Connect with us

CALEIDOSCOP

Misterul “pietrelor vii” din România. Trovanții din Costești cresc de 15 milioane de ani după fiecare ploaie

trovantii din costesti

Trovanții din Costești reprezintă pietre cu forme stranii care s-au format în urmă cu aproximativ 15 milioane de ani, în comuna vâlceană Costeşti. Misterul “pietrelor vii” a aprins imaginaţia multora dintre români. Multi au încercat să explice cum au luat proportii aceste pietre ciudate la simplul contact cu apa.

Cunoscuţi în popor şi sub denumirea de  “dorobanţi”, “bălătruci”, “pietre vii” sau  “pietre care cresc după ploaie”, trovanţii au forme bizare, sferice sau elipsoidale, şi  mărimi diferite, de la câţiva centimetri până la câţiva metri. Câmpul cu trovanţi din Costeşti este uşor de reperat de către toţi cei care au drum spre Târgu Jiu, rezervaţia naturală fiind situată la aproxiamtiv 40 de kilometri distanţă de Râmnicu Vâlcea, pe marginea DN 67.

Trovanţii din Costeşti au început să fie studiaţi imediat după Revoluţie, dar au ajuns atracţie turistică abia în 2005, după ce zona în care s-au format a fost declarată rezervaţie naturală. Primele “pietre vii” s-au “născut” însă în Miocenul superior, ca urmare a unor cimentări locale în masa nisipului.     În urmă cu mai bine de 10-15 milioane de ani, o mare  parte din regiunea Oltenia era acoperită de Lacul Getic.

Nisipul şi pietrişul transportat de pâraie s-a depus într-o parte a lacului, în zona unde se găseşte astăzi rezervaţia naturală. Specialiştii care au studiat fenomenul explică că astfel de formaţiuni geologice se formează de obicei în albia unui râu şi că mai poate fi întâlnit, dar la o scară redusă, şi în alte localităţi din Vâlcea.

Dacă misterul apariţiei  trovanţilor a fost dezlegat de specialişti, vânătorii de senzaţional caută şi acum explicaţii pentru mărimea bolovanilor, cunoscut fiind faptul că unele formaţiuni geologice ating o înăltime de până la patru sau cinci metri. “Specialiştii” de pe internet au ajuns la concluzia  că fiecare ploaie abundentă face ca “pietrele vii” să mai crească în dimensiune cu câţiva milimetri şi chiar să se deplaseze dintr-un loc în altul.

trovantii din costesti2

Pietrele vii. Foto Adevarul

Potrivit acestora, trovanţii au un conţinut mare de săruri minerale care, în condiţii de umezeală, fac ca nisipul să se umfle.    Cercetătorul  vâlcean Gheorghe Ploaie, cel care a studiat fenomenul, susţine că ideea potrivit căreia trovanţii din Costeşti au crescut în dimensiune nu conţine nici măcar un gram de adevăr.

“Aceste formaţiuni geologice cresc doar în momentul formării şi pot fi de mărimea unui pumn sau pot atinge dimensiunea celor din Costeşti. Au apărut tot felul de isterii pe această temă, dar nimeni nu s-a dus să măsoare pietrele. Trovanţii din Costeşti au ieşit la suprafaţă, probabil, în urma unui cutremur sau a unei alunecări de teren. Aceştia se rostogolesc de fapt din acel perete nisipos de pe marginea drumului. Şi acum stă unul să cadă”, declară Gheorghe Ploaie.

În credinţa populară, formaţiunile geologice sunt considerate “pietre vii” cu o putere nebănuită, care îi protejează pe cei care le mângâie şi le udă. Vâlcenii care locuiesc în zonă şi-au procurat deja câte un “talisman”, trovanţi de dimensiuni mai mici putând fi admiraţi şi în curţile sau grădinile acestora.

Trovanţii din Costeşti, arie protejată din 2005

Trovantii din costesti Foto Adevarul

CRezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor din comuna Costeşti a fost înfiinţată în 2005, printr-o hotărâre de guvern, şi are o suprafaţă de un hectar. Zona protejată este de atunci în custodia Asociaţiei Kogayon, organizaţia nonguvernamentală de protecţie a mediului care numără aproxiamtiv 200 de membri, toţi voluntari, şi a derulat până în prezent proiecte în valoare de peste 300 000 de euro. Localitatea Costeşti este singurul loc din Europa unde există o rezervaţie naturală a formaţiunilor geologice care sunt rezultatul unor cimentări produse în urmă cu milioane de ani. Sursa: Adevarul

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

Panouri solare cu celule termofotovoltaice care generează energie electrică și noaptea

Panourile solare fotovoltaice, cum evident reiese și din denumirea lor, nu pot genera energie electrică noaptea sau când soarele este ascuns în nori.

Dar dacă v-am spune că există totuși posibilitatea ca acestea să producă energie electrică și pe timpul nopții? Poate credeți că este o glumă, dar din fericire nu e.

Un cercetător din California, pe numele lui Jeremy Munday, profesor în cadrul Departamentului de Inginerie Electrică și Calculatoare la University of California – Davis, afirmă că a găsit o modalitate prin care panourile să genereze putere și după ce soarele apune.

Conform unui concept realizat de profesorul Munday și studentul Tristan Deppe, este vorba despre o celulă special concepută ce ar putea genera până la 50 de wați de putere pe metru pătrat în condiții ideale noaptea, asta însemnând aproximativ un sfert din ceea ce un panou solar convențional poate genera în timpul zilei.

Munday și echipa sa, dezvoltă prototipuri ale acestor celule solare care pot genera cantități mici de putere și pe timp de noapte. Cercetătorii speră să îmbunătățească puterea și eficiența dispozitivelor. Cercetările sale au apărut recent în jurnalul ACS Photonics.

Profesorul Munday afirmă că procesul este similar cu modul în care funcționează o celulă solară normală, dar în sens invers.

Un obiect care este mai cald în comparație cu împrejurimile sale va ceda căldura sub formă de radiație infraroșie. O celulă solară convențională este rece față de soare, deci absoarbe lumina.

Denumite celule termofotovoltaice (TPV), reprezintă un model nou de celule hibride constând în combinația dintre o celulă termoradiativă (TR) și o celulă fotovoltaică (PV), unde celulele TR și PV sunt cuplate prin emisii termice de câmp îndepărtat.

Generarea de energie electrică prin radiația de căldură

celule termofotovoltaice

O celulă fotovoltaică sau solară convențională (stânga) absoarbe fotoni de lumină dinspre soare și generează un curent electric. O celulă termoradiativă (dreapta) generează curent electric, deoarece radiază lumina infraroșie (căldură) spre spațiul mai rece. Credit foto: Tristan Deppe/Jeremy Munday

Celulele termoradiative sunt de fapt convertoare termoelectrice care utilizează transferul de căldură prin radiații, între medii operate la temperaturi diferite.

Această celulă termoradiativă îndreptată spre cerul nopții ar emite lumină infraroșie, deoarece este mai caldă decât spațiul exterior.

O celulă solară obișnuită generează energie prin absorbția luminii solare, ceea ce face ca o tensiune să apară pe dispozitiv punând în mișcare curentul. În aceste noi dispozitive, lumina este în schimb emisă iar curentul și tensiunea merg în direcția opusă, dar generând totuși putere“, a spus Munday. „Trebuiesc folosite materiale diferite, însă fizica este aceeași”.

Deoarece acest nou tip de celule solare ar putea funcționa în permanență, este o opțiune interesantă pentru a echilibra rețeaua electrică pe ciclul zi-noapte.

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Cum ar arăta Pământul dacă toate oceanele lumii s-ar evapora brusc

Mările și oceanele lumii ocupă cea mai mare parte din suprafața totală a Pământului care este de 510 milioane de km². Din aceștia, 361 de milioane km² sunt ocupați de apa mărilor și a oceanelor și doar 149 de milioane km² îi revine uscatului.

Datorită acestui fapt planeta noastră se vede atât de viu colorată în albastru atunci când este observată din spațiul cosmic, primind, neoficial, denumirea de planeta albastră.

Dar oare cum ar arăta planeta noastră dacă toate mările și oceanele s-ar evapora brusc? Savantul planetar James O’Donoghue arată într-un videoclip al NASA,  ce s-ar întâmpla dacă toată apa s-ar evapora, descoperind astfel cele trei cincimi ascunse ale suprafeței Pământului.

James O’Donoghue în prezent la Agenția de explorare aerospațială din Japonia (JAXA) a lucrat anterior la NASA. Pentru a demonstra cum se schimbă înfățișarea planetei noastre în cazul în care toată apa s-ar evapora, savantul a folosit o animație creeată în 2008 de fizicianul și animatorul NASA, Horace Mitchell, aducându-i câteva îmbunătățiri.

O’Donoghue a editat animația adăugând un traker sincronizat de un temporizator pentru a arăta cât de multă apă se evaporă pe măsură ce animația înaintează, oferind astfel date în timp real.

Înlăturând toată apa de pe planetă, animația ne dezvăluie o lume ascunsă și totodată ne face conștienți de importanța oceanelor.

Oceane evaporate

Videoclipul arată cel mai lung lanț muntos al Pământului, care apare odată ce nivelul mării a scăzut de la 2.000 la 3.000 de metri.

Acesta reprezintă doar creasta din mijlocul oceanului, care se întinde pe o distanță de 60.000 de kilometri pe tot globul. Peste 90 la sută din restul lanțului muntos aflându-se sub apă.

Pe măsură ce animația înaintează și oceanele scad cu 6.000 de metri, cea mai mare parte a apei dispare. Este nevoie însă de alți 5.000 de metri pentru a goli cea mai adâncă zonă a Pământului aflată în Oceanul Pacific și anume Groapa Marianelor.

Iată și animația în slow-motion:

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Misterioasa sabie Norimitsu Odachi mânuită de un războinic uriaș? Adevărul din spatele celei mai mari săbii japoneze realizate vreodată

Norimitsu-Odachi1

Faceți cunoștință cu cea mai mare sabie samurai creată vreodată. Este atât de mare încât este imposibil să nu îți pui întrebarea oare cine ar fi putut mânui această sabie gigantică.

Norimitsu Odachi este o sabie imensă din Japonia. Este atât de mare, încât se spune că aceasta ar fi fost mânuită de un războinic uriaș.

Potrivit specialiștilor Odachi ar fi fost făurită în secolul al XV-lea, iar dimensiunile sale sunt cu adevărat impresionante chiar și pentru zilele noastre.

Cu o lungime de 3,77 metri și cu o greutate de până la 14,5 kg, această impresionantă sabie este încă învăluită în mister.

Norimitsu Odachi este prezentată în toată splendoarea sa la Altarul Kibitsu din Prefectura Okayama complet restaurată. Uriașa sabie a captivat întreaga Japonie și vizitatorii străini de pretutindeni prin dimensiunea și măreția sa.

Istoria săbiilor Odachi 

samurai-odachi

Pictură pe lemn din epoca Edo care arată un ōdachi purtat pe spatele unui samurai

Japonezii sunt recunoscuți pentru tehnologia lor de fabricare a săbiilor. Multe tipuri de lame au fost produse de către maeștrii fierari din Japonia, dar, probabil, cea cu care cei mai mulți oameni sunt astăzi familiarizați este katana, datorită asocierii sale cu celebrul samurai.

Cu toate acestea, există și alte tipuri de săbii mai puțin cunoscute, care au fost produse de-a lungul secolelor în Japonia, una dintre ele fiind odachi.

Odachi (scris ca 大 太 刀 în kanji și tradus ca „Marea sabie / uriașă”), uneori denumit nodachi (scris în kanji ca 野 太 刀 și tradus ca „sabie de câmp”) este un tip de sabie japoneză cu lama lungă .

Lama odachi este curbată și are de obicei o lungime de aproximativ 90 – 100 cm. Unele odachi au fost înregistrate ca având lame cu lungimea de 2 metri.

Sabia Odachi a fost o armă folosită de unii samurai în secolul al XIV-lea, în special perioada Nanboku-chō. Afirmația este susținută de lucrări literare precum Heike Monogatari și Taiheiki.

Cum era de așteptat, ca armă de război, dimensiunea prea mare a sabiei odachi s-a dovedit a fi o adevărată problemă. Se crede că samuraii erau nevoiți să o care în spate sau cu mâna.

În perioada Muromachi, samuraii aveau uneori asistenți care îi ajutau să transporte sabia masivă până la locul luptei. Soldații pedeștri aveau mai multe șanse să poarte sabia în spate, spre deosebire de katana, care erau de obicei purtate la brâu.

Cu toate acestea, această armă a fost folosită o scurtă perioadă de timp, motivul principal fiind că nu a fost o armă foarte practică de folosit în lupte.

Totuși, odachi a continuat să fie folosit de războinici, iar utilizarea sa s-a oprit abia în 1615, în urma “Osaka Natsu no Jin” cunoscut și sub numele de Asediul Osaka, în timpul căruia Shogunatul Tokugawa a distrus clanul Toyotomi.

A fost mânuită Norimitsu Odachi de un războinic uriaș sau a avut doar scop ornamental?

Norimitsu-Odachi

Odachi

Deși câteva săbii odachi au avut și aplicații practice, cu toții suntem de acord că, dacă sabia ar fi avut cu adevărat un proprietar care a scos-o la luptă, acesta ar fi fost un războinic uriaș cu măsuri mitologice.

Dacă ignorăm mitologia și folclorul, singura explicație rezonabilă este aceea că Norimitsu odachi nu a fost altceva decât o sabie ceremonială creată de un meșter extrem de îndemânatic.

Persoana care se află în spatele forjării acestei arme impresionante, cu siguranță, a dorit să-și demonstreze abilitățile sau a fost creată pentru cineva care a dorit pur și simplu să-și etaleze averea, comandând o sabie uriașă, disproporționată.

Dacă ne este permisă puțină satiră față de ultima afirmație: Un fel de manelist japonez al zilelor acelea ce și-a dorit o sabie atât de mare încât să moară toți dușmanii… de ciudă! 🙂

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 68 de abonați

Statistici blog

  • 2.092.439 vizite

Trending