa la el, intri imediat in contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafata reprezinta un act cu o imensa valoare terapeutica, intrucat inocenta copilului este vindecatoare in sine. Ea nu a fost corupta. Ai atins astfel miezul pur al persoanei in care coruptia nu a patruns niciodata, iar acest lucru este suficient pentru a declansa procesul de vindecare.

Copiii sunt atat de puri, atat de plini de vitalitate, debordeaza de atata energie. Regasirea acestei energii este suficienta pentru a-l vindeca pe om. Important este sa scoti acest copil la lumina, iar imbratisarea este una din modalitatile cele mai eficiente.Autoanaliza este o cale mentala; imbratisarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, in timp ce inima este sursa oricarei vindecari.emotiilor, atat de intense in asemenea momente (bucurie, extaz, stralucirea specifica orgasmului).

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

PENTRU SUFLET

Secrete de viață lungă și împlinită

“ Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen. Zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani. Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere” (Psalmul 89, 10-11)

Secretele unei vieți lungi și fericite sunt cât se poate de simple. Foarte multe dintre ele nu mai pot fi numite chiar “secrete” deoarece sunt deja arhicunoscute. În ceea ce urmează însă vom insista asupra unor puncte din viața noastră ce au fost tratate, să zicem, cu superficialitate.

Secrete de viață lungă și împlinită

Gândește pozitiv. A gândi pozitiv înseamnă a privi la partea frumoasă a vieții, a te concentra și pe ceea ce ai realizat și nu doar pe ce ți se pare că nu ai privind mereu în curtea vecinului. Cercetătorii de la Mayo Clinic, Rochester/Minnesota au demonstrat în 2002 că persoanele optimiste au cu 50% mai multe șanse de a trăi mai mulți ani decât cele înclinate spre pesimism și resemnare.

Fii stăpânul și nu sclavul somnului. La o anumită vârstă când efortul fizic și mental este moderat ar trebui să te bucuri mai mult de viața liberă dobândită după anii de muncă, fiindu-ți îndeajuns 6 sau 7 ore de somn. Pentru doamne, somnul „de frumusețe” este benefic atât timp cât este păstrată măsura.

Potrivit unui studiu american din 2002 somnul excesiv reduce speranța de viață. Cercetătorii au calculat că indivizii care dorm prea mult (mai mult de 8 ore pe noapte), sunt mai expuși decât subiecții normali la risc de moarte prematură. Exagerarea în celălalt sens, adică mai puțin de 7 ore de somn pe noapte, este la fel de riscantă.

Alege un comportament preventiv. Potrivit studiului INTERHEART din 2004 acoperind 30.000 indivizi de pe toate continentele și din toate rasele, jumătate sănătoși și jumătate supraviețuitori ai unui prim infarct miocardic acut, a dovedit că 90 % dintre infarcturi pot fi evitate renuntând la fumat, controlând grăsimile din sânge, prevenind diabetul tip II și hipertensiunea, dăruind și primind o bună integrare psiho-socială, reducând obezitatea abdominală, precum și prin suficienta activitate fizică pentru sănătate sau printr-un regim alimentar bogat în legume și fructe, iar în final prin consum de alcool care nu depășește nivelul moderat (în această ordine a importanței).

viata

Ai grijă de sănătatea ta… financiară. “Sănătatea financiară” este o preocupare elementară pentru sănătatea personală și a familiei.

Sănătatea și prevenția presupun venituri decente, asa cum se observă că a mânca sănătos este mult mai costisitor decât o dietă obișnuită.

Stabilitatea materială poate fi asigurată, pe lângă renunțarea la obiceiuri costisitoare și nesănătoase (fumat, alcool), uneori prin angajarea post-pensionare în munci ce presupun efort moderat și/sau valorificarea unei experințe/calificări deosebite.

Foarte mulți oameni ajunși la vârsta pensionării nu mai fac nimic din acel moment. Această atitudine este extrem de toxică și fără știința lor le scurtează viața cu foarte mulți ani. A rămâne activ sau măcar semi-activ îți prelungește viața considerabil.

De partea cealaltă, exagerarea fără rost a preocupărilor materiale, goana după prea mulți bani și avere, induce un stres pe care vârsta a 3-a îl gestionează dificil, uneori în detrimentul sănătății și chiar al vieții.

Renunțarea la fumat. Povestea bunicului care a trăit 100 ani fumând ca un turc, spusă de mulți fumători în apărarea viciului lor, poate fi uneori adevărată, dar are defectul că, se referă, cel mai probabil, la unul singur dintre cei 1000 de bunici super-fumători, ne pomenindu-se absolut nimic despre soarta celorlalți 999, foarte probabil morți prematur datorită acestui viciu.

Gestionează stres-ul cu mai multă înțelepciune. Era o vorbă în popor: “A trăit mult că le punea pe toate la fund”, adică nu dădea importanță micilor probleme ale vieții tratându-le uneori cu o oarecare doză de superficialitate, în așteptarea unei rezolvări mai simple și mai naturale.

“A lăsa zilei de azi necazul ei” pentru a avea timp de reflecție peste noapte, reprezintă uneori o mai bună soluție pentru o problemă dificilă. Limpezirea gândurilor și ieșirea din acel moment de încordare este o dovadă de înțelepciune, care cel mai adesea aduce liniște și de cele mai multe ori vine și cu soluția problemei.

Dieta bogată în antioxidanți. După cum ați observat nu am pus accent pe alimentație până acum deoarece în general foarte multe recomandări se bazează pe acest aspect iar această informație este ușor de găsit.

Totuși nu putem neglija și acest sector. Așadar adăugăm faptul că prin alegerea unor alimente bogate în antioxidanți, cum ar fi fasolea, afinele, anghinarea etc. sau condimente precum scorțișoara, cuișoarele, se pot încetini efectele îmbătrânirii.

Antioxidanții au rol în combaterea acțiunii nocive a radicalilor liberi care accelerează procesele de deteriorare la nivel celular.

Căsătoria din dragoste poate fi de asemenea considerată ca rețeta unei vieți lungi.
Întotdeauna este loc de mai multă iubire, iar iubirea care ca și mișcarea, pentru sănătate, poate fi considerată elixirul vieții și al inimii.

Ai grija de un animal. Nimic nu e mai frumos și mai sănătos pentru inimă, ca dragostea oferită de micile necuvântătoare care ne înconjoară. O pisicuță îți poate oferi dragoste și gingășie fără margini, copleșindu-te cu atingerile și torsul ei.

Un cățel este un companion de viață care te va iubi necondiționat. Alături de el nu te vei mai simți niciodată singur. Bineînțeles totul vine la pachet și cu ceva responsabilități însă și acelea trebuiesc privite tot ca un lucru pozitiv deoarece te țin activ.

În încheiere menționăm că un stil de viață cumpătat din toate punctele de vedere, orientat mai degrabă spre prevenție decât spre tratarea bolii și însoțit de o dezvoltare spirituală armonioasă vă poate aduce o viață lungă și împlinită.

Bibliografie: Radu Negoescu – Buletinul stil de viață sănătos. Publicație a Compartimentului de Promovare a Sănătății din Centrul Regional de Sănătate Publică București. Nr. 10-Ianuarie 2011

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

PENTRU SUFLET

Mecanic auto de ocazie sau ce rău e să fii prost

mecanic auto

Dacă ai răbdare să citești până la capăt îți promit că nu ai pierdut timpul degeaba. Poți învăța ceva din aceasta intamplare si vei rămâne si cu zâmbetul pe buze.

Ce-și face omu’ cu mâna lui, lucru manual se numește și asta fără vreo referință vulgară. La mine chiar așa s-a întâmplat. Se știe demult, tare demult că cine se zgârcește mai mult păgubește.

Într-o dimineață, ca să încep așa, m-am trezit în cap cu mătreață, căci dacă aș fi avut ceva creier stăteam naibii cuminte în banca mea. Din lipsă de ocupație probabil, mă duc glonț în parcare la mașina mea proprie și personală,  un dinozaur dacia 1300 de care îmi este greu să mă despart, și îmi pun în cap să o fac să funcționeze mai bine.

De ce? Habar nu am, ea sărăcuța mergea destul de bine însă eu de mic mi-am cam băgat nasul pe unde oala nu era a mea: am desfăcut televizorul să văd ce e în el și în general am cam stricat toate electrocasnicele din casă.

La câtă bătaie mi-am luat (așa se făcea educația pe atunci), tot nu m-am învățat minte. Acum chiar și cu lucrurile mele fac la fel indiferent de vârstă.

Revenind, mă duc la mașină deschid capota, pornesc motorul și cu urechea mea fină de indian stau și ascult și ascult și ascult… Un om normal la cap ar fi spus: oprește dracului rabla aia că mă doare capu’ sau ai benzina de consumat?

Stop. Acum parcă s-a auzit un tic și apoi un tac, care nu trebuiau să se audă, apoi părerile în capul meu se exacerbează crunt. Păi nu e doar un tic și un tac parcă e și un poc și asta nu e bine deloc. Off, cum s-a stricat ea singură sub acoperământul nopții în parcare.

Sărăcuța dăciuță, probabil atracția lunii a fost așa puternică încât a dereglat-o. O fi carburatorul? O fi avansul? Oprește motorul. Trag aerul dimineții adânc în piept, sângele se oxigenează și năvălește cu putere în creier.

Pentru moment doza de oxigen iși face efectul și îngerul bun îmi șoptește: las-o băi moacă că n-are nimic, ți se pare ție. Atâââââât!!! Ăla a fost singurul moment de luciditate.

Lordul întunericului, însă, a fost mai puternic, și-mi șoptește la cealaltă ureche : eu zic că nu a fost nici un tic-tac, poc nici nu intră în discuție, pur și simplu mașina ta nu merge deloc bine în regim relanti, nu o auzi cum se accelerează singură?

I-a mai pornește tu odată motorul și fii mai atent. Zis și făcut. Dând crezare omului negru, pornesc din nou motorul. M-am luminat brusc. Da dom’le, cum am putut fi atât de orb, nu ține relantiul.

Mă pun pe treabă și încep prin a cerceta sursa problemei. O găsesc destul de repede deși nu am demontat în viața mea o roată. Dar știți cum e, la politică, fotbal și mecanică ne pricepem toți.

Mecanic auto

Astfel decizia apare brusc: Avansul vacumatic este înțepenit (nu mă întrebați ce e ăla, am auzit și eu la “cunoscător” seara la o bere). Normal, îmi zic eu, este de o seamă cu mașina, cum Dumnezeu să mai meargă. Nici o problemă. Mergem, cumpărăm, înlocuim și va funcționa ca nouă.

Mă da’ să-mi fi trecut prin cap măcar să mă fi dus cu ea la un mecanic să cer o părere înainte de orice demers, doamne ferește. Păi ce mă, eu sunt prost să-i dau banii lu’ ăla? Și așa sunt cu toții niște hoți și nu se pricep la nimic. Las’ că știu eu ce fac.

Zis și făcut. Plec, cu mașina bineînțeles, să caut piesa acuzată de bătrânețe și neândeplinirea sarcinilor de serviciu. Ajuns în magazin, Doamne-Doamne îmi face semne disperate că nu sunt pe drumul cel bun și văzând că prostu’ e și e orb îmi lasă tot felul de semne:

– Buna ziua, aveți avans vacumatic pentru dacia 1300? Se uita vânzătoarea la mine de parcă am întrebat-o de piese pentru vreun OZN, apoi mi-am adus aminte ce mașină am. Cu un zâmbet în colțul gurii îmi răspunde sec:  – Ne pare rău, nu mai ținem de mult așa ceva!

La următorul magazin istoria se repetă apoi următorul și tot așa. Deci șanse mi s-au oferit dar când îți este dat sa faci ceva, fie bine sau rău, o faci. Pe la al 15-lea magazin, găsesc piesa (erau așa de fericiți că o dau pe bani… probabil vroiau să o arunce).

Cumpăr fericit și pornesc spre sala de operație în aer liber, parcarea din spatele blocului, sărăcuța pensionară neștiind ce o așteaptă:  doctorul Ciomu o va băga în operație de urgență!

Ce a urmat, a fost un adevărat măcel, un dezastru! Strigătele de durere ale mașinii supuse operației pe viu, sub mâinile tremurânde ale unui doctor improvizat, nebun de legat și de ocazie, se puteau auzi de la trei blocuri depărtare.

Cu ochii mici și răi și mintea ‘ntunecată, fac-desfac fără să știu ce fac și după o oră de agonie îmi duc la îndeplinire menirea. Am stricat avansul de tot. Iremediabil. Dau să pornesc dar resuscitările repetate nu-și mai aveau rostul (poate doar să stric și bateria sau electromotorul).

Masinuța se zbătea între viața și moarte. Era practic în moarte clinică. Precum un criminal care după ce a săvârșit o crimă, își revine o clipă și vede ce a făcut, las mâinile neputincios pe lânga corp și un sentiment amar mă încearcă. Dacă mașina asta nu era o dacie veche ci un BMW de zece ori mai scump?

Îmi ies pe gură câteva cuvinte care nu pot fi reproduse în context. Cred că voi scoate ceva bani din buzunar să o duc la un doctor adevărat, care să o readucă la viață.

Precum spuneam m-am zgârcit, lucrul acesta îl puteam face de la început. Astfel mai mult am păgubit. Piesa nouă pe care am stricat-o plus alte piese, care în joaca mea de-a mecanicul, au avut de suferit și mecanicul aferent, de data asta unul adevărat.

Cu mâinile pline de “sângele” nevinovat al sărăcuței mele dacii, urc în casă, mă spăl, mă bag în pat și adorm să uit ce rău e sa fii prost.

autor: Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

PENTRU SUFLET

Când o să gândești și tu cu capul ăla al tău dragul meu?

relatie

Soția și soțul luau masa împreună, moment în care, printre înghițituri, femeia  face o pauză și apoi gânditoare își întreabă soțul: Auzi scumpule, am și eu o nedumerire, tu mă minți des de obicei pe mine?

Bărbatul se oprește din mestecat și înghițind în sec răspunde: Draga mea nu te supăra dar asemenea întrebări nu se pun în timpul mesei și în orice caz nu la felul unu. Dacă vrei să purtăm o discuție pe tema asta, păstrează-te pentru desert.

Răbdătoare femeia așteaptă momentul desertului și își continuă interogatoriul: Ia fii tu sincer cu mine bărbate  și spune-mi când m-ai mințit tu pe mine ultima oară?

Bărbatul mușcă din plăcinta cu mere pregătită chiar de soția lui și-i răspunse fără să clipească: Draga mea, ultima oara te-am mințit săptămâna trecută, de 1 aprilie, când mi-am schimbat glasul la telefon și…

Nevasta vădit nemulțumită de răspuns îl întrerupe: Dar aia nu a fost minciună, a fost o simplă păcăleală. Eu vreau să știu când m-ai mințit cu adevărat.

Uite spre exemplu ieri noapte când ai venit la 3 dimineața de ce mi-ai spus că vii de la birou, unde ai stat peste program, când eu am sunat acolo și nu a răspuns nimeni iar tu miroseai a bere de la 3 străzi depărtare? De ce m-ai mințit?

Încolțit fiind bărbatul își ia inima în dinți: Te-am mințit dintr-o rea obișnuință. Decât să-ți spun adevărul, prefer o minciună. Îmi este mai simplu și mai comod.

Soția începe: Bine înțeleg că îți este greu să recunoști că ai stat la băute toată noaptea cu colegii, în timp ce eu aștept de o lună să mă scoți în oraș, dar măcar fă și tu un efort de imaginație și minte-mă mai frumos. Că aia cu “am avut de lucru la birou”, nu o mai cred nici copiii de doi ani.

Spre exemplu puteai să zici așa: ” Draga mea, să vezi ce chestie mi s-a întâmplat când veneam de la birou. Văd pe stradă un copil singur care plângea de ți se rupea inima. Eu milos cum sunt, i-am cumpărat o înghețată și l-am întrebat de ce plânge. Mi-a spus că s-a rătăcit și nu mai știe cum să ajungă acasă la părinții lui…” Și de aici începe aventura ta…

relatie

Soțul cu ochii cât cepele întreabă: Ce aventură? Despre ce vorbești?

Soția continuă: Măi blegule, eu mă refer să faci și tu o poveste ceva mai credibilă, mai spumoasă, dacă tot minți. Adică puteai să spui și tu că ai umblat cu copilul prin cinci cartiere, că ai întrebat din casă în casă cine  îl cunoaște și că abia târziu în noapte i-ai găsit casa.

Părinții plini de lacrimi, în semn de recunoștință, vor să te cinstească, te-au primit în casa lor și te-au servit cu o bere, două și așa mai departe. Asta înseamnă o minciună frumoasă și credibilă. Chiar dacă te-aș suspecta, m-aș emoționa și te-aș pupa. Ai crește în ochii mei. De ce nu ai și tu puțină imaginație?

Bărbatul frecându-se la frunte își privi soția cu băgare de seamă și spuse: Draga mea, un coleg m-a sfătuit să fac acest lucru dar parcă nu am avut curajul. El când vine târziu acasă îi bagă nevestei niște povești de cazi pe spate.

Știi ce i-a zis ultima oară? Că cică în drum spre casă l-au răpit extratereștrii, l-au dus într-o pădure și l-au interogat vreo patru ore. La sfârșit i-au luat salariul din buzunar și l-au amenințat că dacă spune cuiva ceva îl topesc cu laserul.

Ce părere ai de minciuna asta, ținând cont că el defapt pierduse toți banii după ce a jucat toată noaptea poker?

Soția îi spune râzând: E foarte bună și credibilă!

Bărbatul relaxându-se puțin adaugă: Tot el mi-a zis că pot să folosesc și eu minciuna asta, dar sincer mi-a fost jenă, parcă era prea gogonată. Chiar vrei să-ți mai zic una tot de-a lui?

Adică nu, lasă că pe asta ți-o zic săptămâna viitoare când avem programat un chef cu lăutari și două colege angajate noi, bune rău, plus grătar și toate cele. Când mă întorc pe la 4 dimineața, ți-o zic. E tare de tot. A mai fost folosită de vreo trei ori până acum și a avut succes. E tot ceva SF.

Soția simțind cum îi năvălește sângele în obraji: Păi stai așa și fă-mă să înțeleg, adică o să vii cu aceiași poveste expirată, spusă deja de trei ori în alte părți și o să mi-o zici ca și cum ți s-a întâmplat ție?

Soțul: Exact!

Soția: Of Dumnezeule! Stau și mă întreb, când o să gândești și tu cu capul ăla al tău, dragul meu? Când o să vii și tu acasă cu ceva original gândit de tine?

Conu Ticu/authenticmagazin.com

 

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 59 de abonați

Statistici blog

  • 1.637.156 vizite

Trending