Oamenii cu ”super-puteri” care i-au pus în dilemă pe cercetători, depăşesc cu mult puterea de înţelegere a savanţilor. Unul dintre ei a ”văzut” Luna – authenticmagazin.com
Connect with us

CALEIDOSCOP

Oamenii cu ”super-puteri” care i-au pus în dilemă pe cercetători, depăşesc cu mult puterea de înţelegere a savanţilor. Unul dintre ei a ”văzut” Luna

Wim Hoff

Indiferent dacă sunt savanţi care pot să picteze o capodoperă legaţi la ochi, genii care pot să efectueze calcule complicate pe care doar computerele pot să le realizeze sau persoane care îşi amintesc fiecare detaliu din vieţile lor, oamenii cu abilităţi speciale par să fie numeroşi în societate.

Însă puterile speciale pe care le deţin şase persoane, ale căror poveşti de viaţă sunt descrise într-un articol publicat pe site-ul collective-evolution.com, depăşesc cu mult puterea de înţelegere a savanţilor din zilele noastre, deşi cercetătorii au studiat astfel de abilităţi în ultimele decenii.

Ingo Swann şi vederea la distanţă

Vederea la distanţă se referă la capacitatea unei persoane de a descrie cu mare precizie un obiect aflat din punct de vedere geografic la sute de mii de kilometri de locul în care se află aceasta. Este vorba despre o putere specială care nu este deţinută de un singur om, ci de mai mulţi, iar acest lucru reprezintă un fapt verificat. CIA, NSA şi Universitatea Stanford au colaborat în cadrul unui studiu ce a vizat fenomenele parapsihologice. Experimentul, întins pe durata a peste două decenii, a inclus şi vederea la distanţă.

În acele experimente, mai multe persoane au fost capabile să descrie obiecte distincte, aflate în încăperi separate, dar şi obiecte îndepărtate, aflate în zone în care acele persoane nu au călătorit niciodată.

Specialiştii spun că această “super-putere” constă în proiecţia conştiinţei în afara trupului şi trimiterea ei într-un loc aflat la mare depărtare de locul în care se află trupul persoanei respective.

 

ingo swan

Ingo Swann

Aşa cum a descris un articol apărut în Journal Scientific Exploration, unul dintre participanţii la experiment, Ingo Swann, a fost capabil să “vadă” şi să descrie un inel din jurul planetei Jupiter despre care oamenii de ştiinţă nu ştiau că exista la acea vreme. Ingo a reuşit apoi să “vadă” şi Luna, dar şi alte fenomene ciudate, cu ajutorul puterii sale din domeniul parapsihologiei.

Vederea la distanţă este şi a fost folosită de-a lungul ultimelor decenii de agenţiile de spionaj, care au alocat mulţi bani, timp şi resurse în programele de cercetare a acestei “super-puteri”.

Uri Geller şi telechinezia

Un alt exemplu impresionant provine din cercetările întreprinse de fizicianul şi inginerul din domeniul aerospaţial Jack Houck. Alături de colonelul J.B. Alexander, Houck a întreprins o serie de experimente pentru a testa validitatea telechineziei (mişcarea obiectelor cu puterea minţii, n.r.). În acele experimente, participanţii erau învăţaţi cum să îşi iniţieze puterile telechinezice, folosind diverse obiecte din metal. Ei au putut astfel să îndoaie acele obiecte din metal doar prin puterea minţii, fără să aplice niciun fel de forţă manuală asupra lor. Au existat şi o serie de rapoarte despre mai mulţi indivizi (cei mai mulţi fiind copii) care erau capabili să “teleporteze” obiecte fizice întregi, dintr-un loc în altul.

Un caz notabil este cel al lui Uri Geller, care, în timp ce ţinea o prelegere în clădirea Capitoliului din Washington, a reuşit să curbeze o lingură în faţa invitaţilor săi, fără să aplice nicio forţă de ordin mecanic asupra ei. Lingura a continuat să se îndoaie şi după ce Uri Geller a “lăsat-o” să cadă pe masă şi şi-a reluat discursul.

Uri Geller

Uri Geller

Indiferent dacă unii au crezut că a fost o farsă, iar alţii au pus sub semnul întrebării validitatea experimentului condus de Uri Geller, faptul că fluxul conştiinţei are anumite efecte măsurabile asupra lumii materiale a fost deja stabilit cu fermitate, potrivit multor savanţi, în literatura ştiinţifică.

Experimentul celor două fante cuantice este doar un exemplu în acest sens, dintre multe altele. Deşi savanţii au observat aceste tipuri de fenomene, nu au putut deocamdată să le explice.

Stephen Wiltshire

Stephen Wiltshire, diagnosticat cu autism la vârsta de trei ani, este un artist care desenează şi pictează peisaje urbane extrem de detaliate. El are capacitatea de a observa timp de doar câteva secunde fotografii ale unor oraşe şi apoi le reproduce în desenele sale cu o precizie extraordinară. Astfel, Stephen Wiltshire a reuşit să deseneze, din memorie, o imagine aeriană a oraşului Singapore, în cele mai mici detalii.

Stephen Wiltshire

Stephen Wiltshire

Wim Hof, supranumit “Iceman”

Wim Hof a stârnit nedumerire în rândul comunităţii ştiinţifice atunci când, folosindu-se doar de meditaţie, a reuşit să stea scufundat în gheaţă timp de aproape două ore, fără ca temperatura internă a corpului său să se modifice în vreun fel. Reuşita sa este remarcabilă şi se înscrie în seria de dovezi care atestă importanţa rolului pe care conştiinţa îl joacă asupra felului în care corpul uman reacţionează la diverşi stimuli sau la diverse situaţii.

După ce a reuşit să îşi menţină neschimbată temperatura internă a corpului în acel experiment, Wim Hoff a escaladat Muntele Everest în pantaloni scurţi, a rezistat cu brio răului de altitudine, a alergat maratonul din deşertul Namib fără să bea apă şi a demonstrat, într-un laborator medical specializat, faptul că este capabil să îşi influenţeze la comandă propriul sistem nervos vegetativ şi sistem imunitar.

Călugării budişti

În timpul unei vizite într-o mănăstire îndepărtată în anii 1980, Herbert Benson, profesor de medicină la Universitatea Harvard, şi colegii săi au studiat un grup de călugări din Munţii Himalaya care puteau, prin Tum-mo (o tehnică yoga), să îşi mărească temperatura la nivelul degetelor de la mâini şi de la picioare cu aproximativ 17 grade Celsius. Este o diferenţă de temperatură considerabilă, iar cercetătorii nu ştiu nici până la acest moment cum puteau acei călugări să genereze o astfel de căldură.

Lucrurile nu se opresc aici, pentru că aceiaşi cercetători au studiat un grup de călugări budişti iniţiaţi în tehnici avansate de meditaţie, în Sikkim, în India, şi au constatat, cu mare uimire, că acei călugări puteau să îşi reducă metabolismul cu 64%.

Călugării budişti

Călugării budişti

În 1985, cercetătorii de la Universitatea Harvard au realizat o înregistrare video în care acei călugări budişti reuşesc să usuce cearşafuri ude şi reci doar cu ajutorul căldurii generate de corpurile lor. Călugări care îşi petrec nopţile reci de iarnă dormind afară, la altitudinea de peste 4.500 de metri, în Munţii Himalaya, nu reprezintă nici ei ceva neobişnuit pentru locuitorii din acele zone.

“Pot oare yoga, meditaţia şi alte practici similare să declanşeze super-puterile mintale, inerente, ale oamenilor?”, se întreabă Arjun Walia, autorul acestui articol apărut pe site-ul collective-evolution.com.

Daniel Tammet

În 2004, Daniel Tammet a devenit cunoscut publicului larg după ce a “recitat” din memorie primele 22.414 zecimale ale constantei matematice Pi (3,141592…), în 5 ore şi 9 minute, fără să comită nicio eroare. Performanţa sa a avut loc la Muzeul de Istorie a Ştiinţei din Oxford şi a determinat stabilirea unui record european.

În acelaşi an, Daniel Tammet a fost diagnosticat cu sindromul savantului autist. El poate să realizeze o serie de sarcini mintale complexe şi să înveţe cu o rapiditate de care minţile “normale” nu sunt capabile.

Daniel Tammet

Daniel Tammet

Astfel de cazuri sunt comune în rândul persoanelor diagnosticate cu tulburări din spectrul autist, iar Daniel Tammet spune că diferenţele dintre minţile savante şi minţile non-savante au fost exagerate de reprezentanţii industriei medicale.

Potrivit spuselor sale, acele capacităţi uluitoare nu reprezintă rezultatul unui “capriciu” genetic, ci mai degrabă rezultatul unei forme bogate şi complexe de gândire asociativă şi imaginaţie. El mai spune că gândirea autistă este de fapt o variaţie extremă a genului de gândire al tuturor oamenilor, indiferent dacă este vorba de visarea cu ochii deschişi în timpul zilei sau de folosirea în vorbire a calambururilor şi a metaforelor. Sursa: descopera.ro

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

Drumul mătăsii: ruta comerțului tehnologic care a schimbat Lumea Nouă

Caravana pe drumul mătăsii

Oamenii din cele mai vechi timpuri s-au mutat mereu din loc în loc și au făcut comerț cu vecinii, schimbând bunuri, abilități, noi tehnologii și chiar idei.

“Drumul Mătăsii” a reprezentat o străveche rețea de rute comerciale, culturale și tehnologice (și, de asemenea, de boli), înființate în timpul dinastiei Han din China, care a legat regiunile lumii antice în comerțul dintre China și Orientul îndepărtat cu Orientul Mijlociu și Europa.

Înființată atunci când dinastia Han din China a deschis oficial comerțul cu Occidentul în anul 130 î.Hr., rutele “Drumului Mătăsii” au rămas în uz până în anul 1453 d.Hr.

De ce a fost denumit “Drumul Mătăsii”?

Drumul Mătăsii

Întinderea Drumului Mătăsii. Cu roșu este trasat traseul terestru, iar albastrul este ruta pe mare. Sursa: Wikimedia

Explicația este foarte simplă, deoarece mătasea provenită din China a cuprins o mare parte a comerțului de pe acest drum străvechi.

„Drumul mătăsii” este de fapt un termen relativ recent, pentru faptul că pe toată durata lor aceste drumuri antice nu au avut un nume anume.

La mijlocul secolului al XIX-lea, în 1877, geologul german, baronul Ferdinand von Richthofen, a numit rețeaua de comerț și comunicare Die Seidenstrasse (Drumul mătăsii).

Mătasea este un material textil de origine chineză străveche, țesut din fibra de proteină produsă de viermele de mătase cu ajutorul căreia își produce coconul, și a fost dezvoltat, conform tradiției chineze, cândva în jurul anului 2.700 î.Hr.

Considerat un produs cu o valoare extrem de ridicată, a fost rezervat utilizării exclusive a curții imperiale chineze pentru confecționarea de pânze, draperii, pancarte și alte obiecte de prestigiu.

Doamne de la curtea imperială pregătind mătase nou țesută

Doamne de la curtea imperială pregătind mătase nou țesută. Sursa: Wikimedia

Producția sa a fost păstrată ca un secret extraordinar de bine păzit în China timp de aproximativ 3.000 de ani, prin intermediul unor decrete imperiale care condamnau la moarte pe oricine ar fi dezvăluit unui străin procesul producției sale.

Monopolul chinez în ceea ce privește producția de mătase nu a însemnat că produsul a fost limitat la Imperiul Chinez ci dimpotrivă, mătasea a fost folosită pe post de cadou diplomatic și a fost comercializată pe scară largă în cadrul dinastiei Han (206 î.Hr. – 2020 d.Hr.) devenind astfel unul dintre principalele exporturi ale Chinei.

După cum descrie istoricul Procopius, deși cunoștințele despre producția de mătase au fost foarte valoroase, în ciuda eforturilor împăratului chinez de a păstra secretul, în cele din urmă s-a răspândit dincolo de China, mai întâi în India și Japonia, apoi în Imperiul Persan și în sfârșit spre vest în sec. VI d.Hr..

Drumul Mătăsii a schimbat istoria 

Chiar dacă denumirea „Drumul mătăsii” provine din popularitatea mătăsii chineze în rândul comercianților din Imperiul Roman și în alte părți din Europa, materialul nu a fost singurul export important din est către vest.

Drumul Mătăsii a schimbat istoria, în mare parte datorită faptului că oamenii care au reușit să călătorească de-a lungul unei părți sau a întregului Drum al Mătăsii a tranzacționat semințe, fructe și legume, animale, cereale, piele, unelte, obiecte religioase, opere de artă, pietre prețioase și metale și, poate chiar mai important, limbă, cultură, credințe religioase, filozofie, știință și tehnologie.

Patru invenții care au schimbat lumea nouă

Cinci pași de fabricare a hârtiei - Pasul 1 - Tăierea și hidratarea fibrelor din bambus - Așa cum a fost descris de Cai Lun în 105

Cinci pași de fabricare a hârtiei – Pasul 1 – Tăierea și hidratarea fibrelor din bambus – Așa cum a fost descris de Cai Lun în 105. Sursa: Wikimedia

Dacă sticla, armele occidentale și mașinile de război au călătorit din Occident pentru a fi introduse în Orientul Îndepărtat, Vestul a beneficiat de patru invenții majore din China care urmau să schimbe lumea nouă: hârtia și fabricația sa, tehnicile de imprimare, praful de pușcă și busola.

Se pare că fabricarea hârtiei a fost inventată în China în jurul 104 d.Hr. de către un ofițer numit Cai Lun, pe baza procesării și presării și uscării ulterioare a unui amestec de fibre vegetale și apă.

Tehnicile de imprimare mecanică au apărut tot în China nu mai târziu de secolul al VI-lea d.Hr..
Sosirea ambelor tehnologii în Europa în secolele XII și XIII au produs o schimbare profundă, facilitând transmiterea informațiilor.

La rândul său, praful de pușcă a fost inventat în secolul al IX-lea, probabil întâmplător, de alchimiști sau călugări chinezi prin „încălzirea sulfului, a realgarului (sulfurii de arsen) și a saltpetrului (nitrat de potasiu) împreună cu mierea, producând fum și flăcări care au ars totul”, cum descria un text taoist din acea vreme.

Nu a trecut mult timp până să se descopere că atunci când acest amestec este introdus într-un recipient, poate provoca o explozie puternică din cauza suprapresiunii generate de cantitatea mare de gaz degajat.

Din China, secretul prafului exploziv s-a răspândit prin Asia și, în sfârșit, în secolul al XIII-lea, a ajuns și în Europa via Drumul Mătăsii. În Occident, a găsit imediat cerere în scopuri militare, permițând dezvoltarea unei noi tehnologii de armament, care a facilitat cucerirea ulterioară a lumii de către puterile europene.

Fotografia unei busole geomantice chineze din 1760, la National Maritime Museum, Marea Britanie

Fotografia unei busole geomantice chineze din 1760, la National Maritime Museum, Marea Britanie. Credit: Victoria C, Wikimedia

Busola sau acul magnetic a fost inventat tot în China, probabil în jurul secolului II d. Hr., la început ca instrument pentru geomanție (arta de a prezice viitorul). Mai târziu, când savanții chinezi au înțeles comportamentul și proprietățile magnetitei, au apărut primele busole, folosite ca și instrumente de orientare.

În pofida tuturor avantajelor clare enumerate mai sus, poate cea mai durabilă moștenire a Drumului Mătăsii a constat în facilitarea contactului dintre culturi și popoare prin intermediul comerțului.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Un vas al US Navy dispărut acum un an a apărut în mod misterios în Europa. Epava fantomă a călătorit peste 5000 de km

vas american

Membrii echipajului “Doolin Ferry Co’s Doolin Express”, o companie de feribot din Irlanda au făcut o descoperire neașteptată atunci când au găsit epava unui vas american de mici dimensiuni, aparținând US Navy plutind în Oceanul Atlantic.

Membrii echipajului irlandez, au observat ceva care plutea în apă pe traseul lor spre Inis Oirr. Au mers să cerceteze mai departe și au găsit un vas care plutea în derivă!

Inis Oírr sau Inisheer este cea mai mică și estică dintre cele trei insule Aran din Golful Galway, Irlanda.

Puțin mai târziu marinarii au trimis unul dintre echipajele companiei și un feribot pentru a remorca epava cu scopul de a o aduce la mal pe plaja micuței insule Inis Oirr. Mulți localnici au ajutat să tragă pe plajă ambarcațiunea.

Cum era și firesc au început să-și pună întrebări cu privire la proveniența vasului. După o inspecție mai amănunțită au realizat că ambarcațiunea avea cele două motoare încă fixate, iar după numărul de scoici atașate de laturile vasului și-au dat seama că acesta a stat în apă o perioadă lungă de timp.

vas american

Epava. Foto : Doolin Ferry Co Facebook Post

Pentru a putea desluși misterul provenienței vasului, compania de feribot a postat descoperirea și pe pagina lor Facebook.

Dacă inițial au crezut că e vorba doar de o barcă de salvare, în urma investigațiilor, reprezentanții firmei irlandeze au reușit să afle că vasul este  de fapt un AM800 HSMST (High Speed Maneuverable Surface Targets), fabricat de compania Silver Ships din Alabama pentru Marina SUA.

Acest tip de ambarcațiune este în general operat de la distanță și utilizat ca practică pentru trageri de către armata americană.

Timothy Boulay de la Divizia de aeronave a Centrului Naval de Război din Maryland, a declarat pentru CNN într-un e-mail, că nava fără echipaj a fost pierdută la 75 de mile de coasta Norfolk, Virginia, în timpul unui test cu rachete și al unui exercițiu de evaluare, anul trecut.

Și totuși, cum a reușit să plutească timp de un an fără a se scufunda, mai mult de 5000 de km (3.300 mile) peste Oceanul Atlantic? 

Același reprezentant al marinei SUA a mai adăugat că ambarcațiunile sunt umplute cu o spumă specială și au fost concepute în așa fel pentru a nu se scufunda.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Vehiculul hipersonic testat de armata SUA s-a deplasat cu 10620 km pe oră. A fost atât de rapid încât nu este vizibil nici cu încetinitorul

sanie supersonică

O navetă spațială trebuie să atingă viteza de aproximativ 17.500 de mile pe oră (28.000 de kilometri pe oră) pentru a rămâne pe orbită. O viteză amețitoare nu-i așa?

Aceste viteze sunt obținute la deplasarea unei rachete prin aer la altitudini foarte mari. La sol însă lucrurile nu stau întocmai la fel.

Potrivit Guinness World Records, recordul de viteză la sol, aparține unui vehicul numit Thrust SSC, ce a atins viteza de 1227.985 km/h în deșertul Black Rock, Nevada, SUA,  2018.

Și totuși…

sanie supersonică

De curând Forțele Aeriene ale Statelor Unite au făcut publice imaginile unui test în care un vehicul hipersonic se deplasează cu 10620 km pe oră (6,599 mph), informează The Huffington Post.

După cum se observă în videoclip (vezi la finalul articolului), este aproape imposibil să surprindeți momentul trecerii, chiar și atunci când clipul este redat cu încetinitorul.

Mai precis este vorba de o “sanie” hipersonică, cel mai probabil propulsată de un motor de rachetă. Baza Forțelor Aeriene Holloman din New Mexico a declarat săptămâna trecută că sania rachetă lansată pe pista sa de test de mare viteză, a atins Mach 8.6.

Reprezentanții U.S. Air Force nu au specificat însă când a fost efectuat testul și nici ce anume testau.

Conform Departamentului de Apărare al Statelor Unite, pista de 16 kilometri pe care a fost testată sania hipersonică este cea mai lungă de acest fel din lume. Circuitul este adesea folosit pentru a testa componente ale armamentului hipersonic, inclusiv sisteme de ghidare și control.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 57 de abonați

Statistici blog

  • 1.526.673 vizite

Trending