Connect with us

CALEIDOSCOP

Vasile Niculescu, eroul uitat care a zburat cu carlinga deschisă la -40 de grade deasupra Carpaţilor. Avionul ducea documentul oficial pentru cel mai important eveniment din istoria romanilor!

În după amiaza zilei de 23 noiembrie 1918, la -40 de grade, un avion pilotat de un erou (apoi uitat) a aterizat pe ceea ce astăzi se cheamă Câmpia Libertăţii de la Blaj. Acesta aducea scrisoarea primului-ministru Ion I.C. Brătianu pentru Consiliul Naţional Român Central în care îşi exprima dorinţa de unire.

Vasile Niculescu s-a născut la 21 noiembrie 1891 în Fălticeni, judeţul Suceava, şi a murit la 24 aprilie 1981. A urmat o carieră militară ca pilot, după ce a absolvit Seminarul teologic în anul 1915.

În acelaşi an, pe 24 ianuarie, s-a înscris la şcoala de pilotaj de la Băneasa, iar la 15 august a devenit pilot. La 10 iulie este avansat plutonier şi face parte din Corpul de Aviaţie. La 1 octombrie acelaşi an avansează deja la gradul de sublocotenent.

Începe războiul şi pentru România, iar Niculescu se oferă pentru a fi trimis pe front. Va face parte din Escadrila de recunoaştere şi bombardament uşor F4. În timpul Primului Război Mondial s-a remarcat în mai multe bătălii, iar la începutul anului 1918 este mutat împreună cu unitatea sa în Basarabia, unde execută mai multe misiuni de recunoaştere şi bombardament împotriva trupelor bolşevice de pe teritoriul românesc. A făcut zboruri de recunoaştere peste Nistru şi a bombardat poziţiile inamice de la Moghilev.

vasile-niculescu

Vasile Niculescu. Foto/fundatiaserbanescu.wordpress.com

A intrat în istorie datorită zborului istoric pe care l-a efectuat pe 23 noiembrie 1918, atunci când a aterizat pe o câmpie din Blaj cu avionul său Farman 40. Zborul a fost ordonat pentru că Marele Cartier General Român trebuia să dea documente importante Consiliului Naţional Român cu privire la Unirea care avea să aibă loc peste doar câteva zile, pe 1 decembrie 1918.

A fost ales Vasile Niculescu, acum locotenent, deoarece ştia traseul de zbor. În vara anului 1917, trecuse Carpaţii cu avionul, lansând manifeste în Transilvania. Din cauza iernii extrem de aspre, era nevoie de cineva cu experienţă, iar aerul era singura cale de transmitere a documentelor care comunicau oficial dorinţa de unire cu Ardealul, mesaj hotărâtor pentru convocarea Marii Adunări de la Alba Iulia.

În dimineaţa cu ceaţă a zilei de 23 noiembrie, avionul Farman a trecut munţii la altitudinea de 2.600 de metri, iar întrucât carlinga era deschisă, Niculescu, împreună cu căpitanul Victor Precup, aveau feţele acoperite şi un strat gros de îmbrăcăminte pentru a face faţă gerului de aproape -40 de grade. După doar 2 ore şi 15 minute, aceştia au ajuns la destinaţie.

Cei doi au fost întâmpinaţi cu entuziasm de oamenii adunaţi acolo pentru că erau printre primii români care au trecut în Ardeal după semnarea Păcii de la Bucureşti în primăvara lui 1918.

Piloţii au mers la Palatul Mitropolitan, iar avionul a fost păzit de soldaţii din Garda Naţională, care se schimbau la fiecare oră.

La 6 seara a avut loc şedinţa festivă în restaurantul Patria, unde Vasile Suciu, preşedintele Consiliului Naţional Român din Blaj, a anunţat că echipajul va reveni la Bacău pentru a da vestea că Transilvania se va uni cu ţara.

La plecarea din a doua zi, avionul ducea un document oficial, răspunsul ardelenilor, consecinţa celui mai important eveniment din istoria românilor.

După acest moment, era de aşteptat ca locotenentul Vasile Niculescu să primească Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a. Acest lucru nu s-a întâmplat.

avionul lui Vasile Niculescu

Avionul cu care a zburat Niculescu pe 23 noiembrie 1918. Captură foto Youtube/NEst TV Channel

„Zborul acesta rămâne înscris în istoria şi în analele întregirii neamului românesc”

Eroul a început să se retragă, încetul cu încetul, în anonimat, dispărând din manualele de istorie. Niculescu va continua misiunile militare. Potrivit descopera.ro, pe 23 iunie 1919, într-un zbor de recunoaştere în Transnistria, pilotul aterizează forţat în spatele liniilor bolşevice din cauza unei defecţiuni la motorul avionului. Este capturat de comunişti şi va fi eliberat peste o lună. Prin Înaltul Decret Regal nr. 5.634 din 24 octombrie 1923 a fost avansat la gradul de căpitan.

Cariera de pilot militar a încetat în 1926 la cererea sa şi este transferat la Centrul de recrutare Rădăuţi. După câţiva ani, fostul pilot ajunsese în Regimentul 96 Infanterie, iar în 1937 era căpitan în rezervă.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

“Mărul morții”, cel mai otrăvitor copac din lume

Nu mâncați, nu atingeți și nici măcar nu inspirați aerul din jurul arborelui Manchineel

Machineel tree - fruit

Cunoscut ca fiind cel mai periculos copac din lume, acesta se găsește de-a lungul plajelor de nisip și mangrovelor din climatele tropicale care se întind de la Florida la Caraibe și până în anumite părți din America Centrală și de Sud.

Denumit arborele Manchineel (Hippomane mancinella) este o specie de plantă cu flori din familia Euphorbiaceae.

Otrava Manchineelului

Conchistadorii spanioli l-au numit “manzanilla de la muerte, „micul măr al morții”. Aceasta se referă la faptul că manchineelul este unul dintre cei mai toxici arbori din lume.

Florile mici verzui sunt urmate de fructe, care au un aspect similar cu mărul, sunt verzi sau galbene verzui când sunt coapte. Fructul este otrăvitor, la fel ca orice altă parte a copacului.

Arborele are o sevă alb-lăptoasă care conține numeroase toxine și poate provoca vezicule. Seva este prezentă în fiecare parte a copacului: scoarță, frunze și fructe.

Toate părțile copacului conțin toxine extrem de puternice. Seva sa alb – lăptoasă conține phorbol și alți iritanți ai pielii, producând dermatită alergică foarte puternică la simplul contact.

Adăpostitul sub copac în timpul ploii, provoacă vezicule ale pielii prin simplul contact cu apa. Chiar și o mică picătură de ploaie contaminată cu substanța lăptoasă din el va provoca iritații ale pielii.

Seva de machineel, este deasemenea, cunoscută pentru deteriorarea vopselelor de pe mașini. Arderea unor părți ale copacului poate provoca leziuni oculare dacă fumul ajunge la ochi.

Până și simpla inhalare a fumului sau a aerului umed din preajma copacului poate provoca iritații puternice la nivelul plămânilor.

Contactul cu seva sa lăptoasă (latex) produce dermatită buloasă, cheratoconjunctivită acută și eventual defecte epiteliale corneene mari.

“Mărul otrăvit”

Machineel tree - fruit
Fructe și frunziș de Manchineel la Cabo Blanca, Peninsula Nicoya, Costa Rica.
[foto: Hans Hillewaert /CC BY-SA 3.0]

Deși fructul ce seamănă cu un măr, este potențial fatal dacă este consumat, nu au fost raportate încă astfel de cazuri în literatura modernă.

Ingerarea poate produce gastroenterită severă cu sângerare, șoc și suprainfecție bacteriană, precum și potențialul compromiterii căilor respiratorii datorate edemului.

Când este ingerat, fructul este la început dulce – plăcut , cu un sentiment ciudat de piper ce progresează treptat către o senzație de arsură și strângere a gâtului.

Simptomele continuă să se înrăutățească până când pacientul abia mai poate înghiți alimente solide din cauza durerii chinuitoare și a senzației de sufocare.

În unele părți ale ariei sale, mulți copaci sunt însoțiți de semne de avertizare, de exemplu în Curaçao sunt marcați cu un „X” roșu pe trunchi pentru a indica pericolul. În Antilele Franceze copacii sunt adesea marcați cu o bandă roșie pictată la câțiva metri deasupra solului.

Do not touch the Manchineel!
Semn de avertizare pentru arborele Manchineel. [Photo: Scott Hughes/CC BY-SA 2.0)]

În trecut caraibienii otrăveau rezervele de apă ale dușmanilor cu frunze de machineel. Exploratorul spaniol Juan Ponce de León a murit la scurt timp după o rană suferită în lupta cu Calusa din Florida, lovit fiind de o săgeată care fusese otrăvită cu sevă de manchineel.

În ciuda pericolelor inerente asociate cu manipularea acestuia, copacul a fost folosit ca sursă de lemn de către producătorii de mobilă din Caraibe de secole. Trebuie tăiat și lăsat să se usuce la soare pentru a îndepărta seva.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Ce s-ar întâmpla dacă omenirea ar detona bomba atomică în spațiu?

The Effect of Nuclear Weapons, Departamentul Apărării al SUA, publicat de Comisia pentru Energie Atomică, iunie 1957

atomic bomb

Atunci când o armă nucleară este detonată aproape de suprafața Pământului, densitatea aerului este suficientă pentru a atenua radiația nucleară (neutroni și raze gamma) într-un asemenea grad încât efectele acestor radiații sunt în general mai puțin importante decât efectele exploziei și ale radiației termice.

Mărimile relative ale efectelor radiației explozive, termice și nucleare sunt prezentate în figura 1 pentru o armă de fisiune nominală (20 kilotoni) la nivelul mării.

Fig. 1 – Efectele armei nucleare la suprafață (20 KT)

Porțiunile solide ale celor trei curbe corespund unor niveluri semnificative de intensitate a exploziei, termice și nucleare. Suprapresiunile explozive vor distruge majoritatea structurilor.

Intensitățile termice vor produce arsuri grave persoanelor expuse. Dozele de radiații nucleare cuprinse între 500 și 5.000 de roentgen sunt necesare pentru a produce moarte sau incapacitate rapidă la oameni.

EFECTELE ARMELOR NUCLEARE ÎN SPAȚIU

Dacă o armă nucleară este explodată în vid, cum ar fi spațiul cosmic, complexitatea efectelor sale se schimbă drastic.

În primul rând, în absența unei atmosfere, explozia în sine dispare complet. Cu alte cuvinte forma clasică de ciupercă în urma detonării nu se mai formează.

În al doilea rând, dispare și radiația termică, așa cum este definită de obicei. În lipsa aerului pentru încălzirea valului de explozie radiația de frecvență emisă de arma în sine este mult mai mare.

În absența atmosferei, radiațiile nucleare nu vor suferi nici o atenuare fizică și singura degradare a intensității va apărea din reducerea ei odată cu distanța.

Ca urmare, gama dozelor semnificative va fi de multe ori mai mare decât este în cazul unei detonări la nivelul mării.

Cu astfel de arme, razele letale provenite din radiațiile nucleare în spațiu, se pot întinde pe sute de mile. Înțelesul unor astfel de raze letale uriașe într-un posibil război spațial viitor nu poate fi acum evaluat.

Cu toate acestea, pare clar că vehiculele de luptă spațială cu echipaj, cu excepția cazului în care este posibilă o protecție puternică, vor fi considerabil mai vulnerabile la armele nucleare decât omologii lor fără pilot.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

“Mierea Fermecată”, cea mai scumpă miere din lume: Costă 5000 EUR/kg

Curiozități din apicultură

mierea fermecata

Uneori ne deranjează când bâzâie pe lângă noi în parc sau la picnic, alteori ne bucurăm că există, pentru că datorită lor putem savura delicioasa şi hrănitoarea miere.

Nu conștientizăm însă câtă trudă se află în spatele acestui “elixir”. O muncă colosală depusă de micuțele albine, demne de toată lauda și admirația și fără de care, lumea așa cum o știm noi, nu ar exista.

În cele ce urmează vă prezentăm câteva curiozități din apicultură care cu siguranță vă vor capta atenția:

1. O albină recoltează la un zbor cca 15 mg polen, astfel pentru 1 kg de polen ar trebui să efectueze cca 67 000 de zboruri.

2. Albinele bat din aripi de peste 11000 de ori pe minut.

3. Viteza maxima de zbor a unei albine este de 70 Km/h.

4. Cea mai „bătrână” albină cunoscută de cercetatori are 100 de milioane de ani. Este conservată în chihlimbar și a fost descoperită în Myanmar (Birmania).

5. Ca să culeagă 1 kg de miere, o albină ar trebui să cerceteze 2-5 milioane de flori și să parcurgă o distanță egală cu ocolul pământului.

6. Durata de viață a matcii este de 50-60 de ori mai mare decât a albinei lucrătoare.

7. O albină este de 20 de ori mai puternică decat un cal.

8. Trântorii nu pot culege nectarul din flori, pentru că au trompa prea scurtă. De aceea ei se hrănesc cu ce aduc albinele în stup – de aici și numele popular de “trântor” (care stă degeaba).

9. Albinele pot fi folosite pentru a detecta minele terestre.

10. Mierea de albină nu expiră niciodată.

11. Mierea ajută la echilibrarea fizică și psihică, înlăturând oboseala.

12. Cea mai scumpă miere din lume costă 5000 EUR/kg. Provine dintr-o pesteră din Turcia (Valea Saricayir), de la o adâncime de 1800 m și este supranumită “Mierea Fermecată”.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending