Tămâia, un medicament de o complexitate uimitoare – authenticmagazin.com
Connect with us

SĂNĂTATE

Tămâia, un medicament de o complexitate uimitoare

Sub numele de tămâie este cunoscută răşina unui arbore care creşte în sud-estul Asiei, dar care s-a răspândit pe toate meridianele, odată cu creşti­nis­mul. Ce face tămâia atât de specială? Printre al­tele, faptul că este planta medicinală cel mai des menţionată în Biblie, unde apare de nu mai puţin de 22 de ori.

Dar nu este doar asta: în lume sunt sem­na­late zeci de mii de vindecări ale unor boli grave, obţinute cu extracte din tămâie. Multe dintre aceste vindecări sunt considerate de către medici de-a dreptul miraculoase, dar miracolul acesta are şi nişte ex­plicaţii ştiinţifice.

Tămâia (probabil din lat. Thymanea) este rășina unor specii de arbuști din genul Boswellia din India, Somalia și Arabia de sud (Oman) care – prin încălzire – emană un miros plăcut de balsam. Se obține prin crestare (tăietură) din scoarța livanului și solidificare sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie. Prin ardere, produce un fum cu miros pătrunzător, fiind folosită în ceremonii religioase.

Tămâia este menționată în una din cele mai vechi arhive medicale cunoscute, papirusul Eber (ce datează din secolul al 16-lea i.Hr.), o listă de 877 rețete și prescripții medicale din Egiptul Antic.

Din rășina arbuștilor de tămâie se obține uleiul esențial de tămâie, prin metoda distilării cu aburi.

rasina-de-Boswellia-1

Tămâia – un medicament de o complexitate uimitoare

Nu mai puţin de 17 componente din răşina aces­tui arbore au calităţi terapeutice, de o diver­sitate care a lăsat perplexă comunitatea ştiinţifică. De exem­plu, tămâia este capabilă ca, simultan, să sti­mu­leze imunitatea, făcând organismul să lupte efi­cient împotriva viruşilor care produc gripa sau a bacteriilor care cauzează bronşita, dar şi să tempe­reze acţiunea aceluiaşi sistem imunitar, acest re­mediu fiind de o eficienţă recunoscută contra aler­giilor respiratorii. Pe urmă, există o dispută care nu se va sfârşi prea curând, despre care dintre pre­paratele din tămâie sunt mai eficiente contra can­cerului, atât uleiul extras din tămâie, cât şi ex­trac­tul uscat, dând rezultate promiţătoare în afec­ţiu­nile tumorale. Dar, înainte să vedem care sunt cali­tăţilor celor două vedete ale farmaciei naturale, adică uleiul şi extractul de tămâie, să aflăm mai multe despre administrarea acestui remediu.

Cum se administrează tămâia

Pulberea

Se obţine prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa electrică de cafea, a rezinei obţinute din arborele de tămâie. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 3 luni (deoarece unele substanţe volatile se evaporă rapid). De regulă, se adminis­trează de 4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă de tămâie, pe stomacul gol. Este un tratament de lungă durată, cu rezultate bune în afecţiu­nile reno-urinare şi reuma­tice, dar care prezintă două in­conveniente majore: 1. Tă­mâia consumată ca atare atacă dantura (pur şi simplu topeşte stratul dur de dentină) 2. Tămâia pură, cu o calitate care să o recomande pentru adminis­trare internă, este greu de găsit.

ATENȚIE! Tămâia folosită pentru fumigaţii în preajma lăcaşelor de cult

Este vorba de tămâia care se comercializează în preajma lăcaşelor de cult, pentru a fi arsă în scop ritualic. De cele mai multe ori, această tămâie este de fapt un amestec de sub­stanţe aromatizante, de sinteză sau semi-sinteză, care nu au nicio legătură cu arborele care produce această răşină. Ca atare, nu doar că tămâia folosită pentru aromatizare în lăcaşele de cult nu are efecte terapeutice, ci poate fi chiar extrem de dăunătoare pentru sănătate, mai ales dacă este ingerată, lucru cu desăvârşire interzis.

Extractul uscat de tămâie

Este produs prin deshidratarea şi concentrarea unei tincturi obţinute din tămâie. Ceea ce rezultă prin această con­cen­trare este o pulbere fină şi aro­mată, care conţine mari cantităţi de acid boswellic – substanţa vi­no­vată de efectele antitu­morale, anti­in­flamatoare şi imuno­modula­toare ale aces­tei răşini. Extractul standar­dizat în acid boswellic este validat ca medicament de sute de studii ştiinţifice, care de­mon­strea­ză valoarea sa te­rapeutică. Există şi extracte de tămâie ne-stan­dardizate, dar rezultatele obţinute cu acestea sunt slabe.

Uleiul volatil de tămâie

Se obţine prin distilarea răşinii, obţinându-se un lichid transparent-găl­bui, cu miros puternic şi gust înţepător. Pentru a fi folosit cu succes în terapie, uleiul volatil de tămâie trebuie să fie integral, adică să conţină toate com­ponentele naturale, rezultate după dis­tilare, fără a se extrage din el nicio substan­ţă activă, fapt care l-ar lipsi de calităţi curative. De asemenea, nu trebuie să fie diluat cu solvenţi chimici sau să conţină adaosuri de arome chimice. Apoi, trebuie specificat clar pe ambalajul acestui ulei că este avi­zat pentru administrare internă, altfel existând ris­cul să apară reacţii adverse grave, de natură să afec­te­ze sănătatea, nu să o îmbu­nătă­ţească. Uleiul vola­til de tămâie este mai puţin stu­diat din punct de vedere medical, dar practica de zi cu zi i-a demon­strat calităţi reale în lupta cu cance­rul şi leucemia, cu afecţiunile reumatice, dar şi în îmbunătăţirea stării psihice. Din uleiul volatil de tămâie se iau, de regulă, 2-5 picături (diluate cu miere sau ulei de măsline), de 2-3 ori pe zi. De ase­menea, se utili­zează extern sub formă de frecţii, băi aromatizate, mai rar comprese.

arborele-de-tamaie-2

Arborele de tămâie (Boswellia) este originar din Africa tropicală şi Arabia

Tratamente cu tămâie

Tămâia şi cancerul

Conform tuturor cercetărilor de până acum, aci­dul boswellic din tămâie este unul din cei mai ac­tivi agenţi anti-tumorali cunoscuţi. Cum acţio­nează el? Pe mai multe căi, dar cel mai cunoscut meca­nism este acela de atacare selectivă a celulelor can­ceroase. Spre deosebire de citostaticele de sin­teză, care afectează atât celulele maligne cât şi pe cele să­nătoase, extractul de tămâie provoacă distru­ge­rea doar a celulelor care au suferit mutaţii. În ce tipuri de cancer este eficient acidul boswellic? Ac­ţiunea sa a fost testată în afecţiuni oncologice cu peste 40 de localizări.

Menţionăm eficienţa sa în cancerul la sân, de colon, de rect, pancreatic, hepa­tic, la vezica urinară, la stomac, la creier (menin­giom, neuroblastom, gliom), bucal, farin­gian, eso­fa­gian, pulmonar. Conform datelor existente, ex­trac­­tul de tămâie este activ şi contra leucemiei, mie­lomului, limfoamelor maligne. În medicina tradi­ţională sunt semnalate rezultate încurajatoare, prin folosirea internă a tămâii şi folosirea externă a ule­iului volatil integral de tămâie, în toate tipurile de cancer. Mai trebuie notată şi folosirea extractului de tămâie ca adjuvant în radioterapia folosită în cancer. Concret, acest remediu reduce cu 60% ede­mele care apar după iradierea terapeutică, ajută la protecţia ţesuturilor sănătoase, stimulează elimi­na­rea ţesuturilor şi fragmentelor de ţesut moarte, pre­cum şi refacerea organismului pe ansamblu.

Intern, cura anti-cancer durează vreme de 90 de zile, timp în care se iau de 2 ori pe zi câte 800 mg din combinaţia pulbere şi extract de tămâie (în pro­porţii egale), pe stomacul gol. Extern, se aplică ulei volatil integral de tămâie, amestecat în proporţia 1:5 cu ulei de măsline, pe tumorile exteriorizate. Ace­laşi amestec se aplică extern la încheieturile mâini­lor, ale picioarelor, pe ceafă (se face un masaj foarte uşor, vreme de 5 minute, în sensul circulaţiei ve­noase, de două ori pe zi).

Atunci când a luat prima pastilă cu ex­tract de tămâie, Eliza tocmai terminase şedinţele de chimioterapie.

Era la a treia serie de medicaţie citostatică şi tumora ova­riană de care suferea continua să crească, în ciuda tratamentului cu efecte adverse greu de suportat. Acum, ultimele sale speranţe erau legate nu de medicamente chimice, ci de capsula ce conţinea un praf crem-albicios şi emana un miros plăcut, chiar sacru – i se părea ei. A făcut un trata­ment de trei luni cu extract de tămâie, timp în care tumora s-a oprit pentru prima oară din creştere şi chiar a scăzut un milimetru. Da, un singur mili­metru, dar care a umplut-o de fericire, pentru că odată cu această scădere, a mai primit o veste bună – markerii tumo­rali cunos­cuseră o scădere remarcabilă. Pe hârtie era scris negru pe alb: mar­kerul CA125 coborâse de la 128 la 14, fără niciun fel de efect advers. Ce însemna aceasta? Că, pentru prima oară de la diagnosti­care, tumora sa nu mai prolifera. Au trecut trei ani, şi de atunci cancerul ova­rian al Elizei se află în re­misie. Speră ca, la un moment dat, tumora să dis­pară complet, dar în aceşti trei ani, a dus o viaţă normală. Şi-a dus fetiţa la şcoală, a făcut plimbări lungi în natură, a mers constant la serviciu şi chiar a ajuns în vacanţe la mun­te. Un miracol? Poate, dar nu este singurul fă­cut de tămâie, o plantă pe care ar trebui să o cu­noaş­tem mai bine.

Tămâia şi reumatismul

Această plantă este un adevărat fenomen în lup­ta cu bolile articulare. Luată intern, tămâia sub for­mă de extract reduce durerile şi inflamaţia articu­lară, creşte flexibilitatea articulaţiilor, măreşte capa­citatea de efort (s-a demonstrat că permite, de exem­plu, pacienţilor cu artrită reumatoidă sau os­teo­artrită a genunchilor să parcurgă distanţe mai mari). Aplicată extern, crema de tămâie este recu­noscută în medicina populară, pentru că are darul de a lua cu mâna durerile reumatice. În realitate, durerile reumatice nu dispar instantaneu, dar în 24-48 de ore rigiditatea articulară se diminuează serios. Efectele sunt amplificate dacă se aplică aşa-numita cremă de tămâie thermo, care conţine şi extract de ardei iute, care are un puternic efect de stimulare a circulaţiei şi de încălzire.

Cura internă anti-reumatică se face cu extractul de tămâie (în combinaţie cu pulberea de răşină din aceeaşi plantă) din care se iau minimum 400 mili­grame pe zi. Suplimentar, se masează arti­culaţiile cu cremă de tă­mâie.

Tămâia, astmul, bronşita cronică şi emfizemul pulmonar

Tratamentul de trei luni cu extract de tămâie, in­gerat împreună cu pulberea (câte 400 mg din fie­care, în două reprize pe zi), diminuează sensibili­tatea alergică a căilor respiratorii medii şi inferioa­re, degajează arborele bronşic de excesul de secre­ţii, uşurează inspiraţia şi expiraţia. Extern, se inha­lează o combinaţie între uleiul integral de tămâie şi cel de mentă piperată, cele două având efecte bron­hodilatatoare şi expectorante salvatoare, contra bron­şitei cronice şi astmului. Contra emfize­mului pulmonar, se inhalează combinaţia dintre uleiul integral de tămâie şi cel de eucalipt.

Cele mai spectaculoase rezultate s-au obţinut cu tămâia în astm, unde peste 70% dintre pacienţi au relatat dispariţia unor simptome cum ar fi: dificul­tatea în respiraţie, expiraţia şuierătoare. De aseme­nea, pacienţii astmatici au raportat rărirea sau dispa­riţia acceselor de sufocare.

Extractul de tămâie se administrează sub formă de capsule: 2-4 zi, în cure de 2 luni, cu 15 zile de pauză. Cu uleiul volatil integral de tămâie se fac inhalaţii zilnice şi aro­matizări ale ca­merei în care bolnavul doarme.

tamaie

Raşina vindecătoare

Tămâia, memoria şi păstrarea nealterată a funcţiilor creierului

Cercetările au arătat efecte tera­peutice cu ade­vărat spectaculoase al extractului de tămâie asupra creie­rului. Efectele acestei plante sunt atât de nu­meroase, încât pot părea incre­dibile, şi totuşi:

* extractul de tămâie îmbună­tăţeşte memoria pe termen scurt, in­clusiv la persoanele în vârstă, pre­venind Alzhei­merul;

* creşte capacitatea de orientare în spaţiu şi me­moria vizuală;

* la tineri, administrarea tămâiei creşte numărul de conexiuni neuronale şi îmbunătăţeşte memoria pe termen lung;

* creierul afectat de traumatisme fizice are o capacitate mărită de transfer a funcţiilor sale în zo­nele rămase ne-afectate, atunci când este adminis­tra­tă tămâia;

* la pacienţii cu scleroză multiplă, adminis­trarea tămâiei a îmbunătăţit orientarea spaţio-tem­porală şi coordonarea motorie;

* la pacienţii care au suferit un accident vas­cu­lar ischemic, administrarea tămâii scurtează timpul de recuperare a funcţiilor cognitive.

Pulberea şi extractul de tămâie se iau sub formă de capsule, din care se administrează câte două, di­mi­neaţa şi seara, tratamentul durând 30 de zile, minimum. Cu uleiul volatil integral se fac aroma­tizări ale încăperii în care studiem, învăţăm sau ne relaxăm.

Tămâia, depresia şi anxietatea

O singură doză de tămâie creşte tonusul psihic şi disponibilitatea minţii către activitate, eli­minând prompt stările de tristeţe obsesivă, apatie, lipsă de iniţiativă. Curele de câteva săptămâni cu tămâie induc o stare de stabilitate psihică, împie­dicând apariţia stărilor de teamă fără motiv aparent, precum producerea atacurilor de panică. De aseme­nea, această plantă are un puternic efect de atenuare a emoţiilor extreme, prevenind apariţia şi amelio­rând tulburările bipolare.

Contra tulburărilor bipo­lare, se administrează combina­ţia extract + pulbere de tămâie (în propor­ţii egale), din care se iau 400 miligrame, de trei ori pe zi. Aceleaşi doze şi mod de administrare se re­comandă şi contra anxietăţii, atacurilor de panică, în cure de 2-3 luni, după care se face o pauză de 2 săp­tă­mâni, apoi administrarea se poate relua.

Tămâia şi durerile bolnavilor cronici

Un efect foarte interesant al tămâii, luată intern sub formă de extract sau inha­lată sub forma vapo­ri­lor de ulei volatil, este acela că, pur şi simplu, creş­te toleran­ţa orga­nis­mului şi a psihi­cului la durere. Poate părea pu­ţin, dar la pa­cienţii cu pro­­bleme articulare, al­gice sau tumorale, mă­rirea to­le­ranţei la durere este esenţială. Tămâia face boala suportabilă, ajută la mobilizarea re­surselor interi­oare spre vindecare, scade gradul de epuizare etc.

Se ia extractul de tă­mâie, câte 400 mg pe zi, în cure de 90 de zile, cu 15 zile de pauză.

Tămâia, sistemul cardiovascular şi inima

Curele de trei luni, făcute cu combinaţia dintre extractul şi pulberea de tămâie, au darul de a păstra intacte vasele de sânge (îmbunătăţeşte flexibilitatea şi rezistenţa pereţilor vasculari). De asemenea, pre­vine formarea chea­gurilor de sân­ge (tromboza) şi in­fla­marea vene­lor (fle­bita). Asu­pra ini­mii, tă­mâia are efecte pro­tectoare, pre­venind tulburările de irigare ale muşchiu­lui cardiac şi infarctul. Stu­diile au mai arătat că ad­mi­nistrarea înde­lungată a tă­mâii scade nivelul tri­gliceridelor şi al colesterolului rău (LDL) din sân­ge, şi creşte nivelul co­les­tero­lului bun (HDL).

Tămâia şi rinichii

În medicina tradiţională din sud-estul Asiei, ule­iul integral de tămâie este folosit pentru redu­cerea dimensiunilor calculilor urinari, dar şi pentru pre­venirea formării unora noi, după eliminarea celor existenţi. Extractul de tămâie este un protector renal excepţional, curele de lungă du­rată ajutând la sti­mularea funcţiei de filtrare a rinichiului, ceea ce conduce la scăderea nivelului ureei şi creatininei din sânge.

Din uleiul volatil integral de tămâie se iau câte 5 picături, dizolvate într-o linguriţă de miere, de două ori pe zi. După fiecare doză se consumă câte 200 ml de apă plată, de preferinţă oligominerală. Este un tratament contra calculilor şi microcal­cu­lilor renali, contra infecţiilor reno-urinare.

Tămâia şi efectul antibiotic

Acidul boswellic din tămâie, administrat intern, împiedică replicarea unei game largi de bacterii, care produc infecţii la nivelul aparatului respirator, digestiv sau al pielii. Extern, uleiul integral de tă­mâie (inhalat, aplicat pe piele) are un efect anti­biotic puternic, util contra infecţiilor respiratorii sau urinare. Pentru efect antibacterian, se ia uleiul vo­la­til integral de tămâie – câte 2-3 picături, dizolvate în miere, administrate de 4 ori pe zi. Efectul este potenţat dacă se combină uleiul de tămâie cu ule­iul volatil de cui­şoare (Euge­nia caryophillata).

Contraindicaţii la tratamentul cu tămâie

Administrarea pulberii, ule­iu­lui sau extractului de tămâie este interzisă atunci când pacientul are alergie la acest produs. Simp­tomele alergiei sau into­leranţei la tămâie apar atunci când este in­ge­rată, mirosită sau pusă pe piele şi constau în: apariţia unor mân­cărimi şi/sau pete roşii pe piele, stări de greaţă sau vomă, dureri de cap, dificultăţi în respi­raţie. Sursa: formula-as.ro

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun sa inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

SĂNĂTATE

Un studiu realizat pe două milioane de copii dezvăluie adevărata cauză a apariției autismului. Un singur factor reprezintă 80% din risc

autism

De foarte multe ori citim despre rezultatele unei anumite cercetări care susține că a găsit cauza reală a apariției autismului. Uneori aflăm că e vorba despre poluarea aerului, o infecție virală sau chiar vina unui vaccin.

Autismul afectează copiii de orice etnie, rasă sau condiție socio-economică, fiind de 4,5 ori mai frecvent întâlnit la băieți decât la fete.

Cel mai mare studiu de acest gen, care a implicat mai mult de 2 milioane de copii din cinci țări, a reafirmat faptul că genetica este de fapt cel mai mare factor de risc în dezvoltarea tulburării spectrului autist (TSA).

Într-un raport publicat de JAMA Psihiatrie, cercetătorii au descoperit că tulburarea de spectru autist este cauzată în proporție de 80 la suta de genele moștenite, în timp ce factorii de mediu reprezintă mai puțin de 20 la suta din risc.

autism

Factori precum vârsta părinților, greutatea mamei, sindromul ovarului polichistic, dacă copilul este născut prin secțiune cezariană etc. , s-au dovedit a avea un impact “inexistent sau minim” asupra dezvoltării autismului.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, eșantionul analitic a inclus 2.001.631 persoane, dintre care 1.027.546 (51,3%) bărbați. Persoanele analizate s-au născut în Danemarca, Finlanda, Suedia, Israel și Australia de Vest între 1998 și 2011.

Echipa internațională de cercetători a urmărit subiecții până la vârsta de 16 ani, moment în care peste 22.000 dintre ei au fost diagnosticați cu autism.

Copiii cu tulburări de spectru autist au nevoie de atenție, răbdare și dragoste ca toți ceilalți copii. Cercetările arată că implicarea părinților și a altor persoane apropiate în terapia copiilor cu TSA dă rezultate foarte bune, fapt care demonstrează ca demersul terapeutic nu trebuie să se bazeze exclusiv pe specialiști.

Deasemenea, cercetătorul Gretchen Carlisle de la Research Center for Human-Animal Interaction (ReCHAI) din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară a Universităţii din Missouri, a observat că prezenţa oricărui animal de companie, îmbunătăţeşte abilităţile sociale ale unui copil cu autism.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

SĂNĂTATE

Roinița, o valoroasă plantă medicinală. Beneficii și modalități de întrebuințare

Roinița - Melissa officinalis

Roinița (Melissa officinalis L.) este o plantă perenă din genul Melissa L., familia Labiatae (Lamiaceae).

Specie erbacee perenă, tufos ramificată, înaltă de 30-80 cm, cu miros puternic de lămăie. Se aseamănă la înfățișare cu urzica (Urtica dioica) deși aceasta din urmă aparține unei familii cu totul diferite.

Frunzele roiniței sunt însă de un verde mai pronunțat, aproape închis la culoare și ele exudă o aromă plăcut mirositoare asemănătoare lămâii atunci când sunt presate între degete.

Roinița este o plantă meliferă, florile ei fiind vizitate de foarte multe insecte. Datorită mirosului ei planta atrage albinele și de aceea este folosită de către apicultori atunci când doresc să captureze un roi. De aici de fapt vine și numele plantei, de la roi de albine.

În flora spontană, planta creşte dispersat, mai ales în regiunile din sudul şi vestul țării, prin locuri uscate, pietroase, păduri de stejar, în luminişuri, poieniţe și pajişti. Se cultivă bine în judeţele Ilfov, Teleorman, Prahova, Buzău, Constanţa şi Timiş.

Roinița - Melissa officinalis

Roinița – Melissa officinalis

Compoziţie chimică

Frunzele de Roiniță conţin cca 4% acid rosmarinic şi alţi acizi polifenolici, între care acidul cafeic şi cel clorogenic, triterpene şi flavonoizi. Recent, în frunzele de Melisă au fost descoperiţi glicozizi monoterpenici şi alte glicozide.

Conţinutul în ulei esenţial este de 0,05-0,30%, fiind format din citronelal, citral a şi b, metilcitronelal, ocimene, citronelol, nerol şi geraniol. Mai sunt prezente diferite alte sesquiterpene, beta-cariofilene şi germacrene.

Farmacologie

Extractul hidroalcoolic liofilizat din frunze de Melisă exercită o acţiune sedativă, în doze relativ mici. S-a constatat că are și o acţiune analgezică. Se utilizează pe scara largă, în special în Germania, ca tranchilizant şi sedativ în insomniile de origine nervoasă şi în tulburările funcţionale gastroenterice.

Are deasemenea acţiune eupeptică (digestivă) şi carminativă, antispastică. Acționează bine în toate durerile gastrice de origine nervoasă.

S-a mai constatat că, pe lângă acţiunea relaxantă asupra musculaturii gastro-intestinale, prezintă o acţiune similară asupra musculaturii netede uterine.

O altă acţiune este cea antiinflamatoare şi analgezică. Acidul rosmarinic este un bun antiinflamator şi sedativ, acţiune la care îşi aduc contribuţia şi beta-cariofilenele şi alţi fitocoraplecşi din aceaslă plantă. S-a mai constatat că Roinița are şi o bună activitate antivirală asupra infecției Herpes simplex.

Recomandări

Pentru efecte sedative generale, în tulburările gastrointestinale, în insomnii, ca eupeptic (digestiv) şi carminativ. Dă rezultate bune şi în stările de nelinişte şi iritabilitate. Stimulează apetitul.

Roinița mai poate fi utilizată și pentru vindecarea rănilor (sub formă de băi) datorită proprietății acestei plante de cicatrizant, dar și la tratarea diskineziilor biliare.

Mod de preparare şi administrare

Sub formă de infuzie preparată din 1 – 2 linguri de frunze uscate la o cană cu apă. Se beau 1 – 2 căni pe zi după masă. Seara, înainte de culcare, se mai poate bea o cană îndulcită cu miere. Tinctură de roiniță diluată în apă conform modului de administrare înscris pe produs.

Contraindicaţii

Nu se cunosc. Citiți cu atenție prospectele de pe produse.

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun să inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

Bibliografie: Ovidiu Bujor – Ghidul plantelor medicinale şi aromatice de la A la Z, București 2003

Continue Reading

SĂNĂTATE

De ce ne stresăm la serviciu? 6 lucruri pe care le poți face pentru a scăpa de stres în timpul serviciului

stres

Stresul este reacția noastră mentală, emoțională și fiziologică la presiunile de zi cu zi, reacție care vine atât din afară noastră, cât și din interiorul nostru.

Definiție: STRES, stresuri, s. n. 1. (Med.) Termen general utilizat pentru orice factor din mediu (traumatism, emoții, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om și la animale o stare de tensiune și o reacție de alarmă a organismului, determinând uneori îmbolnăviri grave; p. ext. efect nefavorabil produs asupra organismului ființelor de un factor de mediu.

Oricâtă plăcere ne-ar oferi ceea ce facem, orice activitate poate aduce elemente de stres atunci când lucrurile sunt duse la extrem.

Cunoscutul psiholog Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), afirmă că oricine a lucrat vreodată a simțit, într-un fel sau altul, presiunea legată de locul de muncă creată un deadline sau de unele sarcini mai dificile.

“Pe termen scurt, este firesc și rezolvabil, dar din ce în ce mai mulți angajați nu scapă de presiunea de la locul de muncă nici măcar acasă, unii răspund la emailuri sau dau telefoane și în timpul liber, alții își iau de lucru suplimentar acasă etc., iar acest comportament determină cronicizarea stărilor, stresul devenind copleșitor și dăunător sănătății fizice și psihice”, explică specialistul.

De ce ne stresăm la serviciu?

Sursele de stres legat de serviciu sunt de obicei: salariile mici, lipsa suportului social, lipsa controlului asupra decizilor pe care trebuie să le ia persoană în postul deținut (conflictul de rol), expectanțe neclare ale performanței din partea angajatorului sau a angajatului, șanse mici de evoluție sau avansare, supraîncărcare cu sarcini, sarcini insuficient de provocatoare sau de captivante, continuarea muncii concrete sau menținerea unei preocupări mentale legate de serviciu și acasă, după terminarea programului de lucru.

“În prezent, stresul este privit din 2 mari perspective: Eustres (“stresul pozitiv”), care apare atunci când este determinată încordarea și mobilizarea organismului pentru a trece la acțiune și disstres (“stresul negativ”), care poate induce stări patologice, epuizare, anxietate, depresie, sindromul burnout, probleme de concentrare, motivație, probleme familiale și de cuplu etc.

Din păcate, nu putem evita întotdeauna situațiile tensionate care apar la serviciu, de aceea, ține de noi să găsim variante de gestionare a stresului, deoarece sănătatea noastră fizică și mentală depind de capacitatea noastră de a face față situațiilor presante, tensionante”, explică psihologul.

Psiholog Laura Maria Cojocaru

Psiholog Laura Maria Cojocaru

6 lucruri pe care le poți face pentru a scăpa de stres în timpul serviciului

Ia o pauză de lucru. Corpul uman nu este programat să stea prea mult timp într-un singur loc (astfel se explică durerile musculare și de spate care apar la persoanele ce desfășoară o activitate sedentară).

“După fiecare ora de muncă încearcă să te opreșți 5 minute și să ieși din birou, să bei apă, să te plimbi prin birou, să ieși pe terasă, să discuți un coleg, să stai 5-10 minute în fața unei ferestre deschise, respiră adânc de câteva ori, îndreaptă-ți atenția asupra eliberării tensiunii și a calmării bătăilor inimii, ieși pur și simplu din încăperea în care lucrezi pentru câteva clipe și privește pe fereastră sau gândește-te la un lucru frumos, liniștitor sau haios.

Scopul este să te deconectezi și să îți relaxezi mintea, astfel încât să poți preveni orice posibilă stare de anxietate sau neplăcere fiziologică. În pauza de prânz, ridică-te de la birou și mănâncă în altă parte, în special evită să lucrezi în timp ce mănânci. Evită preparatele și gustările nesănătoase”.

Ia o pauză de atitudine. Treizeci de secunde sunt suficiente pentru ca ritmul alert al inimii să se liniștească, de aceea este recomandată angajarea inimii și a minții într-o direcție pozitivă, relaxantă.

“Vizualizează cu ochii minții orice ar putea declanșa sentimente pozitive, imaginea familiei, a copilului, a partenerului de viață, a animalelor de companie, un tablou relaxant, un peisaj de vis, o imagine plăcută din vacanță, culori, imagini, sunete, senzații tactile plăcute.

Bea un ceai relaxant, ascultă o melodie de relaxare, aprinde un bețișor parfumat, pune-ți pe birou o vază cu flori. Privește în jur câteva clipe, dându-ți voie să te bucuri de forma și culorile florilor, de ciripitul păsărilor, de frumusețea unui copac, de razele soarelui sau de prospețimea ploii etc. Schimbă modul de respirație (există o legătură directă între starea noastră emoțională și felul în care respirăm).

Respirația unei persoane calme este profundă, lentă și controlată, preferabil cu atenția centrată abdominal. Respira astfel de cel puțin 5 ori. Oferă-ți un mic automasaj în zona cefei, a capului, umerilor și brațelor”.

Gestionează-ți mai bine timpul. Oprește-te din mulți-tasking, care presupune de fapt “multi-gândit”, analizează care sunt prioritățile, ia-le pe rând și menține-ți atenția pe o singură activitate până este finalizată.

Fă-ți prieteni la locul de muncă. În felul acesta vei avea în jurul tău persoane cu care poți discuta atunci când ai nevoie de o pauză sau când ai nevoie să iei o decizie mai dificilă.

Păstrează o atitudine pozitivă față de locul de muncă. “Reamintește-ți aspectele care îți plac în activitatea ta, motivațiile pentru care ai ales-o, beneficiile pe care le obții făcând ceea ce faci. Premiază-te la finalul îndeplinirii unei sarcini sau la atingerea unui obiectiv cu un moment de relaxare, un gând bun, o glumă, sau orice altceva îți aduce plăcere”.

Oferă șefului tău sau oferă-ți (dacă ești propriul tău șef) un plan de gestionare a factorilor stresori identificați, menit să te ajute să performezi mai bine. “Acest plan este bine să includă dezvoltarea unor abilități de management al timpului, clarificarea sarcinilor, primirea resurselor sau a suportului necesar de la colegi, adăugarea unor sarcini mai provocatoare, modificarea spațiului de lucru pentru a fi mai confortabil, oferirea unor resurse de relaxare din partea companiei”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru

 

Continue Reading

Trending