Biohackerii sunt acele persoane care încearcă să îmbunătățească creierul, corpul și în general natura umană. Termenul Biohacking – cunoscut și sub denumirea de biologie DIY – este un termen extrem de larg și amorf care poate acoperi o gamă uriașă de activități științifice extreme la limita SF-ului.

Biohacking-ul poate fi atribuit unor cercetări extreme precum efectuarea de experimente științifice pe diferite organisme, până la monitorizarea somnului și a dietei, sau schimbarea propriei biologii prin transfuzia de sânge de la o persoană mai tânără, în speranța că va încetini sau chiar opri procesul de îmbătrânire.

Poate ați citit deja prin presă despre fostul angajat al NASA, Josiah Zayner, care s-a injectat cu ADN folosind tehnologia CRISPR de editare a genelor sau poate că ați auzit deja de oameni care și-au implantat în propriul corp un cip pentru a dezvolta diferite abilități.

Acestea reprezintă doar câteva dintre tipurile de biohacking, un termen larg pentru un stil de viață care este din ce în ce mai popular și nu doar în Silicon Valley, acolo unde a și fost inventat.

La un nivel cu adevărat de bază, biohacking-ul se rezumă la ceva la care ne putem raporta cu toții: dorința de a ne simți mai bine și de a vedea cât de departe putem împinge limitele corpului uman.

Totuși, această dorință vine dintr-o întreagă serie de neputințe. Unii oameni doresc să nu mai fie bolnavi iar alții vor să fie nemuritori sau cu puteri speciale.

Unele experimente de biohack sunt susținute de dovezi științifice puternice și este probabil să fie benefice. Adesea, acestea sunt cele încercate și adevărate, dezvoltate pe parcursul a multor ani de studii și experimente riguroase.

De exemplu, studiile clinice au arătat că meditația de mindfulness poate ajuta la reducerea anxietății și a durerii cronice.

Alte astfel de experimente “neortodoxe”, bazate pe dovezi slabe sau incomplete, ar putea fi însă ineficiente sau efectiv dăunătoare.

Cine sunt acei oameni care se supun de bunăvoie unor astfel de experimente radicale de biokacking?

Unele dintre cele mai mari riscuri sunt asumate de oameni care se simt disperați iar la un anumit nivel, este chiar de înțeles.

Dacă ești bolnav cu durere insuportabilă constantă sau dacă ești bătrân și speriat că viața ți se va termina în curând, iar medicina tradițională nu îți poate oferi nimic care să funcționeze pentru a-ți alina suferința, ce ai mai avea de pierdut dacă vei căuta o soluție, chiar și radicală, în altă parte?

Cu toate acestea, unele dintre soluțiile de biohacking încercate în zilele noastre sunt atât de periculoase, încât chiar nu merită riscul.

cyborg

Care sunt limitele fizice ale prelungirii vieții? Prima persoană care va trăi 1.000 ani s-a născut deja!

Unul dintre cele mai ambițioase tipuri de biohacking este extinderea vieții, încercarea de a trăi mai mult sau chiar de a înșela moartea în întregime.

Potrivit unui articol publicat în revista Vox, unii biohackeri sunt convinși că, folosind tehnologia, vor putea trăi mai mult și vor rămâne mai tineri.

Gerontologul Aubrey de Gray susține că oamenii vor putea trăi până la 1.000 de ani. De fapt, spune el, prima persoană care va trăi 1.000 ani s-a născut deja!

De Gray se concentrează pe dezvoltarea de strategii pentru repararea a șapte tipuri de daune celulare și moleculare asociate cu îmbătrânirea sau, așa cum le numește el, „Strategii pentru inginerie Senescență (îmbătrânire biologică) neglijabilă”. Scopul său este de a „face un om de 90 de ani ca unul 50 până în 2030”.

Întrebându-ne dacă obiectivele lui De Grey sunt realiste, folosim ca răspuns parțial afirmația co-fondatorului Genspace, Oliver Medvedik, care și-a câștigat doctoratul la Harvard Medical School și care acum conduce Centrul Kanbar pentru Inginerie Biomedicală din Cooper Union: „Să trăiești 1.000 de ani? Cu siguranță, este o posibilitate dacă noi ca societate vom aloca banii necesari pentru a finanța cercetările în acest sens”, a spus el.

Omul de știință a declarat că este optimist, deoarece comunitatea științifică a ajuns în cele din urmă la un consens cu privire la care sunt cauzele principale ale îmbătrânirii (deteriorarea mitocondriilor și modificările epigenetice sunt câteva exemple în acest sens) iar în ultimii cinci ani, s-au observat progrese promițătoare despre diferite modalități posibile de a aborda aceste cauze.

Cercetătorii care doresc să combată îmbătrânirea adoptă, în general, două abordări diferite. Prima este abordarea „moleculei mici”, care se concentrează adesea pe suplimente alimentare. Medvedik denumește această metodă „low-hanging fruit”.

El a vorbit cu entuziasm despre posibilitatea creării unui supliment dintr-un compus vegetal numit fisetină, menționând că un studiu recent al Clinicii Mayo sugerează că concentrații mari de fisetină pot elimina celulele senescente la om, celule care au încetat divizarea și care contribuie la îmbătrânire.

Cealaltă abordare este mai dramatică: ingineria genetică. Oamenii de știință care au luat această abordare în studiile pe șoareci, care de obicei, se potrivește cu un genom în stadiul de embrion. Medvedik a subliniat că acesta nu este foarte utilă pentru tratarea oamenilor: “Noi dorim să putem trata persoanele care s-au născut deja și au început să îmbătrânească.”

În sensul extrem, biohacking-ul poate modifica fundamental natura umană. Ar trebui să fim îngrijorați? 

Cu toate beneficiile aduse de aceasta ramură mai mult sau mai puțin științifică, biohacker-ii vorbesc despre realizarea unor schimbări atât de importante încât riscurile pe care le implică nu sunt deloc de neglijat.

Ce se întâmplă dacă „upgrade-urile” umane de biohack nu vor fi distribuite uniform la populație? Ce se întâmplă dacă, de exemplu, elixirul anti îmbătrânire devine disponibil doar pentru cei bogați?

Acest lucru va duce la un decalaj al speranței de viață și mai mare între oameni, unde oamenii bogați trăiesc mai mult sau devin chiar nemuritori și oamenii săraci mor mai tineri.

Un alt risc asociat cu biohacking-ul, ar putea fi însă și mai grav. Făcându-ne mai inteligenți și mai puternici și potențial chiar nemuritori, putem crea o societate în care toată lumea să simtă presiunea de a-și modifica biologia, chiar dacă nu vor.

A refuza un biohack asupra ta ar însemna să fii într-un dezavantaj profesional imens sau să te confrunți cu condamnări morale din partea societății pentru a rămâne sub optim atunci când este posibilă optimizarea. Într-o lume de super oameni poate deveni din ce în ce mai greu să rămâi „doar” uman.

Deja simțim aceasta presiune în ziua de azi în ceea ce privește tehnologia: mereu “trebuie” să ai un telefon sau o mașină cât mai performante, chiar dacă nu le dorești cu adevărat. Presiunea societății și a noilor integrări le fac uneori aproape indispensabile, iar acest lucru pune presiune pe viețile noastre.

În aceste condiții ne întrebăm: Cine va mai dori să trăiască 1000 de ani?

Suntem curioși să aflăm și părerea Dumneavoastră pe marginea acestui subiect. Răspunde la acestă întrebare printr-un comentariu!

Conu Ticu/authenticmagazin.com