Connect with us

CALEIDOSCOP

Vaticanul a eliberat un manuscris vital pentru istoria românilor. Personajul cheie: Vlad Ţepeş

vlad-tepes1

Un manuscris din secolul al XV-lea, despre viaţa lui Vlad Ţepeş, deţinut de Vatican, a fost scos la lumină recent de un istoric din Dâmboviţa, scrie „Adevărul Târgovişte”. Documentul, care este încă în curs de traducere din limba latină în română, este scris de episcopul Niccolo de Modrussa, un trimis special al Papei Pius al II-lea, însărcinat cu anchetarea lui Vlad Ţepeş, după arestarea acestuia de către Matei Corvin, şi are peste 200 de pagini.

Episcopul vorbeşte despre „Atacul de Noapte” şi despre rana la cap căpătată de Vlad în acest atac, dar îl prezintă pe voievod ca pe un conducător aprig şi neînfricat, care era mereu în prima linie a oştirii sale.

Vlad Ţepeş, sau „Dracula” cum este mai cunoscut în Occident este, cu siguranţă, una dintre cele mai notorii personalităţi autohtone. Poveştile despre pedepsele dure aplicate celor care nu respectau legea, precum trasul în ţeapă, au făcut înconjurul lumii. Recent, istoricul Vasile Lupaşc, din Târgovişte, a reuşit să obţină un manuscris din bibliotecile de la Vatican, în care un călugăr, pe numele său Niccolo de Modrussa, scrie destul de amplu despre Vlad Ţepeş, despre acţiunile lui, dar şi despre motivaţiile lui politice şi militare. Lucrarea se numeşte „Despre războaiele goţilor”.

manuscris vatican

„Lucrarea are 215 pagini. E foarte importantă pentru noi, istoricii, pentru că e scrisă de un om care a stat faţă în faţă cu Vlad Ţepeş şi care, după această întâlnire, prin această carte, îşi manifestă un interes deosebit faţă de istoria românilor. Autorul, trimisul Papei din acele vremuri, porneşte în analiza lui chiar de la daci, vorbind despre aceştia, despre Zamolxis. Lucrarea este una dintre foarte puţinele cărţi medievale despre viaţa românilor. Se vorbeşte destul de amplu despre Vlad Ţepeş, despre acţiunile lui, despre motivaţiile lui politice, toate prin prisma unui personaj celebru de atunci, scriitor al Papei, care l-a cunoscut direct”, spune Vasile Lupaşc.

„Povestea manuscrisului este mai lungă. Vlad Ţepeş îl învinge pe Mahomed. Matei Corvin a primit, atunci, bani de la Papă şi de la Occident ca să lupte alături de Vlad, împotriva otomanilor, dar nu a venit. Atunci, călugărul Niccolo de Modrussa a trebuit să vină să ancheteze şi să afle dacă Vlad a trădat sau dacă Corvin a cheltuit banii în alte scopuri, fără să-şi respecte legământul. Practic, asta a şi făcut trimisul Vaticanului, care şi-a scris, ulterior, toate însemnările acelei experienţe cu Ţepeş”.

Vasile Lupasc

Cu toate acestea, manuscrisul ar putea denatura adevărul despre Vlad Ţepeş şi despre istoria de atunci, pentru că autorul era cunoscut ca un anti-ortodox înrăit.

vatican

„Trebuie să fim atenţi cu acest manuscris, pentru că e scris de un trimis al Papei Pius al II-lea, care era ştiut ca un anti-ortodox convins. Omul a venit cumva cu o preconcepţie despre Vlad Ţepeş şi despre ortodocşi. Încă nu pot spune acest lucru foarte clar, va trebui să studiez foarte în amănunt documentul pe care l-am obţinut, dar, ca orice document, el trebuie verificat şi prin prisma unei logici a istoriei şi prin comparaţie cu alte documente. Doar pentru că lucrarea este veche, nu trebuie să o luăm ca literă de lege”, adaugă istoricul Vasile Lupaşc.

În mediul academic, mai spune istoricul, există o variantă tipărită a scrierilor lui Niccolo de Modrussa, însă lucrarea despre care vorbim conţine şi o serie de însemnări pe marginea textului notat de călugăr, care nu apar în nicio altă variantă tipărită.

„Se ştia despre acest manuscris, doar că existau două variante. Prima este varianta tipărită şi făcută publică, care a şi în mediul academic. Apoi, este manuscriscul de faţă, care nu a fost adus niciodată în România, nefiind dat până acum de Vatican. Despre varianta tipărită la care au avut acces academicienii se spune că nu ar fi adevărată, din motivul enunţat mai devreme, că exista acea luptă între catolici şi ortodocşi”, spune Lupaşc.

Istoricul mai susţine: „Se spune, totodată, că este o variantă foarte prelucrată spre avantajul catolicilor. E un document conteporan cu Vlad Ţepeş. Călugărul a scris acele rânduri după ce s-a întâlnit cu Ţepeş, de asta e foarte important să traducem tot manuscrisul şi să îl studiem cu atenţie (lucrarea este dată spre traducere completă în aceste zile – n.r.), pentru că, pe marginea lui, sunt foarte multe însemnări care nu apar în ediţia tipărită. Mă interesează ce a simţit omul acela când l-a cunoscut pe Ţepeş, care au fost primele sale impresii, ce l-a făcut pe el să scrie despre români, nu doar despre domnitor”, dezvăluie istoricul din Târgovişte, care, din decembrie 2014, când a primit manuscrisul, şi până acum, a reuşit doar să citească sumar, în latină, lucrarea.

Trei ani i-au trebuit lui Vasile Lupaşc ca să reuşească să pună mâna pe manuscrisul de la Vatican, pe care l-a primit doar în foto-copie.

„A fost greu să-l obţin prin prisma faptului că a durat trei ani. De ce? Se ştia de manuscris, că e în biblioteca Vaticanului la un anumit număr de ordine. Am scris acolo şi mi-au spus că numărul acela nu e există. Şi aveau dreptate. De la ultimul om care citise manuscrisul, lucrarea a fost mutată în altă parte şi, totodată, fusese schimbat numărul de înregistrare. Atunci, un prieten din Ministerul Învăţământului Italian m-a ajutat şi l-am localizat. După ce l-am localizat, a trebuit să fiu verificat, pentru că astfel de cărţi nu se dau oricui. Trebuie să ai o preocupare anumită care să justifice solicitarea ta. Altfel, fiecare om ar cere cărţi şi în bibliotecile din Roma, în cea a Vaticanului, ar fi turism, ceea ce nu e bine nici pentru cărţile vechi, nici pentru manuscrise, pentru nimic”, crede istoricul.

După traducerea completă a manuscrisului, care ar putea dura două luni, Vasile Lupaşc va dona o copie a acestuia Muzeului de Istorie din Târgovişte şi alta Universităţii „Valahia” din Târgovişte.

Alţi istorici spun că ceea ce a scris Niccolo de Modrussa, referitor la întâlnirea cu Ţepeş, a fost publicat până acum, iar cel care a tradus scrierile sale pentru România a fost Şerban Papacostea, în 1966.

arheolog

„Trebuie să aşteptăm traducea corectă din limba latină a acestei lucrări obţinute acum de la Vatican, punerea ei în circulaţia ştiinţifică, iar concluziile le vor trage istoricii. Lucrarea aceasta este scrisă la influenţa unor cercuri, în care imaginea lui Vlad a fost ponegrită systematic”, susţine Florin Petrică, istoric în cadrul Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” din Târgovişte.

Specialistul mai explică faptul că, din ceea ce se ştie până acum, „Niccolo a stat de vorbă şi cu oştenii români, care au spus numai lucruri bune despre domnitor. I-au reliefat vitejia, faptul că nu a fost ajutat de către regele maghiar, faptul că Ştefan cel Mare a atacat Cetatea Chiliei, care aparţinea Ţării Româneşti. Şi aceste lucruri au fost reliefate de călugăr, dar tenta principală a fost denigrarea lui Vlad Ţepeş, pentru că Papa Pius al II-lea, iniţiatorul unei cruciade anti-otomane, a văzut în Ţepeş un domnitor ortodox şi l-a culpabilizat de numeroasele crime pe care acesta le-ar fi săvârşit: trageri în ţeapă, ucideri de femei, de prunci. Lucruri care contrazic alte povestiri despre Vlad Ţepeş”.

vlad-tepes

Vasiel Lupaşc s-a născut la 28 aprilie 1974 în Bacău. A terminat Facultatea de Istorie-Geografie din cadrul Universităţii Valahia din Târgovişte. În scrierile sale reuşeşte în mod fericit să îmbine studiile din cele două domenii, conturând o lume a vechilor războinici clară, convingătoare şi mai ales palpitantă.  Istoricul a fost căutat de o casă de producţie de la Hollywood pentru realizarea unui documentar despre viaţa lui Vlad Ţepeş. Lupaşc este autorul romanului „Răstingnit între cruci”, al unei cărţi pentru copii ce prezintă viaţa lui Vlad Ţepeş, dar şi a trei cărţi audio în lectura actorilor Marcel Iureş şi Mircea Albulescu. Mai mult pe adevarul.ro

 

2 Comments

2 Comments

  1. Denisa

    iunie 3, 2019 at 10:59 am

    Intregul articol este o minciuna, documentul nu este nicidecum VITAL si nici NOU…, iar dl Lupasc nicivorba de initiator sau descoperitor!!! Insa adora sa apara asemenea articole despre dumnealui, caci ii fac publicitate cartilor publicate…

  2. Zzz

    ianuarie 11, 2020 at 9:37 am

    Haidi, bre, chiar așa??? “Uităm” să menționăm unele fapte! La ce ar trebui să se aștepte acel om, care, după ce că s-a născut în Transilvania, sub oblăduirea ungurească a familiei și și-a trăit primii ani acolo, însă, mai târziu a ajuns chiar să-i atace pe sași, cauza fiind doar ciuda lui față de comerțul pe care aceștia îl făceau cu succes? Ce “mulțumiri” ar fi trebuit să-i aducă Matia Corvin acelui om, care atacase până și teritoriile brașovene în furia lui antisăsească? Pe de altă parte, mai târziu, Vlad Țepeș trecuse chiar la romano-catolicism și primise soție din casa Szilágyi – familia mamei lui Matia Corvin -, după unele surse.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

“Mărul morții”, cel mai otrăvitor copac din lume

Nu mâncați, nu atingeți și nici măcar nu inspirați aerul din jurul arborelui Manchineel

Machineel tree - fruit

Cunoscut ca fiind cel mai periculos copac din lume, acesta se găsește de-a lungul plajelor de nisip și mangrovelor din climatele tropicale care se întind de la Florida la Caraibe și până în anumite părți din America Centrală și de Sud.

Denumit arborele Manchineel (Hippomane mancinella) este o specie de plantă cu flori din familia Euphorbiaceae.

Otrava Manchineelului

Conchistadorii spanioli l-au numit “manzanilla de la muerte, „micul măr al morții”. Aceasta se referă la faptul că manchineelul este unul dintre cei mai toxici arbori din lume.

Florile mici verzui sunt urmate de fructe, care au un aspect similar cu mărul, sunt verzi sau galbene verzui când sunt coapte. Fructul este otrăvitor, la fel ca orice altă parte a copacului.

Arborele are o sevă alb-lăptoasă care conține numeroase toxine și poate provoca vezicule. Seva este prezentă în fiecare parte a copacului: scoarță, frunze și fructe.

Toate părțile copacului conțin toxine extrem de puternice. Seva sa alb – lăptoasă conține phorbol și alți iritanți ai pielii, producând dermatită alergică foarte puternică la simplul contact.

Adăpostitul sub copac în timpul ploii, provoacă vezicule ale pielii prin simplul contact cu apa. Chiar și o mică picătură de ploaie contaminată cu substanța lăptoasă din el va provoca iritații ale pielii.

Seva de machineel, este deasemenea, cunoscută pentru deteriorarea vopselelor de pe mașini. Arderea unor părți ale copacului poate provoca leziuni oculare dacă fumul ajunge la ochi.

Până și simpla inhalare a fumului sau a aerului umed din preajma copacului poate provoca iritații puternice la nivelul plămânilor.

Contactul cu seva sa lăptoasă (latex) produce dermatită buloasă, cheratoconjunctivită acută și eventual defecte epiteliale corneene mari.

“Mărul otrăvit”

Machineel tree - fruit
Fructe și frunziș de Manchineel la Cabo Blanca, Peninsula Nicoya, Costa Rica.
[foto: Hans Hillewaert /CC BY-SA 3.0]

Deși fructul ce seamănă cu un măr, este potențial fatal dacă este consumat, nu au fost raportate încă astfel de cazuri în literatura modernă.

Ingerarea poate produce gastroenterită severă cu sângerare, șoc și suprainfecție bacteriană, precum și potențialul compromiterii căilor respiratorii datorate edemului.

Când este ingerat, fructul este la început dulce – plăcut , cu un sentiment ciudat de piper ce progresează treptat către o senzație de arsură și strângere a gâtului.

Simptomele continuă să se înrăutățească până când pacientul abia mai poate înghiți alimente solide din cauza durerii chinuitoare și a senzației de sufocare.

În unele părți ale ariei sale, mulți copaci sunt însoțiți de semne de avertizare, de exemplu în Curaçao sunt marcați cu un „X” roșu pe trunchi pentru a indica pericolul. În Antilele Franceze copacii sunt adesea marcați cu o bandă roșie pictată la câțiva metri deasupra solului.

Do not touch the Manchineel!
Semn de avertizare pentru arborele Manchineel. [Photo: Scott Hughes/CC BY-SA 2.0)]

În trecut caraibienii otrăveau rezervele de apă ale dușmanilor cu frunze de machineel. Exploratorul spaniol Juan Ponce de León a murit la scurt timp după o rană suferită în lupta cu Calusa din Florida, lovit fiind de o săgeată care fusese otrăvită cu sevă de manchineel.

În ciuda pericolelor inerente asociate cu manipularea acestuia, copacul a fost folosit ca sursă de lemn de către producătorii de mobilă din Caraibe de secole. Trebuie tăiat și lăsat să se usuce la soare pentru a îndepărta seva.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Ce s-ar întâmpla dacă omenirea ar detona bomba atomică în spațiu?

The Effect of Nuclear Weapons, Departamentul Apărării al SUA, publicat de Comisia pentru Energie Atomică, iunie 1957

atomic bomb

Atunci când o armă nucleară este detonată aproape de suprafața Pământului, densitatea aerului este suficientă pentru a atenua radiația nucleară (neutroni și raze gamma) într-un asemenea grad încât efectele acestor radiații sunt în general mai puțin importante decât efectele exploziei și ale radiației termice.

Mărimile relative ale efectelor radiației explozive, termice și nucleare sunt prezentate în figura 1 pentru o armă de fisiune nominală (20 kilotoni) la nivelul mării.

Fig. 1 – Efectele armei nucleare la suprafață (20 KT)

Porțiunile solide ale celor trei curbe corespund unor niveluri semnificative de intensitate a exploziei, termice și nucleare. Suprapresiunile explozive vor distruge majoritatea structurilor.

Intensitățile termice vor produce arsuri grave persoanelor expuse. Dozele de radiații nucleare cuprinse între 500 și 5.000 de roentgen sunt necesare pentru a produce moarte sau incapacitate rapidă la oameni.

EFECTELE ARMELOR NUCLEARE ÎN SPAȚIU

Dacă o armă nucleară este explodată în vid, cum ar fi spațiul cosmic, complexitatea efectelor sale se schimbă drastic.

În primul rând, în absența unei atmosfere, explozia în sine dispare complet. Cu alte cuvinte forma clasică de ciupercă în urma detonării nu se mai formează.

În al doilea rând, dispare și radiația termică, așa cum este definită de obicei. În lipsa aerului pentru încălzirea valului de explozie radiația de frecvență emisă de arma în sine este mult mai mare.

În absența atmosferei, radiațiile nucleare nu vor suferi nici o atenuare fizică și singura degradare a intensității va apărea din reducerea ei odată cu distanța.

Ca urmare, gama dozelor semnificative va fi de multe ori mai mare decât este în cazul unei detonări la nivelul mării.

Cu astfel de arme, razele letale provenite din radiațiile nucleare în spațiu, se pot întinde pe sute de mile. Înțelesul unor astfel de raze letale uriașe într-un posibil război spațial viitor nu poate fi acum evaluat.

Cu toate acestea, pare clar că vehiculele de luptă spațială cu echipaj, cu excepția cazului în care este posibilă o protecție puternică, vor fi considerabil mai vulnerabile la armele nucleare decât omologii lor fără pilot.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

“Mierea Fermecată”, cea mai scumpă miere din lume: Costă 5000 EUR/kg

Curiozități din apicultură

mierea fermecata

Uneori ne deranjează când bâzâie pe lângă noi în parc sau la picnic, alteori ne bucurăm că există, pentru că datorită lor putem savura delicioasa şi hrănitoarea miere.

Nu conștientizăm însă câtă trudă se află în spatele acestui “elixir”. O muncă colosală depusă de micuțele albine, demne de toată lauda și admirația și fără de care, lumea așa cum o știm noi, nu ar exista.

În cele ce urmează vă prezentăm câteva curiozități din apicultură care cu siguranță vă vor capta atenția:

1. O albină recoltează la un zbor cca 15 mg polen, astfel pentru 1 kg de polen ar trebui să efectueze cca 67 000 de zboruri.

2. Albinele bat din aripi de peste 11000 de ori pe minut.

3. Viteza maxima de zbor a unei albine este de 70 Km/h.

4. Cea mai „bătrână” albină cunoscută de cercetatori are 100 de milioane de ani. Este conservată în chihlimbar și a fost descoperită în Myanmar (Birmania).

5. Ca să culeagă 1 kg de miere, o albină ar trebui să cerceteze 2-5 milioane de flori și să parcurgă o distanță egală cu ocolul pământului.

6. Durata de viață a matcii este de 50-60 de ori mai mare decât a albinei lucrătoare.

7. O albină este de 20 de ori mai puternică decat un cal.

8. Trântorii nu pot culege nectarul din flori, pentru că au trompa prea scurtă. De aceea ei se hrănesc cu ce aduc albinele în stup – de aici și numele popular de “trântor” (care stă degeaba).

9. Albinele pot fi folosite pentru a detecta minele terestre.

10. Mierea de albină nu expiră niciodată.

11. Mierea ajută la echilibrarea fizică și psihică, înlăturând oboseala.

12. Cea mai scumpă miere din lume costă 5000 EUR/kg. Provine dintr-o pesteră din Turcia (Valea Saricayir), de la o adâncime de 1800 m și este supranumită “Mierea Fermecată”.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending