Connect with us

UTILE

Sistem fotovoltaic pentru producerea curentului electric in zone fara utilitati. Ce trebuie sa stii

panouri-fotovoltaice

Multi romani aleg azi sa cumpere o casa la tara sau isi construiesc o casa in zone periferice, unde terenurile sunt ieftine dar fara utilitati, adica fara curent si apa. Motivul este mai mereu acelasi: pretul scazut al locatiei si fuga de chiriile istovitoare sau ratele la banci.

Intr-un secol al vitezei si al dezvoltarii tehnologice ametitoare, oamenii se reorienteaza spre locuri mai linistite si o viata ecologica. O viata in care devii independent si iti produci singur curentul electric. Asa visam cu totii. Insa nu de putine ori realitatea ne da batai de cap, cum e si vorba romaneasca: “potriveala de acasa cu aia din targ nu se pupa niciodata”.

Te zbati in fel si chip, muncesti in afara, iti iei un teren intravilan, comparativ ieftin cu ce se afla in oras si zonele limitrofe si esti multumit deoarece se afla la o distanta rezonabila fata de civilizatie. Ridici casuta mult visata si esti deja implinit. Dar totusi ceva lipseste: apa si curentul. Cu apa este ceva mai simplu, mai ales daca ai norocul sa te afli intr-o zona cu apa buna aflata la adancime mica. Poti sapa un put sau o fantana dupa caz. Insa pentru celelalte nevoi ai intotdeauna nevoie de curent electric.

Curentul electric este cel care ne diferentiaza de celelalte epoci. Fara curent lumea nu isi mai poate inchipui viata moderna.

Ti-ai facut ceva calcule si din auzite, speri sa poti monta cateva panouri fotovoltaice si gata, ai rezolvat si problema asta! Vei avea curent ca din retea fara sa platesti nimic. Gresit!

Inainte de toate trebuie sa raspundem la o intrebare: Poate un sistem fotovoltaic sau fotovoltaic-eolian sa ne asigure independenta energetica in zone unde acesta nu exista? Raspunsul este: Da, poate, dar cu cateva conditii! Prima conditie este cea mai importanta si fara de care nu se poate: bugetul! Banii investiti intr-un sistem complet care sa ne asigure un flux de curent electric, apropiat de cel din reteta, sunt foarte multi.

De retinut este faptul ca, daca avem posibilitatea sa tragem curent de la retea este mult mai indicat, mai ales daca pretul este mai mic decat investitia intr-un sistem autonom.

Daca utilitatile se afla la km distanta atunci fara doar si poate, trebuie sa ne configuram propriul nostru sistem fotovoltaic sau fotovoltaic-eolian (hibrid), daca terenul ne permite.

Intotdeauna cand plecam la drum in acest sens trebuie avut in vedere 3 factori extrem de importanti:

  1. Cati consumatori avem in casa? De preferat este sa avem electrocasnice din clasa a+++.
  2. De cat soare respectiv vant beneficiaza anual locatia in care ne aflam?
  3. Cate zile dorim sa acoperim necesarul de consum, atunci cand productia este scazuta sau lipseste cu desavarsire?

Avand aceste lucruri in vedere incepem sa ne dimensionam sistemul fotovoltaic. Intotdeauna sa tinem cont ca un sistem sanatos, care ne poate livra curent continuu trebuie foarte bine echilibrat.

Ce inseamna un sistem bine echilibrat?

fotovoltaice4

Prin asta intelegem ca puterea noastra de productie (numarul de panouri fotovoltaice) si puterea de stocare trebuie sa fie cu mult mai mare decat puterea cu care noi consumam acel curent. Multi fac greseala urmatoare: Imi pun 4 panouri si doua baterii si am scapat!

Cu un astfel de sistem poti beneficia maxim de iluminat cu 2 becuri economice, poti incarca un telefon si asculta la un radio. Daca vei pune consumatori suplimentari, te vei trezi imediat cu bateriile descarcate, iar in foarte scurt timp le vei arunca pur si simplu la gunoi deoarece daca acestea sunt suprasolicitate se vor strica foarte repede… si nu sunt ieftine deloc!

Pentru o casa cu un confort minim rezonabil ai nevoie de: iluminat cu becuri economice led – aprox 4-5, un frigider, o masina de spalat, un televizor+reciever, laptop, pompa apa, pompa centrala. Repetam faptul ca toti acesti consumatori trebuie sa fie din clasa energetica A+++.

Insumati toti acesti consumatori pot ajunge uneori la 2-4 kw pe zi de consum in functie de cum ii utilizam. Pentru a acoperi acest cosum avem nevoie de productie si de, FOARTE IMPORTANT, stocare. Pentru productie vom utiliza panouri fotovoltaice iar pentru stocare vom utiliza baterii speciale.

De ce avem nevoie de baterii si cat de importante sunt ele

Ca un sistem fotovoltaic sa fie bine echilibrat, adica sa ne ofere cantitatea de energie necesara la orice ora din zi si din noapte pentru toti consumatorii enumerati mai sus, avem nevoie de un banc serios de baterii.

Energia solara si cea a vantului nu este mereu aceiasi. Vom avea zile cu mai putin soare, in special iarna si zile cu mai putin vant in special vara. Un sistem este cu atat mai complet cu cat putem instala si o eoliana. Aceasta are un rol extrem de important iarna atunci cand cantitatea de radiatie solara este extrem de scazuta. Daca acest lucru nu este posibil trebuie suplinita cantitatea de panouri fotovoltaice.

Tinand cont de afirmatia de mai sus deducem faptul ca soarele si vantul nu sunt la cheremul nostru, dar atunci cand sunt trebuie sa ne acopere intreg necesarul de consum si, ca in orice economie, sa mai punem si ceva deoparte pentru zilele cand acestea lipsesc cu desavarsire sau sunt extrem de scazute.

Investitia in bancul de stocare a energiei electrice (bancul de baterii) este una extrem de serioasa deoarece este si cea mai scumpa din tot sistemul. Calculul este simplu: cat consum pe zi? 4 kw! Cate zile doresc sa am autonomie in cazul in care productia de curent de la panouri este scazuta? 4 zile! 4zile*4 kw = 16 kw stocati in baterii minim. La acestia ar mai trebui adugat si eventualele pierderi si ridicarea la putere a invertorului.

Pentru consumatorii enumerati, vom avea nevoie de un sistem pe minim 24v sau, cel mai indicat 48v. Asta inseamna ca toate bateriile noastre montate in serie vor scoate la capat 24 si respectiv 48 de volti. Cantitatea de curent stocata in baterii se masoara in amperi/ora. Daca un banc de 24v are capacitatea de 1000 amp/h, atunci 1000*24=24000w = 24kw stocati.

Un calculator mai precis pentru dimensionarea unui sistem fotovoltaic il puteti gasi aici.

Foarte important de stiut este faptul ca din baterii nu putem consuma instant mai mult de 10% din capacitatea lor. Adica daca bateria noastra are 1000 de amperi, o putem descarca cu o rata de maxim 100 amperi per ora. Orice consumator sau chiar consumatori insumati care depasesc rata de 10% risca sa ne strice bateria. Managementul consumatorilor in cazul unui sistem independent (offgrid), este esential. Nu voi spala la masina automata noaptea sau cand este foarte innorat spre exemplu. Nu voi spala la masina automata in timp ce am bagat in priza si cuptorul cu microunde. Le vom folosi pe rand. Exceptie fac frigiderul si tv-ul.

O baterie pentru a se mentine in parametrii optimi multi ani nu trebuie sa o descarcam foarte des si foarte profund (80%). Cu cat capacitatea de stocare este mai mare cu atat o vom feri de descarcari profunde chiar daca ele ne permit acest lucru.

De cate panouri ai nevoie?

De cat mai multe si o elioana cat de mica daca este posibilitate! Panourile cele mai bune sunt cele monocristaline insa le puteti utiliza cu succes si pe cele policristaline. Incercati intotdeauna sa folositi panouri OFFGRID, deoarece ca si constructie difera de cele cu injectie in retea ONGRID.

Alte elemente foarte importante.

Sitemul are nevoie de multe alte aparate, cabluri, mufe etc. Controlerul de incarcare de la panouri este un element foarte important si aproape obligatoriu sa fie din seria MPPT. Este mult mai scump de cat un incarcator clasic – PWM, dar va face diferenta in zilele innorate.

Deasemenea si invertorul (aparatul care transforma curentul de la baterii in curent alternativ la 220v), pentru consumatorii enumerati este indicat sa fie de minim 5kw cu unda sinusoidala pura.

In speranta ca am am adus putina lumina in viitoarele Dumneavoastra proiecte va dorim mult succes in configurarea propriului sistem fotovoltaic si va dorim o viata green… fara facturi 🙂

 

 

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UTILE

Cele mai eficiente metode să scapi de cârtițele din gradină în mod natural

“Unde umblă cârtiţa, i se cunosc urmele” – proverb românesc

cum scap de cârtițe

Cârtița este un mamifer insectivor sălbatic, adaptat la viață subterană care poate fi greu de descoperit și chiar mai dificil de îndepărtat.

Stăpânite mereu de nevoia de mâncare, cârtițele mănâncă orice vietate pe care o găsește săpând în pământ. Mai mult de 90% din componența hranei lor o constituie râmele.

Se mai hrănește și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre (melci etc), crustacee terestre, miriapode, furnici și ouăle lor. Dintre insecte preferă cărăbușii și larvele lor.

Anii de invazie cu larve de cărăbuși sunt ani de belșug pentru cârtiță – reține acest aspect important și citește mai departe pentru a te lămuri!

Sunt cârtițele dăunătoare grădinilor?

Cârtiță – Image by Dirk (Beeki®) Schumacher from Pixabay

Expertul în grădinărit, Roger Mercer, susține că populațiile de cârtițe nu sunt neapărat un lucru rău pentru grădinari.

În ciuda reputației proaste, expertul subliniază faptul că, per ansamblu, nu fac prea mult rău.

El afirmă că de-a lungul anilor a avut multe cârtițe în propria sa grădină, dar nu a pierdut niciodată vreo plantă ca urmare a pagubelor provocate de mamiferele cu blană.

Cârtițele nu sunt deloc rele. De fapt, sunt în proporție de 99 la sută benefice”, a comentat dl Mercer, explicând: „ Ele aerisesc solul. Consumă îndeosebi larve, care sunt nedorite, deoarece larvele mănâncă rădăcinile plantelor tale. Larvele se transformă apoi în gândaci, care se hrănesc cu plantele tale. Cârtițele mănâncă o mulțime de larve de gândaci japonezi, care distrug florile de trandafiri și sunt un dăunător periculos pentru pajişti şi livezi.

Expertul a continuat: „Cârtițele vă oferă îngrășământ natural gratuit și vă aerează solul. Considerați-le o parte naturală a faunei de pe proprietatea dvs. Pentru ca sunt.

Cele mai bune metode să scapi de cârtițele din gradină în mod natural, fără a le face rău

mușuroaie de cârtiță
Mușuroi de cârtiță. Foto: authenticmagazin.com

În timp ce vă pot ajuta să vă scăpați curtea de insecte, larve și alți dăunători nedoriți, tunelurile lor subterane sunt adeseori responsabile pentru distrugerea peluzelor și grădinilor.

Cum știi că un mic “miner” îți vizitează proprietatea prin subteran? Cum deja bănuiai semnele sunt destul de vizibile la suprafață prin prezența “mușuroaielor de cârtiță” (vezi foto).

Uciderea sau rănirea cârtițelor în încercarea de a scăpa de ele, nu este recomandată pentru motivele înșirate mai sus și nu numai – folosirea otrăvurilor sau a carburanților (motorină), pot dăuna mediului contaminând solul iremediabil.

Plantează galbenele și narcise

gălbenele și narcise
Gălbenele și narcise. Images by congerdesign and Matthias Böckel from Pixabay

Plantarea de gălbenele și narcise în curte și grădină este o metodă minunată și în același timp umană, de a scăpa de cârtițe. Această metodă simplă, nu le dăunează lor sau altor animale din zonă.

Pur și simplu forțează cârtițele să îndepărteze și le împiedică a se mai întoarce, deoarece le displac mult aceste minunate flori.

„Uscați-vă” curtea și grădina doar un pic

Ținând cont de faptul că insectele și larvele consumate de cârtițe prosperă într-un sol umed și umbros, este posibil să luați în considerare uscarea acestuia puțin.

Nu usca pământul excesiv cât să-ți distrugi grădina, ci suficient pentru a avea un impact asupra populației de larve și râme.

Pur și simplu udați zona afectată de cârtițe mai puțin! Dacă este un loc super umbrit, încercați să permiteți pătrunderea a mai multă lumină solară prin tunderea tufișurilor și a ramurilor.

Această metodă va ajuta la reducerea aprovizionării solului cu hrana preferată a cârtițelor și, astfel, le va forța să se mute.

Fă gălăgie

sistem anti cârtițe
“Sistem” anti cârtițe din pet-uri. Foto: authenticmagazin.com

Ideea este simplă: Trebuie să produci cât mai mult zgomot și vibrații. Cârtițele sunt extrem de sensibile la vibrații și zgomote, acestea interpretându-le ca pe o posibilă amenințare, se sperie și părăsesc zona respectivă.

Pentru acest lucru poți folosi aparate specializate cu ultrasunete sau mult mai simplu, ceva gratis “home made”, cum ar fi să înfigi bucăți de fier beton în pământ în vârful cărora pui recipiente de plastic (pet-uri).

Acestea, în bătaia vântului, vor produce un zgomot constant, nu foarte supărător pentru oameni, dar îndeajuns de puternic pentru a speria micile mamifere și a le îndepărta.

La fel de bine poți lăsa animalele de companie sau copiii să alerge în voie prin grădină sau pe alei bine stabilite pentru a nu strica plantele. Vibrațiile produse de picioare și zgomotele le vor speria determinându-le să părăsească zona.

Prinde și eliberează

Capturarea cârtițelor vii și eliberarea lor în altă parte nu este o sarcină ușoară. Cârtița este, probabil, una dintre cele mai dificile animale de prins, de vreme ce de obicei nu ies la suprafață.

O căutare rapidă pe Youtube vă va arăta diferite metode și vei realiza rapid că este diferită de configurația obișnuită a capcanelor de prindere și eliberare.

Apelează la servicii specializate

Dacă nu ai timp sau nici una din metodele relatate mai sus nu a avut rezultate pozitive atunci poți apela la profesioniștii din domeniul combaterii dăunătorilor.

Ținând cont de toate aceste informații și sfaturi practice, rămâne la alegerea ta dacă decizi să înveți să trăiești alături de aceste animale, considerându-le parte din natură și profitând de jumătatea plină a paharului, respectiv beneficiile lor, sau pur și simplu vrei să scapi de ele pentru totdeauna.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

UTILE

Manual de supraviețuire: FOAMEA!

Foamea este cel mai bun bucătar

survival

În general, foamea, singură, nu omoară repede. Ba, uneori face bine: în viaţa normală, postul vindecă boli, chiar grave. Un om sănătos poate supravieţui câteva zile cu rezervele de hrană existente în corpul său. Prima şi a doua zi de post sunt mai grele, apoi apare obişnuinţa.

Omul rezistă chiar şi câteva săptămâni fără să mănânce alimente solide, dar în acest timp devine atât de slăbit încât sigur va cădea victimă bolilor, infecţiilor sau pericolelor mediului înconjurător.

În condiţii de supravieţuire, după ce scapi de chinurile imediate ale accidentului, starea ta va depinde de hrana pe care o vei găsi. Mesele vor avea un regim combinat din: conserve, plante (fructe) comestibile, vânat, produse din pescuit.

Va trebui să-ţi înfrângi scârba şi să te adaptezi la alimentele accesibile, crude, cum ar fi: gândaci, broaşte, arici sau păsări.

Ar fi nevoie de câteva cărţi ca să se poată detalia ce este voie sau sănătos să mănânci şi ce nu. Dar se pot da câteva reguli generale ca să nu mori de foame.

Echilibrarea regimului alimentar este la fel de importantă ca şi îndestularea cantitativă cu hrană. Mănâncă variat; înghite grăsimi, proteine, hidrocarbonaţi, minerale şi vitamine în proporţiile corecte.

Sarea este mineralul cel mai important. Corpul pierde zilnic prin sudoare şi urină cam 10 g de sare care trebuie obligatoriu înlocuită. Primele semne ale lipsei de sare sunt durerile musculare, ameţeala, greaţa, oboseala.

Sarea se înghite numai dizolvată în apă, altfel deranjează stomacul şi dăunează rinichilor. În trusa de supravieţuire ai sare. Apa de mare conţine sare cam 15 g/l, dar nu o bea aşa, mai întâi dilueaz-o cu apă proaspătă, sau evaporeaz-o ca să obţii cristale de sare.

Dacă nu găseşti sare ca atare, nu-ţi rămâne altceva de făcut decât să consumi sânge de la animale, căci conţine numeroase minerale utile.

MĂNÂNCĂ CEA CE GĂSEŞTI

Foamea este cel mai bun bucătar. Mănâncă cât mai mult, oricând poţi (în afară de cazul în care nu ai apă destulă).

Când nu ai apă suficientă la dispoziţie, încearcă să mănânci numai plante. Acestea nu fac sete, spre deosebire de peşte, carne, ouă.

Încearcă să mănânci hrană caldă cel puţin o dată pe zi. Păstrează proviziile şi conservele pentru situaţiile extreme (citeşte instrucţiunile de pe cutii sau pachete şi nu depăşi termenul de păstrare).

Lungeşte-le, amestecă-le cu alimentele pe care le găseşti înjur: iarbă, ferigi, coajă de copac, ouă, crustacei, melci, şopârle, broaşte, alge, veveriţe, greieri, şoareci, termite, lăcuste, pescăruşi – şi alte zeci de alimente.

Tot ce mişcă şi este viu – constituie un aliment bun, consistent. Fac excepţie: toate broaştele râioase, unii crustacei, câţiva peşti de apă sărată, anumite organe ale unor vieţuitoare (de exemplu ficatul urşilor polari şi al focilor, pielea salamandrelor, capul şerpilor).

Image by Gerhard Gellinger from Pixabay

HRANA VEGETALA. E bună de mâncat? Cum verifici?

Dacă: are coaja păroasă, cleioasă, mucilaginoasă, creşte în apropierea unui cadavru de animal – arunc-o.

Rupe planta, freac-o între degete: nu trebuie să irite pielea, să miroase urât, să aibă suc lăptos. Aşteaptă câteva minute, să te convingi.

Ia o bucăţică mică din ea şi ţine-o 5 minute între dinţi şi buza inferioară. Dacă în acest timp nu se produce în gură un gust de săpun, amar, iute, arzător, mestec-o şi înghite-o.

Dacă după 1 oră nu apar semne rele, mai mănâncă puţin – cam o lingură. Dacă după 1 oră totul e în ordine, mănâncă mai mult – cam 2 linguri.

Dacă în următoarele 8 ore nu apar semne rele, mănâncă o cantitate mai mare – aproximativ o mână.

Dacă în următoarele 10 ore nu apar semne de boală la stomac, înseamnă că planta respectivă este bună de mâncare. Nu verifica mai mult de o plantă o dată.

După ce o plantă trece examenul indicat mai sus, nu mânca imediat o cantitate mare, ci creşte-o treptat, zilnic. O cantitate mică de mâncare otrăvitoare nu are puterea să omoare sau să producă o boală gravă, dar o cantitate mare o poate face.

Nu amâna, ci caută rezerve şi verifică plantele comestibile din zonă – cât timp încă mai ai ce mânca. O plantă pe care o mănâncă păsările sau animalele poate să nu fie bună şi pentru om. Înainte de a o mânca, verific-o la fel ca pe alte plante necunoscute – aşa cum am arătat mai înainte.

Sunt necomestibile şi periculoase plantele:

  • Cu suc lăptos (cu excepţia unora bine stabilite, ca păpădia);
  • Roşii la culoare;
  • Cu fructele împărţite în 5 segmente;
  • Fructele şi boabele strălucitor colorate;
  • Care irită, ard sau rănesc pielea;
  • Cu peri mici pe tulpină şi pe frunze (irită gura şi tubul digestiv);
  • Cu frunze ofilite şi veştede (de exemplu frunzele verzi, tinere, de mure, fragi, prun, piersic sau cireş sunt comestibile, dar veştede sunt otrăvitoare);
  • Cu gust greţos.

Ciupercile sunt periculoase pentru omul obişnuit, nepriceput. Evită-le – afară de cazul în care ştii precis că nu sunt otrăvitoare.

Până te lămureşti singur sau cu ajutor, ţine ciupercile separat – altfel, cele otrăvitoare vor contamina şi celelalte ciuperci sau plante.

Pentru siguranţă, toate plantele ar trebui gătite şi fierte, mai ales dacă nu eşti sigur că sunt comestibile. Atenţie – gătirea sau fierberea nu îndepărtează otrava ciupercilor!

Coaja de copac (straturile interioare) poate fi mâncată fiartă ori prăjită, sau mestecată crudă. Dacă însă este prea amară nu o folosi.

Boabele trebuie mai întâi verificate cu grijă – ar putea fi otrăvitoare, chiar dacă păsările le mănâncă.

În plante pot fi două otrăvuri cunoscute, ambele uşor de descoperit:

Acidul cianhidric – are gust şi miros de migdale sau de piersici amare. Exemplul cel mai la îndemână este laurul – striveşte o frunză şi memorează
mirosul. Evită sau aruncă orice plantă care miroase aşa.

Acidul oxalic – sărurile sale (oxalaţii) se găsesc în plante cum ar fi: rubarba (reventul) sălbatică şi măcrişul lemnos. Se recunoaşte după senzaţia de ascuţit, uscat, înţepător şi după arsura produsă pe piele sau pe limbă. Evită sau aruncă orice plantă care produce astfel de senzaţii.

HRANA ANIMALĂ

Pentru a supravieţui trebuie să pui frâu atât milei sau dragostei faţă de animale, cât şi scârbei faţă de unele alimente.

Păsările sunt comestibile, dar nu toate au gust bun. Păsările de pradă, carnivorele, trebuie bine fierte.

Insectele conţin grăsimi, proteine, hidrocarbonaţi. Învinge-ţi scârba şi mestecă-le – dar numai după ce le-ai fiert sau le-ai prăjit.

Insectele mici pot fi strivite sau pisate până devin o pastă. Aceasta se găteşte sau se usucă până ce devine o pulbere – care se adaugă la alte feluri de mâncare ori în supă.

NU mânca:

  • Insectele care se hrănesc cu hoituri, cu gunoi sau cu excremente – ar putea avea microbi;
  • Viermii care trăiesc pe faţa de jos a frunzelor (adeseori secretă otrăvuri) – dar îi poţi folosi ca momeală la pescuit;
  • Insectele şi omizile cu culori vii, contrastante – de obicei sunt otrăvitoare;
  • Insectele păroase – probabil conţin substanţe iritante;
  • Gândacii mari (rădaşcă etc.) au fălci şi cleşti puternici – cu care muşcă

*Pericole: numeroasele boli periculoase transmise de muşte sau alte insecte şi paraziţi invizibili pot fi luate din apa şi din hrana nefiartă.

Cele mai multe specii de peşti sunt comestibile. Peştii otrăvitori trăiesc mai ales la tropice, aproape de malul apei. Nu uita însă că peştele mâncat măreşte setea.

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun să inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

UTILE

Cum se prinde leușteanul

De ce nu se prinde leusteanul? Iată câteva sfaturi utile care te vor ajuta sa rezolvi problema

Leuștean

Astăzi vorbim puțin despre leuștean însă nu facem referire la calitățile sale care sunt deosebite din toate punctele de vedere.

Dacă sunteți interesați să aflați totul despre puterile miraculoase ale leușteanului vă puteți informa AICI.

Vom vorbi pe scurt despre altă problemă. Nu de puține ori am auzit cum cei care au încercat să crească leuștean în ghivece sau chiar direct în grădină s-au lovit de aceiași problemă: semințele nu se prind (nu germinează) sau rădăcinile transplantate se usucă.

Și totuși unii gospodari reușesc de fiecare dată. Oare cum fac asta? În general planta nu are inamici naturali și se poate dezvolta chiar spectaculos dacă depășești dificultatea de a prinde leușteanul.

Iată câteva sfaturi utile care te vor ajuta să obții o tufă de leuștean frumos și viguros:

Leuștean
Foto: authenticmagazin.com

Folosește semințe autorizate de producători cu experiență. Dacă credeai că este mai ușor să transplantezi o rădăcină de leuștean de la vecinul direct în grădina ta, află că nu e tocmai indicat. Rădăcina de leuștean se poate compromite relativ ușor după ce este scoasă afară din pământ. Cel mai bine se prinde direct din semințe.

Dacă te-ai gândit să pui semințele direct în grădină, nu face asta. Hidratează semințele în apă călduță timp de 2-3 ore înainte de a le semăna. Amestecă pământ de grădină cernut cu pământ de flori și pune-l în ghivece. Leușteanului nu-i priește solul calcaros sau lutos.

Semințele de leuștean se seamănă primăvara, pe la jumătatea lunii martie.

Seamănă apoi semințele hidratate în ghiveci. Pune ghivecele într-un loc unde temperatura este constantă peste 10-15 grade C, în loc luminat dar ferit de lumina directă a soarelui. Ai grijă ca solul să fie umed dar nu înecat în apă.

Când apar, poți transplanta răsadurile în gradină dar, atenție, cu tot cu pământ. Nu le scoate din pământul în care au fost sădite.

Cu toate că este o plantă rezistentă când atinge maturitatea, în primele luni de vegetație, leușteanul este totuși destul de sensibil. După ce l-ai sădit în grădină protejează plantele mici cu o folie de plastic sau pet-uri de plastic până pe la finele lui aprilie când nopțile devin mai calde.

Un mare secret pentru a obține un leuștean frumos și viguros este locul ales în grădină pentru plantare. Leușteanul iubește lumina, dar nu cea directă. Ferește leușteanul de lumina directă a soarelui de la amiază.

Leușteanului îi priește cel mai mult lumina dimineții și lumina indirectă. Pune leușteanul în zonele umede și umbrite ale grădinii, lângă pomii cu umbră rară sau în zonele cele mai joase ale grădinii.

Nu recolta leușteanul mai devreme de 6 luni, iar în primul an de viață trebuie recoltat cu zgârcenie pentru a da voie rădăcinii să se dezvolte. Abia din al doilea an te poți bucura pe deplin de frunzele sale parfumate și sănătoase.

După 3 ani funcționează și transplantarea rădăcinilor dar cu respectarea tuturor indicațiilor de mai sus: scos cu tot cu pământ și sădit în loc cu ferit de lumina directă a soarelui dar cu suficientă lumină indirectă. Vă dorim mult succes!

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending