S-a născut prima persoană care va trăi 1.000 de ani – authenticmagazin.com
Connect with us

CALEIDOSCOP

S-a născut prima persoană care va trăi 1.000 de ani

Om nemuritor

Biohackerii sunt acele persoane care încearcă să îmbunătățească creierul, corpul și în general natura umană. Termenul Biohacking – cunoscut și sub denumirea de biologie DIY – este un termen extrem de larg și amorf care poate acoperi o gamă uriașă de activități științifice extreme la limita SF-ului.

Biohacking-ul poate fi atribuit unor cercetări extreme precum efectuarea de experimente științifice pe diferite organisme, până la monitorizarea somnului și a dietei, sau schimbarea propriei biologii prin transfuzia de sânge de la o persoană mai tânără, în speranța că va încetini sau chiar opri procesul de îmbătrânire.

Poate ați citit deja prin presă despre fostul angajat al NASA, Josiah Zayner, care s-a injectat cu ADN folosind tehnologia CRISPR de editare a genelor sau poate că ați auzit deja de oameni care și-au implantat în propriul corp un cip pentru a dezvolta diferite abilități.

Acestea reprezintă doar câteva dintre tipurile de biohacking, un termen larg pentru un stil de viață care este din ce în ce mai popular și nu doar în Silicon Valley, acolo unde a și fost inventat.

La un nivel cu adevărat de bază, biohacking-ul se rezumă la ceva la care ne putem raporta cu toții: dorința de a ne simți mai bine și de a vedea cât de departe putem împinge limitele corpului uman.

Totuși, această dorință vine dintr-o întreagă serie de neputințe. Unii oameni doresc să nu mai fie bolnavi iar alții vor să fie nemuritori sau cu puteri speciale.

Unele experimente de biohack sunt susținute de dovezi științifice puternice și este probabil să fie benefice. Adesea, acestea sunt cele încercate și adevărate, dezvoltate pe parcursul a multor ani de studii și experimente riguroase.

De exemplu, studiile clinice au arătat că meditația de mindfulness poate ajuta la reducerea anxietății și a durerii cronice.

Alte astfel de experimente “neortodoxe”, bazate pe dovezi slabe sau incomplete, ar putea fi însă ineficiente sau efectiv dăunătoare.

Cine sunt acei oameni care se supun de bunăvoie unor astfel de experimente radicale de biokacking?

Unele dintre cele mai mari riscuri sunt asumate de oameni care se simt disperați iar la un anumit nivel, este chiar de înțeles.

Dacă ești bolnav cu durere insuportabilă constantă sau dacă ești bătrân și speriat că viața ți se va termina în curând, iar medicina tradițională nu îți poate oferi nimic care să funcționeze pentru a-ți alina suferința, ce ai mai avea de pierdut dacă vei căuta o soluție, chiar și radicală, în altă parte?

Cu toate acestea, unele dintre soluțiile de biohacking încercate în zilele noastre sunt atât de periculoase, încât chiar nu merită riscul.

cyborg

Care sunt limitele fizice ale prelungirii vieții? Prima persoană care va trăi 1.000 ani s-a născut deja!

Unul dintre cele mai ambițioase tipuri de biohacking este extinderea vieții, încercarea de a trăi mai mult sau chiar de a înșela moartea în întregime.

Potrivit unui articol publicat în revista Vox, unii biohackeri sunt convinși că, folosind tehnologia, vor putea trăi mai mult și vor rămâne mai tineri.

Gerontologul Aubrey de Gray susține că oamenii vor putea trăi până la 1.000 de ani. De fapt, spune el, prima persoană care va trăi 1.000 ani s-a născut deja!

De Gray se concentrează pe dezvoltarea de strategii pentru repararea a șapte tipuri de daune celulare și moleculare asociate cu îmbătrânirea sau, așa cum le numește el, „Strategii pentru inginerie Senescență (îmbătrânire biologică) neglijabilă”. Scopul său este de a „face un om de 90 de ani ca unul 50 până în 2030”.

Întrebându-ne dacă obiectivele lui De Grey sunt realiste, folosim ca răspuns parțial afirmația co-fondatorului Genspace, Oliver Medvedik, care și-a câștigat doctoratul la Harvard Medical School și care acum conduce Centrul Kanbar pentru Inginerie Biomedicală din Cooper Union: „Să trăiești 1.000 de ani? Cu siguranță, este o posibilitate dacă noi ca societate vom aloca banii necesari pentru a finanța cercetările în acest sens”, a spus el.

Omul de știință a declarat că este optimist, deoarece comunitatea științifică a ajuns în cele din urmă la un consens cu privire la care sunt cauzele principale ale îmbătrânirii (deteriorarea mitocondriilor și modificările epigenetice sunt câteva exemple în acest sens) iar în ultimii cinci ani, s-au observat progrese promițătoare despre diferite modalități posibile de a aborda aceste cauze.

Cercetătorii care doresc să combată îmbătrânirea adoptă, în general, două abordări diferite. Prima este abordarea „moleculei mici”, care se concentrează adesea pe suplimente alimentare. Medvedik denumește această metodă „low-hanging fruit”.

El a vorbit cu entuziasm despre posibilitatea creării unui supliment dintr-un compus vegetal numit fisetină, menționând că un studiu recent al Clinicii Mayo sugerează că concentrații mari de fisetină pot elimina celulele senescente la om, celule care au încetat divizarea și care contribuie la îmbătrânire.

Cealaltă abordare este mai dramatică: ingineria genetică. Oamenii de știință care au luat această abordare în studiile pe șoareci, care de obicei, se potrivește cu un genom în stadiul de embrion. Medvedik a subliniat că acesta nu este foarte utilă pentru tratarea oamenilor: “Noi dorim să putem trata persoanele care s-au născut deja și au început să îmbătrânească.”

În sensul extrem, biohacking-ul poate modifica fundamental natura umană. Ar trebui să fim îngrijorați? 

Cu toate beneficiile aduse de aceasta ramură mai mult sau mai puțin științifică, biohacker-ii vorbesc despre realizarea unor schimbări atât de importante încât riscurile pe care le implică nu sunt deloc de neglijat.

Ce se întâmplă dacă „upgrade-urile” umane de biohack nu vor fi distribuite uniform la populație? Ce se întâmplă dacă, de exemplu, elixirul anti îmbătrânire devine disponibil doar pentru cei bogați?

Acest lucru va duce la un decalaj al speranței de viață și mai mare între oameni, unde oamenii bogați trăiesc mai mult sau devin chiar nemuritori și oamenii săraci mor mai tineri.

Un alt risc asociat cu biohacking-ul, ar putea fi însă și mai grav. Făcându-ne mai inteligenți și mai puternici și potențial chiar nemuritori, putem crea o societate în care toată lumea să simtă presiunea de a-și modifica biologia, chiar dacă nu vor.

A refuza un biohack asupra ta ar însemna să fii într-un dezavantaj profesional imens sau să te confrunți cu condamnări morale din partea societății pentru a rămâne sub optim atunci când este posibilă optimizarea. Într-o lume de super oameni poate deveni din ce în ce mai greu să rămâi „doar” uman.

Deja simțim aceasta presiune în ziua de azi în ceea ce privește tehnologia: mereu “trebuie” să ai un telefon sau o mașină cât mai performante, chiar dacă nu le dorești cu adevărat. Presiunea societății și a noilor integrări le fac uneori aproape indispensabile, iar acest lucru pune presiune pe viețile noastre.

În aceste condiții ne întrebăm: Cine va mai dori să trăiască 1000 de ani?

Suntem curioși să aflăm și părerea Dumneavoastră pe marginea acestui subiect. Răspunde la acestă întrebare printr-un comentariu!

Conu Ticu/authenticmagazin.com

1 Comment

1 Comment

  1. i.r.

    august 25, 2019 at 2:53 pm

    “Cine își va salva viața, și-o va pierde. Iar cine și-o va pierde pentru Mine (Iisus)și-o va câștiga”
    (Citește BIBLIA !)

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

Un vas al US Navy dispărut acum un an a apărut în mod misterios în Europa. Epava fantomă a călătorit peste 5000 de km

vas american

Membrii echipajului “Doolin Ferry Co’s Doolin Express”, o companie de feribot din Irlanda au făcut o descoperire neașteptată atunci când au găsit epava unui vas american de mici dimensiuni, aparținând US Navy plutind în Oceanul Atlantic.

Membrii echipajului irlandez, au observat ceva care plutea în apă pe traseul lor spre Inis Oirr. Au mers să cerceteze mai departe și au găsit un vas care plutea în derivă!

Inis Oírr sau Inisheer este cea mai mică și estică dintre cele trei insule Aran din Golful Galway, Irlanda.

Puțin mai târziu marinarii au trimis unul dintre echipajele companiei și un feribot pentru a remorca epava cu scopul de a o aduce la mal pe plaja micuței insule Inis Oirr. Mulți localnici au ajutat să tragă pe plajă ambarcațiunea.

Cum era și firesc au început să-și pună întrebări cu privire la proveniența vasului. După o inspecție mai amănunțită au realizat că ambarcațiunea avea cele două motoare încă fixate, iar după numărul de scoici atașate de laturile vasului și-au dat seama că acesta a stat în apă o perioadă lungă de timp.

vas american

Epava. Foto : Doolin Ferry Co Facebook Post

Pentru a putea desluși misterul provenienței vasului, compania de feribot a postat descoperirea și pe pagina lor Facebook.

Dacă inițial au crezut că e vorba doar de o barcă de salvare, în urma investigațiilor, reprezentanții firmei irlandeze au reușit să afle că vasul este  de fapt un AM800 HSMST (High Speed Maneuverable Surface Targets), fabricat de compania Silver Ships din Alabama pentru Marina SUA.

Acest tip de ambarcațiune este în general operat de la distanță și utilizat ca practică pentru trageri de către armata americană.

Timothy Boulay de la Divizia de aeronave a Centrului Naval de Război din Maryland, a declarat pentru CNN într-un e-mail, că nava fără echipaj a fost pierdută la 75 de mile de coasta Norfolk, Virginia, în timpul unui test cu rachete și al unui exercițiu de evaluare, anul trecut.

Și totuși, cum a reușit să plutească timp de un an fără a se scufunda, mai mult de 5000 de km (3.300 mile) peste Oceanul Atlantic? 

Același reprezentant al marinei SUA a mai adăugat că ambarcațiunile sunt umplute cu o spumă specială și au fost concepute în așa fel pentru a nu se scufunda.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Vehiculul hipersonic testat de armata SUA s-a deplasat cu 10620 km pe oră. A fost atât de rapid încât nu este vizibil nici cu încetinitorul

sanie supersonică

O navetă spațială trebuie să atingă viteza de aproximativ 17.500 de mile pe oră (28.000 de kilometri pe oră) pentru a rămâne pe orbită. O viteză amețitoare nu-i așa?

Aceste viteze sunt obținute la deplasarea unei rachete prin aer la altitudini foarte mari. La sol însă lucrurile nu stau întocmai la fel.

Potrivit Guinness World Records, recordul de viteză la sol, aparține unui vehicul numit Thrust SSC, ce a atins viteza de 1227.985 km/h în deșertul Black Rock, Nevada, SUA,  2018.

Și totuși…

sanie supersonică

De curând Forțele Aeriene ale Statelor Unite au făcut publice imaginile unui test în care un vehicul hipersonic se deplasează cu 10620 km pe oră (6,599 mph), informează The Huffington Post.

După cum se observă în videoclip (vezi la finalul articolului), este aproape imposibil să surprindeți momentul trecerii, chiar și atunci când clipul este redat cu încetinitorul.

Mai precis este vorba de o “sanie” hipersonică, cel mai probabil propulsată de un motor de rachetă. Baza Forțelor Aeriene Holloman din New Mexico a declarat săptămâna trecută că sania rachetă lansată pe pista sa de test de mare viteză, a atins Mach 8.6.

Reprezentanții U.S. Air Force nu au specificat însă când a fost efectuat testul și nici ce anume testau.

Conform Departamentului de Apărare al Statelor Unite, pista de 16 kilometri pe care a fost testată sania hipersonică este cea mai lungă de acest fel din lume. Circuitul este adesea folosit pentru a testa componente ale armamentului hipersonic, inclusiv sisteme de ghidare și control.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Traian Vuia, românul care a inventat primul avion cu care a efectuat primul zbor din istoria omenirii

Vuia 1

La data de 3 septembrie 1950 se stingea din viață Traian Vuia. Inventator român, pionier al aviaţiei la nivel internaţional și membru al Academiei Române din 27 mai 1946, Traian Vuia, a inventat primul avion cu mijloace proprii de propulsie, cu care a efectuat primul zbor din istoria omenirii, ridicându-se de la sol prin mijloacele proprii ale aparatului.

S-a născut într-o familie de ţărani din satul Surducul Mic pe 17 August 1872, în Banat (astăzi localitatea îi poartă numele). Scrisul şi cititul le-a învăţat la şcoala din Bujor, apoi a urmat restul claselor elementare la şcoala din Făget. Studiile secundare le-a efectuat la Liceul de stat din Lugoj, iar în 1892 a susţinut examenul de bacalaureat.

Pleacă la Budapesta pentru a-şi continua studiile. Aici a studiat la Şcoala Politehnică (1892) şi la Facultatea de Drept, unde a şi obţinut doctoratul în ştiinţe juridice, după ce a susţinut lucrarea cu titlul “Militarism şi industrialism, regimul de statu şi de contractu (1901)”. Din cauza dificultăţilor financiare nu a absolvit Şcoala Politehnică.

Marele său vis a fost să zboare, drept pentru care a început să efectueze calcule pentru planurile unei maşini de zbor. În anul 1902 pleacă la Paris, dorind să construiască în capitala Franţei un “aeroplan-automobil”.

La 16 februarie 1903 a înaintat Academiei de Ştiinţe din Paris un memoriu despre “aeroplanul-automobil” pe care îl proiectase, dar proiectul său a fost respins de forul ştiinţific francez pentru că acesta din urmă considera că aparatele de zbor mai grele decât aerul nu puteau să zboare.

Mai mult, aparatul conceput de Vuia avea câteva caracteristici care nu au fost înţelese, la început, de către contemporanii săi: avea o singură elice în loc de două, cum se credea că e absolut necesar, iar motorul proiectat părea de nerealizat cu mijloacele tehnice ale vremii. În ciuda acestor oprelişti, sfătuit de Coriolan Brediceanu, prietenul său din liceu, Vuia şi-a brevetat totuşi invenţia, obţinând brevetul francez nr. 332.106 din 15 mai 1903.

Cu sprijinul familiei sale, care a contribuit semnificativ cu sume de bani, Traian Vuia a început construcţia avionului său. La sfârşitul anului 1905 avionul era gata şi a fost testat pentru prima oară. În timpul acestui test avionul a rulat pe sol o distanţă destul de lungă. Acest prim test a fost urmat de altele, la care au asistat cunoscuţi specialişti, ca şi G. Besançon, Victor Tatin şi alţii.

La 5 februarie 1906, Vuia a mai făcut un test cu avionul său, dar nu s-au obţinut rezultate datorită vremii nefavorabile. La 6 martie, o nouă tentativă de ridicare de la sol a avionului, dar acesta nu s-a putut desprinde de la sol.

Traian Vuia în mașina sa de zbor Vuia I din 1906

Traian Vuia în mașina sa de zbor Vuia I din 1906

Primul zbor din istoria omenirii cu un aparat mai greu decât aerul

Ziua de 18 martie 1906 va înregistra primul succes aviatic al lui Traian Vuia, precum şi primul zbor din istoria omenirii cu un aparat mai greu decât aerul, care s-a ridicat de la sol prin mijloace proprii. Avionul lui Vuia era realizat dintr-un cadru de ţevi de oţel, cu aripi de pânză, bombate, ceea ce îi dădea aspectul unui liliac.

Motorul funcţiona cu anhidridă carbonică pe post de combustibil, iar trenul de aterizare era constituit din patru roţi cu pneuri. Acest prim zbor cu mijloace proprii de zbor s-a efectuat în Franţa, la Montesson.

Aparatul de zbor al lui Traian Vuia a pornit de pe loc cu ajutorul propriului său motor, a rulat cca 50 metri, apoi s-a desprins de la sol şi a zburat 12 metri la o înălţime de 1 metru. Un vânt lateral puternic a făcut ca aparatul să nu poată zbura mai mult, dar premiera era realizată: primul zbor mecanic din istoria omenirii fusese înfăptuit.

Prioritatea unui astfel de zbor îi este atribuită în mod eronat francezului Santos-Dumont, care a obţinut această realizare doar la 13 septembrie, acelaşi an 1906. De altfel, după primul său zbor reuşit, cel din 18 martie 1906, Traian Vuia a mai efectuat şi alte zboruri, în timpul celui din 19 august 1906 avionul său zburând 20 metri, la o înălţime de 2 metri şi jumătate.

Vuia şi-a perfecţionat în continuare avioanele, primul motor folosit fiind înlocuit cu altul, de 24 cai-putere, astfel că aparatul Vuia nr. 1 a devenit Vuia nr. 1 bis, apoi Vuia nr. 2.

Traian vuia în Vuia 2

O carte poștală cu Vuia și avionul său din 1907 Vuia II, afișat aici cu aripile pliate

La 17 iulie 1907 Traian Vuia a reuşit să zboare cu aparatul său pe o distanţă de 60 metri, dar la aterizare şi-a deteriorat avionul.

Traian Vuia şi-a continuat cercetările în domeniul tehnicii şi după anul 1907. El a organizat un atelier-laborator pentru cercetarea elicelor, iar împreună cu Marcel Yvonneau a conceput câteva modele originale de elicoptere, care au fost prezentate în demonstraţii publice (modelele realizate în anii 1918 şi 1921).

Revistele La Technique Aeronautique şi L’Atmosphere i-au publicat studiile teoretice. Pe lângă alte invenţii, Vuia a mai conceput şi un generator cu aburi, brevetat în mai multe state ale lumii în perioada interbelică.

În timpul primului război mondial, Traian Vuia a lucrat pentru armata franceză, în cadrul Serviciului de invenţii, contribuind la perfecţionarea aviaţiei militare aliate. A redactat mai multe manifeste destinate soldaţilor de naţionalitate română, cehă, slovacă, sârbă etc. din rândul armatei austro-ungare.

În primăvara anului 1918 a fost unul dintre iniţiatorii Comitetului Naţional Român din Transilvania, militând pentru unirea Ardealului cu România. În cadrul aceluiaşi Comitet, a organizat la Paris aniversarea a şaptezeci de ani de la revoluţia de la 1848.

După terminarea primului război mondial a călătorit în România de două ori, în anul 1932 şi în anul 1934.

Abia după terminarea celui de-al doilea război mondial se va întoarce definitiv din Franţa în România, unde va muri la data de 3 septembrie 1950, la Bucureşti. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.

Vuia 1

Vuia 1

Traian Vuia. Carieră și invenții

Unul din pionierii aviaţiei mondiale, Traian Vuia a fost primul om care a construit şi zburat cu un avion mai greu decât aerul, care s-a ridicat de la sol folosind doar mijloacele proprii (moto-propulsor, tren de aterizare). Până la avionul inventat de Vuia, intitulat Vuia nr. I, decolarea dispozitivelor de zbor se făcea cu ajutorul unor mijloace exterioare aparatului, cum ar fi: catapultă, cablu de lansare sau remorcare.

Printre rezultatele cercetărilor efectuate de Vuia, unele confirmate mai târziu, se numără: formula monoplană a avioanelor (recunoscută ulterior ca fiind cea mai corespunzătoare), a realizat prima aripă de avion cu incidenţă variabilă în zbor, a aplicat la aparatul său de zbor principiul unei singure elice tractive, a realizat primul aeroplan cu aripi pliante.

După o perioadă de timp, Vuia a îmbunătăţit aeroplanul Vuia I, iar în august 1906 a prezentat o variantă perfecţionată a acestuia, Vuia I bis. Cu acest model, până în martie 1907, a efectuat mai multe experienţe şi a realizat mai multe zboruri la diferite înălţimi. Spre deosebire de primul model, aeroplanul avea o curbură mai mică a aripilor, un stabilizator orientabil şi un randament îmbunătăţit al motorului. Vuia nr. II a fost un nou model de avion, prevăzut cu aripi pliabile şi un motor „Antoinette” de 25 CP. Cu acest aparat Vuia a zburat de mai multe ori, ultimul din aceste zboruri a fost efectuat în 17 iulie 1907, la Bagatelle, pe o distanţă de 70 m. Acest avion a fost expus la primul Salon aeronautic de la Paris.

Vuia 2

Vuia 2

În anii ce au urmat Vuia a continuat să aprofundeze domeniul aeronauticii, astfel că în 1918 şi 1922 a realizat două tipuri de elicoptere, Vuia I, respectiv Vuia II. Aparatul era prevăzut cu aripi rotative, o cârmă de direcţie şi un stabilizator orizontal (Vuia II avea montat un motor „Anzani” de 16 CP). Cu aceste aparate, pe aerodromurile de la Juvissy şi Issy-les-Moulineaux, Vuia a efectuat o serie de teste şi mai multe zboruri verticale.

Elicopterul Vuia

Elicopterul Vuia

Având în minte realizarea unui motor de avion cât mai bun, Vuia a reuşit să inventeze generatorul de abur cu combustie internă şi ardere catalitică. Generatorul cu vaporizare aproape instantanee avea la bază trei principii: ideea ciclurilor termodinamice, a combustiei accelerate şi a transmiterii căldurii prin convecţie forţată. Prin încercările repetate de a construi generatoare de abur de foarte înaltă presiune (100-120 kgf/cm², faţă de 10 At valoarea uzuală a vremii), Vuia a pus bazele tehnologiei folosite ulterior la centralele termice care utilizează cicluri complexe de presiune foarte înaltă.

O altă realizare a inventatorului român a fost şi generatorul cu focar cu mare intensitate a combustiei. Sarcina termică a focarului era de 200 x 106 kcal/m3.

În unele cercetări Vuia a fost ajutat de bănăţeanul Gavrilă Brola, cu care a început să colaboreze începând cu 1934. G. Brola alături de profesorul G. Ribaud au continuat cercetările începute de Vuia, iar în 1952 au realizat un generator cu circulaţie forţată, care avea la bază principiul lui Vuia. Generatorul, expus la Expoziţia Internaţională al încălzirii de la Paris din 1957, a fost fabricat în serie în Franţa, Belgia, Anglia şi Germania.

Traian Vuia împreună cu alt colaborator, Emmanuel Yvonneau, au brevetat mai multe tipuri de generatoare de abur. Primul brevet le-a fost eliberat la 21 ianuarie 1928 de către Ministerul Comerţului şi Industriei din Franţa (nr. 661254), al doilea brevet la 22 decembrie 1928 (nr. 680567), iar al treilea la 12 noiembrie 1932 (nr. 740226).

Din iniţiativa lui Traian Vuia, la 30 aprilie 1918, a fost constituit la Paris „Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania”, o organizaţie care milita pentru unirea Ardealului cu România. Comitetul a editat şi o revistă, „La Transylvanie”, la care a colaborat şi Traian Vuia cu mai multe articole. Vuia a publicat articole, pe aceeaşi temă şi în revista „La nation tchèque”. A fost însă foarte critic asupra modului în care s-a înfăptuit unirea Ardealului cu Transilvania[1], considerând o mare greşeală lipsa negocierii unirii provinciei cu Regatul Român, care să fi apărat interesele ardelenilor şi să fi permis cu timpul o „occidentalizare” a României şi nu vice-versa, o „balcanizare” a Transilvaniei.

În timpul celui de-al doilea război mondial Vuia a făcut parte din mişcarea de rezistenţă din Franţa şi a fost ales preşedinte al primului comitet legal al „Frontului Naţional Român”, unde a depus o muncă asiduă şi a publicat o serie de articole în „La Roumanie Libre”. Sursa: Enciclopedia României

 

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 57 de abonați

Statistici blog

  • 1.395.348 vizite

Trending