Connect with us

PENTRU SUFLET

Tanti Lenuţa, bunicuţa de 85 de ani care merge 12 kilometri pe jos pe lângă o bicicletă, ca să le ducă orăşenilor laptele: “Dumnezeu m-a ajutat!”

tanti lenuta

O bătrână de 85 de ani, care trăieşte într-un sat de lângă municipiul Târgu Jiu, merge pe jos, o dată la două zile, peste 12 kilometri, pentru a le duce lapte de la vaca pe care o are mai multor orăşeni, care-i sunt clienţi fideli de ani de zile.

Elena Calotă este văduvă de mai bine de 15 ani şi are o pensie de urmaş de numai 376 lei. Bătrâna are doi copii şi patru nepoţi, însă aceştia sunt plecaţi la casele lor şi foarte rar trec pe la ea. Pentru a mai câlştiga câţiva bănuţi, bătrâna merge cu lapte la mai mulţi clienţi din municipiul Târgu Jiu.

O dată la două zile, tanti Lenuţa pleacă din satul Bucureasa, unde locuieşte, spre Târgu-Jiu. Merge pe jos şase kilometri până la oraş şi alţi şase înapoi. Sticlele cu lapte le pune într-o plasă pe care o agaţă de coarnele unei biciclete fără pedale. Nu ştie să meargă pe bicicletă şi nu ar putea, dar se foloseşte de aceasta pentru a duce mai uşor sticlele cu lapte.

„Merg până la Tudor (n.red. Liceul Tudor din Târgu Jiu) să duc lapte. Merg cu mare greutate, pe lângă o bicicletă care nu are pedale. Nu duc decât 6 – 7 litri de lapte. Pe jos mă duc, nu ştiu să merg pe bicicletă. O dată la două zile mă duc la Târgu Jiu să duc lapte proaspăt abonaţilor.

Bicicleta mea nu are pedale, o folosesc să duc greutatea pe ea. Când vin de la Târgu Jiu mă întorc cu pâine multă că am un câine şi nişte pui, că ori boabe ori pâine, tot trebuie să le cumpăr. Mă trezesc la 4 dimineaţa, la 6 plec şi mă întorc pe la 11:00 – 12:00. Plec de dimineaţă ca să nu mă prindă căldura”, ne spune bătrânica.

Vinde laptele cu doi lei litrul

tanti lenuta1

foto: adevarul

Tanti Lenuţa ne mărturiseşte că toată viaţa s-a ocupat de creşterea animalelor şi vânzarea produselor de la acestea. Acum, nu prea mai poate, dar nu vrea nici să-şi dezamăgească clienţii.

“Duc lapte de la vârsta de 14 ani. Am o singură vacă, dar vreau să o vând că e greu cu ea. Nu prea pot să mă mai descurc. E greu să ştiţi, nu e uşor“, ne povesteşte tanti Lenuţa.

Una dintre bătrânele căreia tanti Lenuţa îi duce lapte are tot 85 de ani şi cele două se cunosc de 60 de ani.

Duce la oraş şapte litri de lapte şi dă litru cu numai 2 lei. Nu face mulţi bani din vânzarea laptelui. Clienţii sunt mulţumiţi pentru că laptele este foarte bun. Din banii pe care îi primeşte, bătrâna îşi cumpără pâine. „Acum este mai greu, pentru că este foarte cald“, ne spune tanti Lenuţa. „Dumnezeu m-a ajutat

Bunicuţa are probleme cu circulaţia şi se vaită că o dor picioarele, dar mintea este la fel de ageră ca la tinereţe. „Nu am lucrat. Am pensie de urmaş. Soţul a murit de 15 ani. De atunci sunt singură. Este foarte greu singură. dar nu am ce face. Ce să fac, să mă omor? Doamne fereşte! Eu mă rog mult la Dumnezeu. Să ştiţi că Dumnezeu m-a ajutat, că sunt momente grele şi El m-a ajutat să rezist”, a povestit bătrâna de 85 de ani. Sursa: adevarul.ro

1 Comment

1 Comment

  1. Marks

    mai 8, 2019 at 8:12 pm

    Acum daca s-a publicat ca vinde laptele cu 2 lei litru si face atatia bani o va cauta ANAF-u cat de repede.Probabil o vor astepta pe drum sa o prinda in fapt cu laptele la ea.O sa il confiste,de la astia te poti astepta la orice.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

PENTRU SUFLET

Un câine insistă să rămână alături de stăpân pe ultimul său drum

Un exemplu extraordinar de loialitate

caine loial

Maria Isabel Benites Chamba din Ecuador, a trecut la cele veșnice, la venerabilă vârstă de 95 de ani.

Familia și prietenii lui Chamba au fost prezenți pentru a-și aduce omagiul la înmormântarea ei, însă un participant special a insistat să facă mai mult de atât.

Este vorba de prietenul ei de o viață, câinele iubit al lui Chamba, Bumer. Credinciosul patruped a refuzat să o părăsească până la capăt.

În timpul ceremoniei de înmormântare pentru Chamba, organizată de casa funerară Santa Rosa, cățelul Bumer a rămas aproape nedezlipit de sicriul stăpânei, la fel cum i-a fost alături mereu și în timp ce ea era în viață.

„Puteai simți loialitatea și afecțiunea care existau între ea și câinele ei”, a declarat un purtător de cuvânt al companiei funerare. „A stat mereu acolo cu stăpânul său”.

Când s-a încheiat ceremonia, s-a format o procesiune pentru a însoți sicriul lui Chamba până la cimitir. Cățelul Bumer, desigur, a insistat să vină și el.

casa funerară Santa Rosa

„A înconjurat mașina funerară înainte de a sări înăuntru ca și cum ar fi spus: „Vreau să merg și să-mi iau rămas bun de la mama mea”, a mai adăugat purtătorul de cuvânt. „Un exemplu extraordinar de loialitate”.

Cățelul cu inima frântă pentru pierderea stăpânei lui a stat aproape de sicriu tot timpul și în acel moment, a fost clar pentru toți cei prezenți că dragostea cățelușului Chamba pentru stăpâna lui este imensă.

Potrivit casei funerare, micuțul cățeluș a fost văzut ultima dată în compania caldă a familiei lui Chamba, uniți în amintirea persoanei pe care o iubeau atât de mult.

P.S. – Până la finalul acestui articol deja mi-au dat lacrimile – Vezi video mai jos

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

PENTRU SUFLET

O fetita de 10 ani din Gorj a primit pentru prima data in viata un tort de ziua ei

Povestea impresionanta a fetitei care pana la 10 ani nu a avut niciodata un tort de ziua ei

Daca pentru unii copii sa aiba dulciuri si jucarii la discretie si chiar gadget-uri este ceva normal, pentru o fetita de zece ani dintr-un sat din Gorj era doar un vis frumos.

Un vis care de ziua ei s-a transformat in sfarsit in realitate. Mai multi politisti au auzit de povestea copilei crescute doar de bunici si au decis sa-i faca o surpriza.

Fata a primit primul tort din viata ei, bijuterii dar si o tableta care sa o ajute la scoala.

Pe Roxana echipa de la Observator a gasit-o in timp ce, ajutata de bunicul ei, facea socoteli cu creionul pe o hartie si asta pentru ca lectiile online erau doar un vis.

Atunci copila a dezvaluit cea mai arzatoare dorinta a sa: “Mi-as dori un tort!”

Intrebata fiind de reporterul de la Antena 1 daca a primit vreodata un tort de ziua ei, fetita a raspuns sec: “N-am primit :(“.

Foto: Antena1 – Observator

Visul ei s-a implinit cu ajutorul unor politisti impresionati de povestea ei.

Politistii din Gorj au daruit fetitei pe langa tortul de ziua ei, o pereche de cercei dar si doua tablete, pentru ea si fratelei ei.

Si pentru ca totul sa fie complet, politistii si-au luat angajamentul sa plateasca internetul pe un an intreg.

La final politistii le-au mai facut copiilor o surpriza si i-au plimbat cu masina de politie.

La cei 72 de ani bunicul creste cei doi copii de cand erau bebelusi. Mama lor este grav bolnava iar tatal lor a murit.

Acum a inceput sa le construiasca o casa insa mai are mult de lucru la ea si ar avea nevoie de materiale iar o mana de ajutor nu i-ar strica.

Sa invatam sa pretuim asadar ceea ce avem si sa nu uitam sa ajutam pe cel de langa noi, caci iata, nu toti copiii pornesc la drum cu aceleasi sanse in viata.

Felicitari politistilor binefacatori!

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

PENTRU SUFLET

E timpul să ne oprim!

Pământul ne-a pus în pauză! Aerul se curăță, apele se limpezesc, plantele respiră…

tristete

Vacanțe, mașini, telefoane, haine de firmă, pantofi, grătare peste grătare, băutură peste măsură, cumpărături și iar cumpărături, risipă fără margini…

Pentru a menține acest ritm devorăm, inconștienți, totul în jurul nostru cu o viteză colosală. Transformăm totul în cenușă și gunoi…

Cu fiecare minut care trece, otrăvim aerul cu avioanele și mașinile noastre, turnăm beton peste tot, tăiem păduri cărora le-au trebuit sute de ani să crească fără să punem nimic în loc. Ne otrăvim apele…

Animalele sălbatice nu mai au o casă, pământul o ia la vale, pădurile iau foc, vietățile marine mor sufocate de plastic și deversări de tot felul, ghețarii se topesc…

Planeta noastră, geme sufocată de noi toți. Ne dă semnale cu disperare, să ne oprim din ceea ce facem, să luăm o pauză, să reconsiderăm stilul de viață aberant…

Noi ce facem? Nimic. Absolut nimic. Suntem surzi, orbi, inconștienți. Nu ne pasă de nimic în jurul nostru în goana după bani, avere, plăceri de tot felul. Ne facem viața de parcă nu am muri niciodată…

Nu mai avem bun simț, grijă pentru mediul ce ne înconjoară, pentru aproapele nostru, nu mai avem nicio limită, nu mai avem nimic…

Suntem superficiali, considerăm că totul ni se cuvine, că suntem speciali și mereu altcineva trebuie să facă treaba în locul nostru…

Vrem să fim cântăreți, actori, vedete, “bombardieri”, șmecheri, patroni, directori, orice, în afară de oameni…

Ne fuge pământul de sub picioare și parcă suntem anesteziați. Se cutremură întreaga planetă de grozăvia destrăbălării noastre fără limită…

Am ajuns să ne credem atotștiutori și atotputernici, dar…

Mama natură ne mai dă un ultim semnal. Ne zice: STOP, TREZIȚI-VĂ PÂNĂ NU E PREA TÂRZIU!

E TIMPUL SĂ NE OPRIM!

Image by mmcclain90 from Pixabay

În natură totul are o limită. Planeta întreagă are propriul sistem de autoreglare. Sunt limite pe care nu le putem depăși. Legile noastre nu suprascriu legile naturii.

Dacă nu ne trezim, nu ne autoeducăm rapid și nu ne oprim din nebunia asta, probabil vom regreta. Chiar și în al 12-lea ceas nu e prea târziu să devenim conștienți și să facem ceea ce trebuie.

Pământul ne-a pus în pauză! Aerul se curăță, apele se limpezesc, plantele respiră…

Am greșit cu toții! Va fi greu, foarte greu. Însă orice pastilă care face bine, e amară. Mama natură nu mai avea altă cale de a ne atrage atenția că suntem pe un drum greșit!

Doar prin suferință vom începe să conștientizăm că a trăi pe această planetă e un privilegiu și nu un drept!

Că avem și obligații nu doar drepturi. Că nu suntem “speciali”, că nu totul ni se cuvine…

Trebuie să învățăm să privim planeta ca pe o casă a noastră, a tuturor. Trebuie să învățăm că această casă a noastră este un organism viu și toate regiunile sunt legate între ele precum organele în corpul nostru.

Principiul dominoului. Dacă afectezi un organ celelalte vor înceta treptat să mai funcționeze normal, până când, într-un final, vor ceda rând pe rând.

Să nu ajungem până într-acolo, încât, să apreciem ceea ce am avut abia după ce le-am pierdut pe toate.

Până nu va fi prea târziu… E TIMPUL SĂ NE OPRIM!

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending