În 1877, transportul feroviar român era foarte slab dezvoltat, la acea vreme existând o singură cale ferată între Constanța și Cernavodă construită de o companie engleză între anii 1858 și 1860, răscumpărată fiind în 1884 de guvernul român de la acea vreme.
După câștigarea independenței s-a simțit puternic nevoia unei punți fizice de legătură cu Dobrogea, străvechi pământ românesc. În această perioadă un rol covârșitor l-a avut arhitectul Anghel Saligny, prin contribuția adusă la realizarea a numeroase obiective deosebite cum ar fi: podurile dunărene, extinderea transportului feroviar, amenajarea și modernizarea Portului Constanța, silozurile de la Brăila, Galați și Constanța.
Anghel Saligny constructorul de geniu
După absolvirea gimnaziului la Focșani, Anghel Saligny pleacă împreună cu fratele său Alfons, să facă liceul în Postdam. Se înscrie apoi la facultatea de astronomie din Berlin la care renunță ulterior în favoarea Politehnicii de la Charlotteburg, avându-l printre alți profesori renumiți, pe Schevedler socotit la acea vreme cel mai renumit constructor de poduri.
Saligny va efectua o strălucita practică în nordul Prusiei la căile ferate Cothus – Frankfurt, unde este remarcat imediat pentru calitățile sale inginerești.
În 1876 este angajat inginer clasa a 3-a la Ministerul Lucrărilor Publice, serviciul poduri și șosele. În 1881 proiectează și realizează primele poduri combinate de șosea și cale ferată pe linia Adjud-Târgu Ocna.
Prima cea mai mare a sa lucrare va fi însă la Cosmești, unde va construi peste Siret un pod de cale ferată și șosea, lucrare care va fi urmată de podul Buzău-Mărășești în lungime totala de 1100 de metri.
Deoarece și pentru cea mai mică piesă era mereu nevoit să facă comandă la atelierele vieneze, Saligny pune bazele atelierelor de reparații a podurilor metalice și reorganizează șantierele navale de la Turnu Severin.
La 32 de ani este însărcinat cu construcția docurilor și antedepozitelor din porturile Brăila și Galați, lucrări ce au durat între 1884 și 1889, unde a folosit pentru prima dată celule din plăci prefabricate.
Faima sa este neoprit în 1888 datorită celebrului său “Memoriu asupra Proiectului Podului de peste Dunăre la Cernavodă prezentat Direcțiunii Generale a C.F.R.”
Sectiune Pod De la Bogdangiusca from en.wikipedia.org, CC BY-SA 3.0.
Podul lui Anghel Saligny de la Cernavodă
Istoria acestui pod începe în anul 1882 odată cu publicarea primului concurs în care participanții erau liberi să aleagă traseul și tehnologia lucrării încadrându-se în limitele impuse de relief. Lungimea peste Dunăre este de 800 m, peste Brațul Borcea 260-270 m și înălțimea peste Dunăre de 30 m.
La termenul fixat s-au prezentat 8 din cele mai prestigioase firme ale vremii, printre care și celebrul Gustav Sandor Eifell, constructorul turnului care îi poartă numele: Turnul Eifell.
La concurs au participat:
- BATIGNOLES (Paris)
- KLEIN, SCHMOLL & GARTNER (Viena)
- HOLZMANN & Comp (Frankfurt)
- FIVES – LILLES (Franța)
- ROTHLISBENGHER & SIMONS (Berna)
- GUSTAVE SANDOR EIFELL (Paris)
- Stabilimentul CAIL (Paris)
- Societatea BRAINE le COMTE (Belgia)
Cu toate că proiectele depuse au fost ingenioase și variate, o comisie de examinare formată din specialiști străini le-a găsit ca fiind necorespunzătoare. În anul 1885 se face un al doilea concurs cu participarea a cinci firme, dar nici de această data nu s-au respectat condițiile tehnice impuse.
Deoarece la cea dată Anghel Saligny era considerat cel mai bun specialist român și unul dintre cei mai străluciți din lume, statul român îi încredințează în 1887 proiectarea liniei Fetești- Cernavodă cu podul de peste Dunăre.
La 9 octombrie 1890, pe locul unde s-a descoperit “Gânditorul de la Hamangia” se așează piatra de fundament a podului și, după numai 5 ani de muncă, acesta este inaugurat la la 14 septembrie 1895.
Un tren format din 15 locomotive va trece pe pod cu o viteză de 80 km/h, marcând astfel inaugurarea și testarea podului.
Podul Regele Carol I (redenumit în perioada comunistă Podul Anghel Saligny), are o fundație la minus 27 de metri, înălțimea peste Dunăre de 30 m, iar lungimea totală între Fetești și Cernavodă este de 4088 de metri. Cheltuielile totale s-au ridicat la 30 de milioane lei aur.
Sursa: wikipedia.org
Podurile de peste Borcea și Dunăre au însemnat legarea fizică a Dobrogei de țară. Secțiunea de peste Dunăre este străjuită la capătul dinspre Cernavodă de doi dorobanți, doua statui aparținând sculptorului francez Leon Pilet.
Conu Ticu/authenticmagazin.com
