Connect with us

CALEIDOSCOP

Omul care nu a dorit ca Everestul să-i poarte numele

Nu a avut nicio legătură directă cu muntele care îi poartă numele, pe care de altfel nu l-a văzut niciodată

Everest

Cel mai înalt munte de pe Pământ, muntele Everest, poartă acest nume, denumit după nimeni altul decât geodezul și geograful britanic, colonelul Sir George Everest.

Este un omagiu adus omului care, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, în ciuda numeroaselor greutăți pe care le-a întâmpinat, a prevalat în cercetarea celor mai lungi măsurători geodezice realizate la acea vreme.

În epoca de aur a explorărilor era obișnuit ca exploratorii să își lase propriile nume în unele dintre locurile pe care le-au vizitat, însă acesta nu este unul dintre aceste cazuri.

De fapt, George Everest (4 iulie 1790 – 1 decembrie 1866) nu a ajuns niciodată să vadă cu proprii ochi muntele care îi va purta numele.

George Everest. Sursa: Wikimedia

Născut într-o familie înstărită în districtul Greenwich din Londra, Everest a primit o educație militară. La vârsta de doar 16 ani s-a alăturat companiei East India și astfel a ajuns în India.

Se știe foarte puțin despre primii săi ani petrecuți în India, dar aparent a avut un talent deosebit pentru matematică și astronomie.

Munca lui Everest a intrat în atenția colonelului William Lambton, liderul Great Trigonometrical Survey (GTS), care îl și numește ca asistent principal. S-a alăturat lui Lambton la Hyderabad în 1818, unde se afla în procesul de supraveghere a unui arc meridional la nord de Cape Commorin.

Great Trigonometrical Survey (GTS) a fost un proiect ambițios care avea ca scop măsurarea întregului subcontinent indian cu precizie științifică.

George Everest a fost responsabil pentru o mare parte a lucrărilor de teren, implicate în proiect, dar din păcate în 1820 a contractat malaria, necesitând o bună perioadă de recuperare petrecută la Capul Bunei Speranțe.

Everest s-a întors în India în 1821. După moartea colonelului Lambton în 1823, Everest a fost numit superintendent al proiectului GTS, iar în anii ce au urmat a dus mai departe munca predecesorului său continuând măsurarea unui arc de meridian din vârful sudic al peninsulei până în Nepal, de-a lungul a aproximativ 2.400 de kilometri.

Everest suferea, totuși, de o sănătate precară, iar efectele febrei și reumatismului l-au lăsat pe jumătate paralizat. A plecat în Anglia în 1825, unde a petrecut următorii cinci ani recuperându-se. În martie 1827 Everest a fost ales ca Fellow of Royal Society .

În iunie 1830, Everest s-a reîntors în India pentru a-și continua activitatea la GTS și a fost numit simultan inspector general al Indiei. Arcul de la Cape Commorin până la granița de nord a Indiei Britanice a fost finalizat definitiv în 1841, sub supravegherea lui Andrew Scott Waugh.

În 1848, a fost premiat de către Royal Astronomical Society. În timpul prezentării, Sir John Herschel a spus: „Marele arc Meridian al Indiei este un trofeu de care orice națiune sau orice guvern al lumii ar avea motive să fie mândri și va fi unul dintre cele mai durabile monumente ale puterii lor și o vedere luminată pentru progresul cunoașterii umane. “

Denumirea Muntelui Everest

George Everest nu a avut nicio legătură directă cu muntele care îi poartă numele, pe care de altfel nu l-a văzut niciodată.

El a fost, totuși, responsabil pentru angajarea lui Andrew Scott Waugh, succesorul lui Everest în calitate de Inspector General în India, care, alături de Radhanath Sikdar a făcut primele observații formale ale muntelui, și i-a calculat înălțimea.

Andrew Scott Waugh fost elev al lui Everest care i-a completat măsurătorile și a propus ca cel mai înalt munte din lume să fie poarte numele predecesorului său. Sursa: Wikimedia

Muntele Everest a fost denumit inițial drept Vârful „B” și mai târziu a căpătat numele de Vârful XV.

În martie 1856, Waugh a adresat o scrisoare către Royal Geographic Society pentru a anunța că muntele, în urma măsurătorilor, este dovedit ca fiind cel mai înalt din lume și a propus ca acesta să fie numit „după ilustrul meu predecesor”, întrucât nu „s-a descoperit niciun nume local pe care să-l folosim”.

De fapt, existau mai multe nume autohtone printre localnicii nepalezi și tibetani, dar acele zone erau închise britanicilor la acea vreme, iar oamenii care locuiau mai departe la sud de Himalaya nu aveau un nume specific pentru vârf.

În deceniul de după 1856, propunerea lui Waugh a fost dezbătută pe larg de Royal Geographic Society și de alte organisme similare.

Ideea s-a lovit însă de o rezistență neașteptată: Everest însuși s-a opus ca numele său să fie folosit, întrucât nativilor indieni le era dificil să-l pronunțe și nu putea fi scris în limba hindi.

Cu toate acestea, în 1865, Royal Geographic Society a acceptat oficial denumirea de „Muntele Everest” ca nume pentru cel mai înalt munte din lume.

Unii savanți ai Indiei au propus de asemenea nume autohtone despre care credeau ei că sunt adecvate, precum „Deva-dhunga”, a lui Brian Houghton Hodgson și „Gaurisankar” al lui Hermann Schlagintweit.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

De ce partea de jos a unei nave este vopsită în roșu

În „Era corăbiilor”, fundul navelor era acoperit cu o “teacă” de cupru

Poate că ați observat deja cum navele, atât cele mari, cât și cele mici sunt vopsite cu o culoare diferită la partea de sub apă și cel mai des în roșu, chiar dacă în zilele noastre se poate folosi orice culoare.

Aparent am fi tentați să credem că nu există niciun motiv pentru ca o navă să fie vopsită într-o zonă care este întotdeauna sub linia de plutire, unde oricum nimeni nu o vede.

Totuși, v-ați întrebat vreodată, de ce majoritatea navelor sunt pictate cu culoare roșie la partea de jos?

Ei bine, unul dintre răspunsuri este tradiția. Transportul maritim este o industrie orientată către tradiție și trebuie să fim conștienți că toată construcția lor se bazează pe o veche tradiție nautică.

Dar tradiția nu este singurul motiv pentru care fundul unei nave este vopsit în roșu, există și ceva știință în spatele acestei decizii.

Motiv pentru care ne întoarcem înapoi în timp, la primele zile ale navelor de navigație. În acele zile navele erau construite în întregime din lemn și călătoreau încet în întreaga lume.

Combinația dintre viteza lentă de la acea vreme și carcasa lor aspră le-a transformat într-un un teren ideal pentru lumea subacvatică. Este de ajuns să aruncăm o privire sub un dig și vom vedea cum aceste nave aveau de suferit.

Vorbim despre scoici, viermi, alge marine și alte microorganisme care se prind de parte de jos a unei nave.

Vă întrebați poate, care este problema cu astfel de depuneri pe coca navei? Ei bine, această floră și faună marină nu numai că afectează integritatea structurii unei nave, dar crește rezistența acesteia la înaintare și adaugă greutate extra nedorită, afectând astfel performanțele acesteia.

Asta înseamnă că navele nu s-ar mai putea deplasa atât de repede sau, în zilele noastre, ar putea consuma mai mult combustibil în timp ce înaintează prin apă.

Marinarii din acele vremuri timpurii, obișnuiau să îmbrace această parte care stă în apă a ambarcațiunilor și navelor lor cu o manta de cupru, pentru a proteja vasul de viermi nedoriți, scoici, alge etc.

Cuprul folosit astfel pentru protecția părților scufundate ale navelor a adăugat o nuanță roșie la partea de jos. Datorită acestui “scut” protector, navele puteau rămâne intacte mult timp și nici nu ar fi fost îngreunate de toate lucrurile nedorite colectate sub linia de plutire.

În zilele noastre, se folosesc ingrediente speciale de protecție a navelor ce pot fi adăugate practic în orice culoare. Totuși partea de sub apă a navelor sunt încă vopsite în nuanțe de roșu pentru a onora și a menține vechea tradiție nautică.

Metalul este încă folosit ca biocid pentru a preveni murdărirea. Cuprul, sub formă de oxid și alți compuși de cupru se amestecă în vopsea pentru a preveni creșterea marină.

Un alt motiv urmărit în contrastul carenei roșii cu apa mării, este acela de a observa dacă nava a fost supraîncărcată. Cu cât o navă transportă mai multă marfă, cu atât se scufundă mai adânc în apă. Culoarea roșie reprezentând în acest caz linia de demarcație (linia Plimsoll).

Linia Plimsoll și linia de apă (poziționată în mijloc), cunoscută și sub denumirea de linie de încărcare internațională, indică pescajul navei și limita legală până la care o navă poate fi încărcată pe diferite tipuri de apă și temperaturi, pentru a menține în siguranță flotabilitatea.

În același context al „contrastului”, culoarea roșie pe mare poate fi reperată mai ușor din elicopterele de salvare, în caz de urgență.

Iată un videoclip detaliat pe acest subiect interesant:

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Câmpul magnetic al Pământului slăbește în mod misterios

Misterul originii Anomaliei Atlanticului de Sud nu a fost încă rezolvat

camp magnetic

Câmpul magnetic al Pământului se slăbește între Africa și America de Sud, provocând probleme sateliților și navelor spațiale.

Oamenii de știință care studiază bizarul fenomen au observat că o zonă cunoscută sub denumirea de Anomalia Atlanticului de Sud a crescut considerabil în ultimii ani, deși motivul pentru acesta nu este în întregime clar.

Câmpul magnetic al Pământului este vital pentru viața de pe planeta noastră. Este o forță complexă și dinamică care ne protejează de radiațiile cosmice și de particulele solare.

Folosind datele culese de rețeaua de sateliți Swarm a Agenției Spațiale Europene (ESA), cercetătorii au remarcat că zona în zona anomaliei câmpul magnetic al Pământului a scăzut cu mai mult de 8% între 1970 și 2020.

“Noul minim estic al Anomaliei sud-atlantice a apărut în ultimul deceniu, iar în ultimii ani se dezvoltă puternic”, a spus Jürgen Matzka, de la Centrul german de cercetare pentru geoștiințe.

“Suntem foarte norocoși să avem sateliții Swarm pe orbită pentru a investiga dezvoltarea Anomaliei Atlanticului de Sud. Provocarea este acum să înțelegem procesele care se schimbă în nucleele Pământului.”

Anomalia Atlanticului de Sud capturată de rețeaua sateliților Swarm (Divizia Geomagnetism, DTU Space)

O posibilitate, conform ESA, este că acest câmp de slăbire este un semn într-o anumită direcție: câmpul magnetic al Pământului este pe punctul de a se inversa, Polul Nord și Polul Sud schimbându-și locurile.

Ultima dată când a avut loc o astfel de „inversare geomagnetică” a fost acum 780.000 de ani, unii oameni de știință susținând că următoarea este întârziată. De obicei, astfel de evenimente au loc la fiecare 250.000 de ani.

Repercusiunile unui astfel de eveniment ar putea fi semnificative, deoarece câmpul magnetic al Pământului joacă un rol important în protejarea planetei împotriva vânturilor solare și a radiațiilor cosmice dăunătoare.

Sistemele de telecomunicații și satelit se bazează, de asemenea, pe acesta pentru a funcționa, ceea ce sugerează că computerele și telefoanele mobile ar putea întâmpina dificultăți.

Anomalia Atlanticului de Sud cauzează deja probleme sateliților care orbitează Pământul, a avertizat Agenția Spațială Europeană – ESA, în timp ce navele spațiale care zboară în zonă ar putea experimenta anumite „defecțiuni tehnice”.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Sigiliul lui Solomon oferă puterea de a comanda spiritele și te protejează de rău

Sigiliului lui Solomon a fost gravat cu numele lui Dumnezeu și a fost dat regelui direct din cer

Sigiliul lui Solomon

Sigiliul lui Solomon (sau Inelul lui Solomon) este inelul magic atribuit regelui Solomon în tradiția islamică medievală, mai târziu și în Cabala evreiască și în ocultismul occidental.

A fost adesea înfățișat fie în formă de pentagramă, fie hexagramă. Acesta din urmă cunoscut și sub numele de Scutul lui David sau Steaua lui David în tradiția evreiască.

Acest inel magic i-a dat în mod diferit lui Solomon puterea de a comanda duhurile, atât cele bune, cât și demonii, și abilitatea de a vorbi cu animalele.

Datorită înțelepciunii proverbiale a lui Solomon, inelul său, sau presupusul său design, a fost perceput pe rând ca amuletă, talisman sau simbol magic în ocultismul și alchimia din epoca medievală și renascentistă.

Legenda Sigiliului lui Solomon a fost dezvoltată în primul rând de scriitorii arabi medievali, care au relatat că inelul a fost gravat cu numele lui Dumnezeu și a fost dat regelui direct din cer.

Inelul a fost realizat din alamă și fier, iar cele două părți au fost folosite pentru a sigila poruncile scrise spiritelor bune și, respectiv, rele. Într-o poveste, un demon, fie Asmodeus, fie Sakhr, a pus stăpânire pe inel și a condus în locul lui Solomon timp de patruzeci de zile.

Sigiliul lui Solomon
Sigiliul lui Solomon așa cum a apărut într-o carte de magie din secolul al XVII-lea, “The Lesser Key of Solomon

Într-o altă variantă a poveștii inelului lui Polycrates din Herodot, demonul a aruncat în cele din urmă inelul în mare, unde a fost înghițit de un pește, apoi prins de un pescar și servit lui Solomon.

În escatologia islamică (doctrină filosofică și teologică privind posibilitatea existenței individuale după moarte și destinul final al lumii), Fiara Pământului este echipată atât cu Toiagul lui Moise, cât și cu Sigiliul lui Solomon și îl folosește pe acesta din urmă pentru a înfiera nasul necredincioșilor.

Legenda datei de origine care înconjoară Sigiliul lui Solomon este dificil de stabilit. Se știe că o legendă a unui inel magic cu care posesorul ar putea comanda demonilor era deja curentă în secolul I (Josephus 8.2 povestind despre un Eleazar care a folosit un astfel de inel în prezența lui Vespasian), dar asocierea numelui de Solomon cu un astfel de inel este medieval. Tratatul Gittin din Mishnah are o poveste care îl implică pe Solomon, demonul Asmodeus și un inel cu numele divin gravat.

Designul sigiliului ca hexagramă (Semn format din două triunghiuri suprapuse, formând o stea cu șase colțuri, folosită în vechime de egipteni, perși ș.a. în magie) pare să provină dintr-o tradiție arabă medievală.

O formă simplă a Sigiliului (hexagramă). Credit: Securiger, SVG version Pitoutom

Numele de „pecetea lui Solomon” a fost dat hexagramei gravate pe fundul cănilor în tradiția arabă. În “O mie și una de nopți” (capitolul 20), Sindbad i-a prezentat lui Harun al-Rashid o astfel de cană, pe care era gravată „Masa lui Solomon”.

Hexagramele prezintă un rol important în literatura ezoterică evreiască din perioada medievală timpurie, iar unii autori au emis ipoteza că tradiția Sigiliului lui Solomon poate să depășească Islamul și să dateze din tradiția ezoterică rabinică timpurie sau din alchimia timpurie în iudaismul elenistic din Egiptul secolului al III-lea, dar nu există dovezi pozitive în acest sens, iar majoritatea savanților presupun că simbolul a intrat în tradiția Cabalistică a Spaniei medievale din literatura arabă.

Reprezentarea sigiliului ca pentagramă, în schimb, pare să apară în tradiția occidentală a magiei renascentiste (care a fost la rândul ei puternic influențată de ocultismul arab și medieval evreiesc). White Kennett (1660–1728) face referire la un „pandantiv al lui Solomon” cu puterea de a exorciza demonii.

Hexagrama sau „Steaua lui David”, care a devenit un simbol al iudaismului în perioada modernă și a fost așezată pe steagul Israelului în 1948, își are originile în reprezentările din secolul al XIV-lea ale Sigiliului lui Solomon.

În 1354, regele Boemiei Carol al IV-lea a prescris evreilor de la Praga un steag roșu atât cu scutul lui David, cât și sigiliul lui Solomon, în timp ce steagul roșu cu care evreii l-au întâlnit pe regele Matei Corvin al Ungariei în secolul al XV-lea arăta două pentagrame cu două stele aurii.

Heptameronul lui Peter de Abano (1496) face referire la „Pentacolul lui Solomon”, un hexagram desenat pe podea în care magul trebuie să stea pentru a invoca diverși demoni.

Ceea ce distinge un Sigiliu lui Solomon de Steaua lui David este că cele două triunghiuri sunt întrețesute dând aspectul unei figuri tridimensionale. Acest lucru a fost spus în Testamentul lui Solomon pentru a face demonii confuzi și amețiți, neputându-i face rău lui Solomon.

În 1874, în Etiopia, a fost înființată un „Ordin al sigiliului lui Solomon”, unde casa de guvernare a revendicat descendența de la Solomon.

Dacă ești o persoană superstițioasă află că în comerț se găsesc amulete și pandantive cu Sigiliul lui Solomon sub diferite versiuni ale acestuia. Nu-ți va oferi puterea de a comanda demonii sau de a vorbi cu animalele, în schimb poate îți va purta puțin noroc.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending