În ciuda aspectului său de șoarece, șobolanul cangur nu este nici șobolan, nici șoarece. Șobolanul cangur este membru al familiei heteromyidae.
Aceste animale par a fi foarte ciudate deoarece au cozi lungi și picioare posterioare mari, cu doar patru degete, poziția lor fiind asemănătoare unui cangur. Ochii lor sunt foarte mari, iar urechile le au incredibil de mici. Sobolanii cangur sunt mici cântărind aproximativ 130g. Masculii sunt de culoare maroniu-gălbuie, cu burtă albă, iar coada are un vârf alb vizibil.
Șobolanul cangur tinde să trăiască în zonele de deșert, pe soluri nisipoase. Micutele rozătoare își sapă galerii în sol pentru a supraviețui mai bine mediului deșertic uneori foarte aspru.
Soarecele cangur este consumator de semințe, mănâncă mai ales boabe de mesquite și semințe de iarbă. Ocazional șobolanul cangur poate fi văzut mâncând mici insecte.
Aceste rozătoare sunt animale de noapte, ele colectează semințele pe timp de noapte, depozindu-le în pungile din obraz. Semințe suplimentare sunt stocate în vizuină caz în care acestea pot absorbi până la 30 la sută mai multă umiditate.
Bizarul animal este maestrul supraviețuirii în deșert. Trupurile lor au dezvoltat adaptări uimitoare care reduc cantitatea de apă necesară și cantitatea de apă pierdută.
Nu bea apă niciodată
Chiar dacă dieta lor constă în cea mai mare parte semințe uscate, șobolanul cangur nu are aproape niciodată nevoie de apă. Potrivit nps.gov, ei supraviețuiesc aproape în întregime cu apa metabolizată din semințele pe care le consumă. Sobolanul cangur poate extrage jumătate de gram de apă din fiecare gram de semințe consumate.
Rinichii lor reduc și concentrează urina aproape de o consistență asemănătoare cristalului, reducând astfel foarte mult cantitatea de apă pierdută. Șoarecele cangur nu are nevoie de apă nici pentru a se spăla. Ei se curăță făcând o baie de praf rostogolindu-se prin nisip.
Acești “canguri” în miniatură au adaptări care le permit să detecteze pericolul și să scape ușor de pradatori. Picioarele masive din spate, permit șobolanului cangur să sară aproximativ 2,7m odată, permițându-i să scape de animalele rapide și camuflate. Șobolanul cangur are un simt al auzului extrem de dezvoltat, ce permite să detecteze apropierea bufnițelor și a șerpilor.
Uite cât de rapid poate fi aceasta vietate când este atacată de un șarpe. Săritura de cangur îl salvează:
