Primul tractor 100% românesc omologat de Registrul Auto Român, la 10 ani după închiderea celei mai mari fabrici de tractoare din țară – authenticmagazin.com
Connect with us

CALEIDOSCOP

Primul tractor 100% românesc omologat de Registrul Auto Român, la 10 ani după închiderea celei mai mari fabrici de tractoare din țară

TAGRO 95

După o pauză de peste 10 ani și multe eforturi, prin Centrul de Cercetare și Dezvoltare iFOR, IRUM lansează noul Tractor AGricol ROmânesc – TAGRO. 

TAGRO – tractorul agricol românesc, conceput și realizat integral de IRUM Reghin, a fost omologat de Registrul Auto Român. Această omologare certifică înalta calitate a tractorului agricol, care respectă toate standardele europene.

Procesul de omologare a început de anul trecut. Spre sfârșitul anului 2018, TAGRO a fost supus unei serii de încercări statice și dinamice, efectuate de către Departamentul Omologări al RAR București, care au avut un rol important în definirea și optimizarea produsului, în conformitate cu normele impuse de către Uniunea Europeană, transmite IRUM Reghin.

Cele peste 45 de rapoarte au fost făcute pe baza testărilor efectuate la sediul din RAR București, dar și în afara țării, la Universitatea din Bologna (IT) și Millbrook Proving Ground (UK).

Tagro 95

Tagro 95. Foto: irum.ro

‚‚În luna aprilie a acestui an, vom începe producția componentelor și vom finaliza noua structură de asamblare a tractorului agricol românesc. În luna iunie vor ieși pe poarta IRUM primele tractoare TAGRO.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, specialiștii au efectuat numeroase teste pe câmp, la lucru, cu diferite echipamente și accesorii. Companiile din domeniul agricol din România, dar și din străinătate, vor beneficia de acum de un tractor performant, conceput integral în departamentul nostru de cercetare și dezvoltare”, a declarat Mircea Oltean, CEO al companiei IRUM.

Tagro 95

Tagro 95. Foto: irum.ro

În anul 2018, fabrica IRUM a prezentat conceputul original (de la idee până la produsul finit) al noului tractor agricol românesc TAGRO. Proiectul inovator a presupus o investiție totală de peste 4 milioane de euro, iar dezvoltarea prototipurilor a implicat cele mai moderne tehnologii.

Performanțele sale fac față cerințelor din piața mondială, având un raport calitate-preț competitiv. TAGRO este un tractor compact, ușor manevrabil, cu transmisie mecanică, confortabil și ușor de întreținut.

TAGRO a primit de la RAR, în urma testelor efectuate, certificatul de omologare de tip asupra întregului vehicul. Specialiștii Registrului Auto Român certifică îndeplinirea cerințelor tehnice și administrative, în raport cu regulamentul pentru vehiculele agricole și forestiere UE nr. 167/2013, cu ultimele modificări aduse de regulamentul delegat UE nr. 2018/830.

Cu o cabină etanșă, certificată ROPS (Roll Over Protective Structure) și FOPS (Falling Objects Protective Structure), ce împiedică intrarea prafului în interior, un bord fix înconjurat de dispozitive de control concepute pentru a eficientiza operarea sa, TAGRO poate fi considerat un vector al revitalizării industriei constructoare de vehicule agricole din România.

Tagro 95

Foto: irum.ro

Conceput în primul rând pentru a asigura operatorului condiții optime de siguranță și confort, cabina utilajului, este dotata cu aer conditionat automat si ventilatie cu sistem de filtrare a aerului, geam spate cu degivrare si scaun operator pneumatic cu incalzire. De asemenea, utilajul dispune de proiectoare de lucru față/spate pentru condiții optime de lucru și pe timp de noapte.

Din punct de vedere tehnic, TAGRO presupune un sistem de tracțiune integrală 4×4 ce se cuplează electrohidraulic, cu o cutie de viteze cu 12 trepte pentru mersul înainte și 12 pentru mersul înapoi și cu o priză de putere independentă, poziționată în partea din spate.

Motorul este Diesel cu 4 cilindri în 4 timpi, pompa de injecție este de tip common rail, cu turbocompresor și intercooler, marca FPT Industrial (Fiat Powertrain Technologies), iar capacitatea cilindrică este de 3.387 cmc și poate dezvolta trei tipuri de putere, în funcție de opțiunea aleasă de client: 86, 95 sau 102 CP.

Sistemul hidraulic de servodirecţie oferă confort și încredere sporită schimbărilor de direcție, chiar și atunci când, prin intermediul tiranților pentru cuplare rapidă de categorie II și a cârligului de remorcare reglabil pe înălțime, acesta tractează o remorcă cu o masă maxim tehnic admisibilă de 18.000 kg.

IRUM Reghin a funcționat ca societate de stat până în anul 1999, când a fost achiziționată de MAVIPROD și a devenit o companie cu capital privat, integral românesc. În 2010, Mircea Oltean a decis să dezvolte în cadrul fabricii un nou tractor agricol, intrând astfel într-un sector total nou și diferit față de ce făcuse până atunci, respectiv utilaje forestiere.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

Drumul mătăsii: ruta comerțului tehnologic care a schimbat Lumea Nouă

Caravana pe drumul mătăsii

Oamenii din cele mai vechi timpuri s-au mutat mereu din loc în loc și au făcut comerț cu vecinii, schimbând bunuri, abilități, noi tehnologii și chiar idei.

“Drumul Mătăsii” a reprezentat o străveche rețea de rute comerciale, culturale și tehnologice (și, de asemenea, de boli), înființate în timpul dinastiei Han din China, care a legat regiunile lumii antice în comerțul dintre China și Orientul îndepărtat cu Orientul Mijlociu și Europa.

Înființată atunci când dinastia Han din China a deschis oficial comerțul cu Occidentul în anul 130 î.Hr., rutele “Drumului Mătăsii” au rămas în uz până în anul 1453 d.Hr.

De ce a fost denumit “Drumul Mătăsii”?

Drumul Mătăsii

Întinderea Drumului Mătăsii. Cu roșu este trasat traseul terestru, iar albastrul este ruta pe mare. Sursa: Wikimedia

Explicația este foarte simplă, deoarece mătasea provenită din China a cuprins o mare parte a comerțului de pe acest drum străvechi.

„Drumul mătăsii” este de fapt un termen relativ recent, pentru faptul că pe toată durata lor aceste drumuri antice nu au avut un nume anume.

La mijlocul secolului al XIX-lea, în 1877, geologul german, baronul Ferdinand von Richthofen, a numit rețeaua de comerț și comunicare Die Seidenstrasse (Drumul mătăsii).

Mătasea este un material textil de origine chineză străveche, țesut din fibra de proteină produsă de viermele de mătase cu ajutorul căreia își produce coconul, și a fost dezvoltat, conform tradiției chineze, cândva în jurul anului 2.700 î.Hr.

Considerat un produs cu o valoare extrem de ridicată, a fost rezervat utilizării exclusive a curții imperiale chineze pentru confecționarea de pânze, draperii, pancarte și alte obiecte de prestigiu.

Doamne de la curtea imperială pregătind mătase nou țesută

Doamne de la curtea imperială pregătind mătase nou țesută. Sursa: Wikimedia

Producția sa a fost păstrată ca un secret extraordinar de bine păzit în China timp de aproximativ 3.000 de ani, prin intermediul unor decrete imperiale care condamnau la moarte pe oricine ar fi dezvăluit unui străin procesul producției sale.

Monopolul chinez în ceea ce privește producția de mătase nu a însemnat că produsul a fost limitat la Imperiul Chinez ci dimpotrivă, mătasea a fost folosită pe post de cadou diplomatic și a fost comercializată pe scară largă în cadrul dinastiei Han (206 î.Hr. – 2020 d.Hr.) devenind astfel unul dintre principalele exporturi ale Chinei.

După cum descrie istoricul Procopius, deși cunoștințele despre producția de mătase au fost foarte valoroase, în ciuda eforturilor împăratului chinez de a păstra secretul, în cele din urmă s-a răspândit dincolo de China, mai întâi în India și Japonia, apoi în Imperiul Persan și în sfârșit spre vest în sec. VI d.Hr..

Drumul Mătăsii a schimbat istoria 

Chiar dacă denumirea „Drumul mătăsii” provine din popularitatea mătăsii chineze în rândul comercianților din Imperiul Roman și în alte părți din Europa, materialul nu a fost singurul export important din est către vest.

Drumul Mătăsii a schimbat istoria, în mare parte datorită faptului că oamenii care au reușit să călătorească de-a lungul unei părți sau a întregului Drum al Mătăsii a tranzacționat semințe, fructe și legume, animale, cereale, piele, unelte, obiecte religioase, opere de artă, pietre prețioase și metale și, poate chiar mai important, limbă, cultură, credințe religioase, filozofie, știință și tehnologie.

Patru invenții care au schimbat lumea nouă

Cinci pași de fabricare a hârtiei - Pasul 1 - Tăierea și hidratarea fibrelor din bambus - Așa cum a fost descris de Cai Lun în 105

Cinci pași de fabricare a hârtiei – Pasul 1 – Tăierea și hidratarea fibrelor din bambus – Așa cum a fost descris de Cai Lun în 105. Sursa: Wikimedia

Dacă sticla, armele occidentale și mașinile de război au călătorit din Occident pentru a fi introduse în Orientul Îndepărtat, Vestul a beneficiat de patru invenții majore din China care urmau să schimbe lumea nouă: hârtia și fabricația sa, tehnicile de imprimare, praful de pușcă și busola.

Se pare că fabricarea hârtiei a fost inventată în China în jurul 104 d.Hr. de către un ofițer numit Cai Lun, pe baza procesării și presării și uscării ulterioare a unui amestec de fibre vegetale și apă.

Tehnicile de imprimare mecanică au apărut tot în China nu mai târziu de secolul al VI-lea d.Hr..
Sosirea ambelor tehnologii în Europa în secolele XII și XIII au produs o schimbare profundă, facilitând transmiterea informațiilor.

La rândul său, praful de pușcă a fost inventat în secolul al IX-lea, probabil întâmplător, de alchimiști sau călugări chinezi prin „încălzirea sulfului, a realgarului (sulfurii de arsen) și a saltpetrului (nitrat de potasiu) împreună cu mierea, producând fum și flăcări care au ars totul”, cum descria un text taoist din acea vreme.

Nu a trecut mult timp până să se descopere că atunci când acest amestec este introdus într-un recipient, poate provoca o explozie puternică din cauza suprapresiunii generate de cantitatea mare de gaz degajat.

Din China, secretul prafului exploziv s-a răspândit prin Asia și, în sfârșit, în secolul al XIII-lea, a ajuns și în Europa via Drumul Mătăsii. În Occident, a găsit imediat cerere în scopuri militare, permițând dezvoltarea unei noi tehnologii de armament, care a facilitat cucerirea ulterioară a lumii de către puterile europene.

Fotografia unei busole geomantice chineze din 1760, la National Maritime Museum, Marea Britanie

Fotografia unei busole geomantice chineze din 1760, la National Maritime Museum, Marea Britanie. Credit: Victoria C, Wikimedia

Busola sau acul magnetic a fost inventat tot în China, probabil în jurul secolului II d. Hr., la început ca instrument pentru geomanție (arta de a prezice viitorul). Mai târziu, când savanții chinezi au înțeles comportamentul și proprietățile magnetitei, au apărut primele busole, folosite ca și instrumente de orientare.

În pofida tuturor avantajelor clare enumerate mai sus, poate cea mai durabilă moștenire a Drumului Mătăsii a constat în facilitarea contactului dintre culturi și popoare prin intermediul comerțului.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Un vas al US Navy dispărut acum un an a apărut în mod misterios în Europa. Epava fantomă a călătorit peste 5000 de km

vas american

Membrii echipajului “Doolin Ferry Co’s Doolin Express”, o companie de feribot din Irlanda au făcut o descoperire neașteptată atunci când au găsit epava unui vas american de mici dimensiuni, aparținând US Navy plutind în Oceanul Atlantic.

Membrii echipajului irlandez, au observat ceva care plutea în apă pe traseul lor spre Inis Oirr. Au mers să cerceteze mai departe și au găsit un vas care plutea în derivă!

Inis Oírr sau Inisheer este cea mai mică și estică dintre cele trei insule Aran din Golful Galway, Irlanda.

Puțin mai târziu marinarii au trimis unul dintre echipajele companiei și un feribot pentru a remorca epava cu scopul de a o aduce la mal pe plaja micuței insule Inis Oirr. Mulți localnici au ajutat să tragă pe plajă ambarcațiunea.

Cum era și firesc au început să-și pună întrebări cu privire la proveniența vasului. După o inspecție mai amănunțită au realizat că ambarcațiunea avea cele două motoare încă fixate, iar după numărul de scoici atașate de laturile vasului și-au dat seama că acesta a stat în apă o perioadă lungă de timp.

vas american

Epava. Foto : Doolin Ferry Co Facebook Post

Pentru a putea desluși misterul provenienței vasului, compania de feribot a postat descoperirea și pe pagina lor Facebook.

Dacă inițial au crezut că e vorba doar de o barcă de salvare, în urma investigațiilor, reprezentanții firmei irlandeze au reușit să afle că vasul este  de fapt un AM800 HSMST (High Speed Maneuverable Surface Targets), fabricat de compania Silver Ships din Alabama pentru Marina SUA.

Acest tip de ambarcațiune este în general operat de la distanță și utilizat ca practică pentru trageri de către armata americană.

Timothy Boulay de la Divizia de aeronave a Centrului Naval de Război din Maryland, a declarat pentru CNN într-un e-mail, că nava fără echipaj a fost pierdută la 75 de mile de coasta Norfolk, Virginia, în timpul unui test cu rachete și al unui exercițiu de evaluare, anul trecut.

Și totuși, cum a reușit să plutească timp de un an fără a se scufunda, mai mult de 5000 de km (3.300 mile) peste Oceanul Atlantic? 

Același reprezentant al marinei SUA a mai adăugat că ambarcațiunile sunt umplute cu o spumă specială și au fost concepute în așa fel pentru a nu se scufunda.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Vehiculul hipersonic testat de armata SUA s-a deplasat cu 10620 km pe oră. A fost atât de rapid încât nu este vizibil nici cu încetinitorul

sanie supersonică

O navetă spațială trebuie să atingă viteza de aproximativ 17.500 de mile pe oră (28.000 de kilometri pe oră) pentru a rămâne pe orbită. O viteză amețitoare nu-i așa?

Aceste viteze sunt obținute la deplasarea unei rachete prin aer la altitudini foarte mari. La sol însă lucrurile nu stau întocmai la fel.

Potrivit Guinness World Records, recordul de viteză la sol, aparține unui vehicul numit Thrust SSC, ce a atins viteza de 1227.985 km/h în deșertul Black Rock, Nevada, SUA,  2018.

Și totuși…

sanie supersonică

De curând Forțele Aeriene ale Statelor Unite au făcut publice imaginile unui test în care un vehicul hipersonic se deplasează cu 10620 km pe oră (6,599 mph), informează The Huffington Post.

După cum se observă în videoclip (vezi la finalul articolului), este aproape imposibil să surprindeți momentul trecerii, chiar și atunci când clipul este redat cu încetinitorul.

Mai precis este vorba de o “sanie” hipersonică, cel mai probabil propulsată de un motor de rachetă. Baza Forțelor Aeriene Holloman din New Mexico a declarat săptămâna trecută că sania rachetă lansată pe pista sa de test de mare viteză, a atins Mach 8.6.

Reprezentanții U.S. Air Force nu au specificat însă când a fost efectuat testul și nici ce anume testau.

Conform Departamentului de Apărare al Statelor Unite, pista de 16 kilometri pe care a fost testată sania hipersonică este cea mai lungă de acest fel din lume. Circuitul este adesea folosit pentru a testa componente ale armamentului hipersonic, inclusiv sisteme de ghidare și control.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 59 de abonați

Statistici blog

  • 1.654.288 vizite

Trending