Connect with us

CALEIDOSCOP

10 “inventii și inventatori” ale motorului cu apă de care nu ai auzit până acum. Poate fi folosită apa drept combustibil?

motorul cu apă

Un motor care funcționează folosind apa drept combustibil în loc de benzină, motorină sau alți combustibili convenționali, cum ar fi GPL, alcool, biodiesel, gaz natural, hidrogen, este un motor care ar putea extrage energia direct din apă.

Un astfel de motor este asociat de obicei cu propulsia „automobilelor cu apă”. Pe plan internațional există numeroase brevete cu acest subiect, care apare des în presă, televiziuni locale și pagini web. Afirmațiile despre aceste dispozitive sunt considerate pseudoștiință, iar unele au fost dovedite ca fraude, potrivit wikipedia.org

Se pretinde că vehiculele propulsate cu astfel de motoare ar produce combustibilul din apă direct pe vehicul, fără alt aport energetic. O variantă a acestor motoare sunt cele funcționând hibrid, cu o parte a energiei extrase din apă și altă parte provenind din combustibilii convenționali.

Apa însăși nu arde. Apa poate fi descompusă (de exemplu prin electroliză) în componentele sale, hidrogen și oxigen. Hidrogenul este o substanță ușor inflamabilă, cu putere calorifică mare. Teoretic procesul consumă exact energia produsă prin arderea hidrogenului, iar practic, datorită randamentelor de producție, consumă mult mai multă.

motor cu apa

 

In timp s-au diferențiat două mari linii de funcționare “pe apă”:

Vehiculul care funcționează cu hidrogen. Hidrogenul este recombinat în apă într-o pilă de combustie care produce curent electric. Acest curent este folosit pentru a pune in miscare un motor electric.

Vehiculul hibrid. Un automobil care consumă combustibil convențional îmbunătățit cu hidrogen, în care amestecul de hidrogen și combustibil convențional este folosit pentru mărirea economicității motorului și reducerea poluării.

Cele mai multe propuneri de automobile cu apă se bazează pe o formă de electroliză urmată de recombinarea componentelor.

Propuneri de automobile cu apă

Carburatorul electrolitic al lui Garrett.

La 8 septembrie 1935 ziarul Dallas Morning News a relatat că Charles H. Garrett ar fi prezentat un automobil cu apă care ar fi funcționat „căteva minute”. Conform patentului US S2006676 din același an, carburatorul realiza electroliza apei cu electrozi plasați în partea de jos a camerei de nivel constant, iar plutitorul asigura menținerea nivelului apei în cameră. Patentul nu indica sursa de energie folosită la electroliză.

Pila de combustie cu apă a lui Stanley Meyer

Încă din 1980 Stanley Meyer a pretins că a construit un dune buggy care mergea cu apă, însă a dat explicații vagi cu privire la modul de funcționare. Uneori a spus că a înlocuit bujiile cu dispozitive de „scindare a apei”, iar alteori s-a referit la Pila de combustie cu apă a lui Stanley Meyer. El pretindea că „pila” ar fi scindat apa pulverizată în hidrogen și oxigen prin rezonanță electrică, elemente care ar fi arse la loc într-un motor cu ardere internă clasic, producând energie netă. Prototipul lui Mayer nu a fost niciodată examinat de experți independenți și a fost considerat fraudulos de o instanță judecătorească din Ohio în 1996. El a murit din cauza unui anevrism cerebral în 1998, însă adepții teoriilor conspirației cred că a fost otrăvit.

Dennis Klein

În 2002 firma Hydrogen Technology Applications a brevetat un proiect de celulă de electroliză și marca comercială „Aquygen” pentru amestecul de hidrogen și oxigen produs de dispozitiv. Conceput inițial ca o alternativă la Sudura oxiacetilenică, compania a afirmat că ar putea propulsa un vehicul exclusiv cu apă prin producerea „Aquygen” și a invocat existența unei nedovedite stări a materiei, denumită „MagneGaz” și a unei teorii discreditate despre „magnecule” pentru a explica situația. Întemeietorul companiei, Dennis Klein, a declarat că e în tratative cu un mare producător de autovehicule din SUA și că guvernul SUA vrea să producă Hummere propulsate astfel.

În prezent compania nu mai pretinde că poate propulsa un vehicul doar cu apă și folosește brandul „Aquygen” pentru a îmbunătăți combustibilii convenționali, practic fiind vorba de combustibil îmbunătățit cu hidrogen, nu de automobil cu apă.

Genesis World Energy (GWE)

Tot în 2002, Genesis World Energy a anunțat că dispune de un dispozitiv gata de a fi comercializat care ar extrage energia din apă prin disocierea ei în hidrogen și oxigen și apoi recombinarea lor. În 2003 compania a anunțat că această tehnologie a fost adaptată pentru propulsia automobilelor. Compania a strâns de la investitori peste 2,5 de milioane de dolari, dar nici un dispozitiv n-a fost livrat pe piață. În 2006 Patrick Kelly, proprietarul Genesis World Energy a fost condamnat în New Jersey pentru escrocherie la cinci ani de închisoare și la restituirea a 400 000 de dolari.

Genepax Water Energy System

În iunie 2008 compania japoneză Genepax a prezentat un automobil despre care a afirmat că merge doar cu apă și aer și în multe știri s-a spus că ar fi un „automobil cu apă”. Compania a spus că „încă nu se poate prezenta principiul invenției”, dar a spus că sistemul este echipat cu un generator de energie la bord (un „ansamblu de electrozi membrană”) pentru a extrage hidrogenul printr-un „procedeu similar metodei prin care hidrogenul este produs din hidruri metalice și apă”. Apoi, hidrogenul este folost pentru a genera energia pentru propulsia automobilului.

Asta a dus la presupunerea că hidrurile metalice se consumă în proces și de fapt acestea sunt sursa de energie, fiind vorba de fapt de un vehicul cu hidrogen, nu de unul cu apă, cum s-a pretins. În website-ul companiei sursa de energie este descrisă doar prin cuvintele „reacție chimică”.  Vehiculul prezentat presei de Genepax în 2008 era de fapt autovehiculul REVAi, fabricat în India și vândut în UK sub denumirea G-Wiz, fiind un simplu autovehicul electric acționat de acumulatori cu plumb.

Thushara Priyamal Edirisinghe

În 2008 presa din Sri Lanka a anunțat că Thushara Priyamal Edirisinghe a afirmat că a mers circa 300 km cu un automobil cu apă, de la Christ King College, Pannipitiya, Thushara, la Anuradhapura și înapoi cu doar trei litri de apă. Ca și în cazul altor pretinse automobile cu apă se presupune că energia necesară propulsiei este produsă prin disocierea apei în hidrogen și oxigen prin electroliză și apoi arderea lor în motor. Thushara i-a prezentat tehnologia prim-ministrului Ratnasiri Wickremanayake, care „a acordat întregul sprijin al guvernului pentru eforturile sale de a introduce automobilul cu apă pe piața din Sri Lanka.”. Câteva luni mai tîrziu Thushara a fost arestat pentru escrocherie.

Daniel Dingel

Daniel Dingel, un inventator din Filipine, a afirmat în 1969 că a conceput o tehnologie care folosește apa drept combustibil. În 2000 Dingel a format un partneriat cu Formosa Pics Group pentru a continua dezvoltarea acestei tehnologii. În 2008 Formosa Pics a obținut condamnarea lui Dingel, în vârstă de 82 de ani, la 20 de ani de închisoare pentru fraudă.

Dr Ghulam Sarwar

În decembrie 2011 un doctor din Pakistan, Ghulam Sarwar, a afirmat că a inventat un automobil care merge cu apă. În acel moment se zicea că automobilul merge cu 60 % apă și 40 % motorină, dar că inventatorul îl va face să meargă doar cu apă până la sfârșitul lui iunie 2012. S-a afirmat că automobilul „va emite doar oxigen, nu și obișnuitul carbon”. În afară de reluarea unor știri din 2012 nu mai există niciun material despre această invenție.

Agha Waqar Ahmad

Agha Waqar Ahmad, tot din Pakistan, a afirmat în iulie 2012 că ar fi inventat un „kit cu apă” care putea fi montat pe orice automobil pentr a-l transforma în automobil cu apă. Kitul consta dintr-un borcan cilindric, care conținea apa, un barbotor și o conductă care ducea la motor. El afirma că kitul produce HHO prin electroliza apei, folosit drept combustibil. Kitul funcționa cu apă distilată. Ahmed afirma că dispozitivul său putea produce mult mai mult HHO decât alte invenții datorită unor „calcule nedivulgate”. El a depus o cerere de brevet în Pakistan. Unii savanți din Pakistan au afirmat că invenția lui Agha este o fraudă și contrazice legile termodinamicii.

Gheorghe Bordeianu din Bacau

În afara pretențiilor ca automobilul să meargă doar cu apă există propuneri ca hidrogenul sau oxihidrogenul să fie ars împreună cu combustibili petrolieri, mărind eficiența acestora. Efectul acestor sisteme este însă controversat.

American Automobile Association: „Toate aceste dispozitive par să funcționeze, dar permiteți-mi să vă spun că nu”.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

“Mărul morții”, cel mai otrăvitor copac din lume

Nu mâncați, nu atingeți și nici măcar nu inspirați aerul din jurul arborelui Manchineel

Machineel tree - fruit

Cunoscut ca fiind cel mai periculos copac din lume, acesta se găsește de-a lungul plajelor de nisip și mangrovelor din climatele tropicale care se întind de la Florida la Caraibe și până în anumite părți din America Centrală și de Sud.

Denumit arborele Manchineel (Hippomane mancinella) este o specie de plantă cu flori din familia Euphorbiaceae.

Otrava Manchineelului

Conchistadorii spanioli l-au numit “manzanilla de la muerte, „micul măr al morții”. Aceasta se referă la faptul că manchineelul este unul dintre cei mai toxici arbori din lume.

Florile mici verzui sunt urmate de fructe, care au un aspect similar cu mărul, sunt verzi sau galbene verzui când sunt coapte. Fructul este otrăvitor, la fel ca orice altă parte a copacului.

Arborele are o sevă alb-lăptoasă care conține numeroase toxine și poate provoca vezicule. Seva este prezentă în fiecare parte a copacului: scoarță, frunze și fructe.

Toate părțile copacului conțin toxine extrem de puternice. Seva sa alb – lăptoasă conține phorbol și alți iritanți ai pielii, producând dermatită alergică foarte puternică la simplul contact.

Adăpostitul sub copac în timpul ploii, provoacă vezicule ale pielii prin simplul contact cu apa. Chiar și o mică picătură de ploaie contaminată cu substanța lăptoasă din el va provoca iritații ale pielii.

Seva de machineel, este deasemenea, cunoscută pentru deteriorarea vopselelor de pe mașini. Arderea unor părți ale copacului poate provoca leziuni oculare dacă fumul ajunge la ochi.

Până și simpla inhalare a fumului sau a aerului umed din preajma copacului poate provoca iritații puternice la nivelul plămânilor.

Contactul cu seva sa lăptoasă (latex) produce dermatită buloasă, cheratoconjunctivită acută și eventual defecte epiteliale corneene mari.

“Mărul otrăvit”

Machineel tree - fruit
Fructe și frunziș de Manchineel la Cabo Blanca, Peninsula Nicoya, Costa Rica.
[foto: Hans Hillewaert /CC BY-SA 3.0]

Deși fructul ce seamănă cu un măr, este potențial fatal dacă este consumat, nu au fost raportate încă astfel de cazuri în literatura modernă.

Ingerarea poate produce gastroenterită severă cu sângerare, șoc și suprainfecție bacteriană, precum și potențialul compromiterii căilor respiratorii datorate edemului.

Când este ingerat, fructul este la început dulce – plăcut , cu un sentiment ciudat de piper ce progresează treptat către o senzație de arsură și strângere a gâtului.

Simptomele continuă să se înrăutățească până când pacientul abia mai poate înghiți alimente solide din cauza durerii chinuitoare și a senzației de sufocare.

În unele părți ale ariei sale, mulți copaci sunt însoțiți de semne de avertizare, de exemplu în Curaçao sunt marcați cu un „X” roșu pe trunchi pentru a indica pericolul. În Antilele Franceze copacii sunt adesea marcați cu o bandă roșie pictată la câțiva metri deasupra solului.

Do not touch the Manchineel!
Semn de avertizare pentru arborele Manchineel. [Photo: Scott Hughes/CC BY-SA 2.0)]

În trecut caraibienii otrăveau rezervele de apă ale dușmanilor cu frunze de machineel. Exploratorul spaniol Juan Ponce de León a murit la scurt timp după o rană suferită în lupta cu Calusa din Florida, lovit fiind de o săgeată care fusese otrăvită cu sevă de manchineel.

În ciuda pericolelor inerente asociate cu manipularea acestuia, copacul a fost folosit ca sursă de lemn de către producătorii de mobilă din Caraibe de secole. Trebuie tăiat și lăsat să se usuce la soare pentru a îndepărta seva.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Ce s-ar întâmpla dacă omenirea ar detona bomba atomică în spațiu?

The Effect of Nuclear Weapons, Departamentul Apărării al SUA, publicat de Comisia pentru Energie Atomică, iunie 1957

atomic bomb

Atunci când o armă nucleară este detonată aproape de suprafața Pământului, densitatea aerului este suficientă pentru a atenua radiația nucleară (neutroni și raze gamma) într-un asemenea grad încât efectele acestor radiații sunt în general mai puțin importante decât efectele exploziei și ale radiației termice.

Mărimile relative ale efectelor radiației explozive, termice și nucleare sunt prezentate în figura 1 pentru o armă de fisiune nominală (20 kilotoni) la nivelul mării.

Fig. 1 – Efectele armei nucleare la suprafață (20 KT)

Porțiunile solide ale celor trei curbe corespund unor niveluri semnificative de intensitate a exploziei, termice și nucleare. Suprapresiunile explozive vor distruge majoritatea structurilor.

Intensitățile termice vor produce arsuri grave persoanelor expuse. Dozele de radiații nucleare cuprinse între 500 și 5.000 de roentgen sunt necesare pentru a produce moarte sau incapacitate rapidă la oameni.

EFECTELE ARMELOR NUCLEARE ÎN SPAȚIU

Dacă o armă nucleară este explodată în vid, cum ar fi spațiul cosmic, complexitatea efectelor sale se schimbă drastic.

În primul rând, în absența unei atmosfere, explozia în sine dispare complet. Cu alte cuvinte forma clasică de ciupercă în urma detonării nu se mai formează.

În al doilea rând, dispare și radiația termică, așa cum este definită de obicei. În lipsa aerului pentru încălzirea valului de explozie radiația de frecvență emisă de arma în sine este mult mai mare.

În absența atmosferei, radiațiile nucleare nu vor suferi nici o atenuare fizică și singura degradare a intensității va apărea din reducerea ei odată cu distanța.

Ca urmare, gama dozelor semnificative va fi de multe ori mai mare decât este în cazul unei detonări la nivelul mării.

Cu astfel de arme, razele letale provenite din radiațiile nucleare în spațiu, se pot întinde pe sute de mile. Înțelesul unor astfel de raze letale uriașe într-un posibil război spațial viitor nu poate fi acum evaluat.

Cu toate acestea, pare clar că vehiculele de luptă spațială cu echipaj, cu excepția cazului în care este posibilă o protecție puternică, vor fi considerabil mai vulnerabile la armele nucleare decât omologii lor fără pilot.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

“Mierea Fermecată”, cea mai scumpă miere din lume: Costă 5000 EUR/kg

Curiozități din apicultură

mierea fermecata

Uneori ne deranjează când bâzâie pe lângă noi în parc sau la picnic, alteori ne bucurăm că există, pentru că datorită lor putem savura delicioasa şi hrănitoarea miere.

Nu conștientizăm însă câtă trudă se află în spatele acestui “elixir”. O muncă colosală depusă de micuțele albine, demne de toată lauda și admirația și fără de care, lumea așa cum o știm noi, nu ar exista.

În cele ce urmează vă prezentăm câteva curiozități din apicultură care cu siguranță vă vor capta atenția:

1. O albină recoltează la un zbor cca 15 mg polen, astfel pentru 1 kg de polen ar trebui să efectueze cca 67 000 de zboruri.

2. Albinele bat din aripi de peste 11000 de ori pe minut.

3. Viteza maxima de zbor a unei albine este de 70 Km/h.

4. Cea mai „bătrână” albină cunoscută de cercetatori are 100 de milioane de ani. Este conservată în chihlimbar și a fost descoperită în Myanmar (Birmania).

5. Ca să culeagă 1 kg de miere, o albină ar trebui să cerceteze 2-5 milioane de flori și să parcurgă o distanță egală cu ocolul pământului.

6. Durata de viață a matcii este de 50-60 de ori mai mare decât a albinei lucrătoare.

7. O albină este de 20 de ori mai puternică decat un cal.

8. Trântorii nu pot culege nectarul din flori, pentru că au trompa prea scurtă. De aceea ei se hrănesc cu ce aduc albinele în stup – de aici și numele popular de “trântor” (care stă degeaba).

9. Albinele pot fi folosite pentru a detecta minele terestre.

10. Mierea de albină nu expiră niciodată.

11. Mierea ajută la echilibrarea fizică și psihică, înlăturând oboseala.

12. Cea mai scumpă miere din lume costă 5000 EUR/kg. Provine dintr-o pesteră din Turcia (Valea Saricayir), de la o adâncime de 1800 m și este supranumită “Mierea Fermecată”.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending