Connect with us

UTILE

Subvirarea sau Supravirarea, care este mai periculoasa? Doua fenomene explicate pe larg

In functie de pozitia motorului intr-o masina, de felul tractiunii, de suprafata carosabila, de anvelope, viteza, de frane si de multi alti factori, un automobil se poate comporta in mai multe feluri intr-un viraj. Ideal ar fi ca automobilul sa-si pastreze traiectoria si sa ramana pe directia prestabilita de sofer, dar sunt si cazuri in care se intampla ceva mai special: fie subvireaza, fie supravireaza.

Subvirarea (Understeer) inseamna, dupa cum ne putem da seama si din denumire, comportamentul unui autoturism intr-o curba SUB directia centrala a virajului. Adica automobilul vireaza mai putin decat trebuie din diferite motive, nereusind sa tina axul directiei, ci se indreapta in directia opusa virajului. Iar acest lucru se manifesta prin pastrarea unei directii spre inainte, chiar daca virajul este la stanga sau la dreapta.

Supravirarea (Oversteer) inseamna, dupa cum ii spune si numele, comportamentul unui autoturism intr-o curba peste (deaSUPRA) directia centrala a virajului. Adica automobilul vireaza mai mult decat trebuie din diferite motive, nereusind sa tina axul directiei, ci se indreapta in directia virajului dar mult prea mult, iesind de pe traiectorie. Acest lucru se manifesta prin “invartirea” masinii.

In limbaj popular si pe intelesul oricui, subvirarea inseamna cand tu tragi stanga sau dreapta de volan, dar masina o ia inainte. Iar supravirarea inseamna cand tu tragi de volan, iar masina se invarte sau vrea sa plece cu partea din spate inainte.

Cand apare subvirarea?

Exista mai multe tipuri de subvirare. Poate fi subvirare pe acceleratie sau pe franare, de exemplu. Pe acceleratie apare, in general, la masinile cu tractiune fata, deoarece acestea au greutatea pe fata si rotile din fata care sunt cele cu tractiune nu pot contracara inertia. In schimb, la masinile cu tractiune spate, din acceleratie poate fi anulata subvirarea, impingand spatele masinii in directia opusa.

Subvirarea pe franare apare la orice fel de masina, cu sau fara ABS, cand vrem sa punem frana mai agresiva intr-un viraj, la viteza mare. Adica atunci cand punem frana, chiar daca rotile sunt bracate spre stanga sau dreapta, masina o poate lua in fata daca viteza este crescuta. Acesta este unul din principalele cauza care duc la accidente pe soselele din Romania.

supravirare-subvirare

Cand apare supravirarea?

Supravirarea apare la masinile cu tractiune spate sau integrala, la masinile cu motor central sau in situatii de trafic speciale. Autoturismele cu tractiune spate sunt cunoscute de toata lumea ca fiind masini care supravireaza pe acceleratie, deoarece, cand acceleram in viraj, spatele tinde sa o ia in fata. Daca puterea este prea mare si viteza este aleasa gresit, riscam sa ne invartim pe loc. Pe fenomenul de supravirare se bazeaza chiar si un intreg sport cu motor: driftul.

Masinile cu tractiune fata nu pot sa supravireze pe acceleratie, deoarece si greutatea masinii, dar si tractiunea, trag in aceeasi directie. Dar o masina cu tractiune spate, chiar daca are motorul in fata, poate impinge spatele inainte ca sa contracareze efectul de subvirare, ajungand astfel sa supravireze.

Care este mai periculoasa: subvirarea sau supravirarea?

Atunci cand subvirezi si pierzi controlul masinii, exista anumite riscuri. De exemplu, intr-un viraj la drapta, poti intra pe contrasens sau in parapet. Iar daca este un viraj la stanga, poti ajunge intr-un copac, in sant sau intr-un stalp de pe marginea drumului. Cand supravirezi si masina tinde sa se invarta, lucrurile stau invers: la un viraj la stanga risti sa intri pe contrasens si la un viraj spre dreapta ajungi in sant. In concluzie, nicio varianta nu este buna, ambele fiind in egala masura periculoase.

Cum anulam efectele subvirarii?

Daca simtim intr-un viraj ca masina subvireaza si pierdm controlul, trebuie imediat sa luam piciorul de pe acceleratie. Nu trebuie sa franam agresiv si brusc, ci doar sa reducem viteza si sa pastram aderenta pe asfalt, atfel incat sa ne intoarcem pe trasa optima. Numai avand o viteza adaptata la conditiile de drum putem evita o subvirare, iar atunci cand deja simtim ca masina subvireaza si pleaca intr-o directie nedorita, numai sfaturile unui instructor de conducere defensiva ne vor ajuta.

Cum anulam efectele supravirarii?

Pe langa faptul ca ideal este sa nu ajungi in astfel de situatii pe drumurile publice, pastrand mereu o viteza legala si adaptata la conditiile meteo si cele de drum, daca ne confruntam cu o asemenea situatia, este bine sa stim cateva amanunte. Cand simtim ca masina vrea sa se invarta, trebuie imediat sa luam piciorul de pe acceleratie si sa tragem de volan in directia opusa. Ideal este sa urmam cursurile unei scoli de conducere defensiva care ne invata ce sa facem in astfel de situatii, pentru ca, altfel, soferul are tendinta sa franeze brusc, ceea ce nu este bine.

In general, sistemele actuale de siguranta activa, precum ESP, TA, ABS sau ASR, nu prea te mai lasa sa pierzi controlul masinii. Adica trebuie sa ai o viteza foarte mare, sa fie asfaltul deosebit de alunecos si stilul de condus al soferului extrem de violent, ca masina sa intre in supravirare sau subvirare. Daca nu ne protejeaza aceste sisteme electronice si ne credem piloti, macar sa invatam si noi de la cunoscatori de trebuie facut in astfel de situatii. Nu stii cand iti poate salva viata. Sursa: 4tuning.ro

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UTILE

O zi din viața unui șofer la Amazon în Anglia

Cea mai tare descriere a job-ului de șofer la Amazon în Anglia

amazon delivery

Mulți români vor să ajungă să muncească în Anglia și pentru acest lucru primul pas este găsirea unui loc de muncă care să acopere cu succes cheltuielile cu chiria, mâncarea și să mai rămână și ceva de pus deoparte.

Dacă nu ai găsit ceva pe meseria pe care o ai sau nu știi să faci mare lucru, un permis categoria B te îți poate aduce ușor un post de șofer (delivery-driver) pentru renumitul Amazon.

Se plătește destul de bine și este nevoie non-stop de șoferi pentru gigantul de vânzări online, mai ales în condițiile actuale datorită pandemiei.

Ok zici, dar cu ce se mănâncă acest job, ce trebuie să fac? O descriere destul de amănunțită și la obiect am descoperit-o pur întâmplător pe facebook, într-unul din comentariile la una din miile de postări referitoare la acest subiect.

Descrierea este pe cât de haioasă pe atât de precisă și sună cam așa:

“Nu vorbesc de 180 de stopuri (opriri în locațiile unde trebuiesc livrate pachetele), zic de 150:

Încarci pe la ora 10 într-un caz fericit, ruta e calculată pentru 9 ore deci ar trebui să termini pe la ora 19. Nouă ore a câte 60 de minute, sunt 540 de minute, faci 20 de minute până la primul stop (sau mai mult uneori), rămân 520 de minute.

Împărțit la 150 de stopuri cade să dai fiecare stop la 3 minute și 46. Teoretic este rezonabil dar dai de “Eleanor”, la 82 de primăveri care face 2 minute până la geam, se uită, întreabă ce-i cu tine, îi zici că ești de la Amazon și ai un pachet pentru ea.

Ea îți răspunde că nu a comandat nimic și îl întreabă pe “John” dacă a comandat ceva… John mai fudul de urechi la cei 25 de ani împliniți la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, zice că da după vreo câteva secunde.

Doamna Eleanor te roagă respectuos să aștepți să găsească cheia de la ușă, în tot acest timp tu stai cu telefonul pe care ai aplicația Amazon într-o mână în timp ce în brațe ai trei pachete, iar afară plouă și bate vântul în draci. În fine, într-un târziu ușa se deschide, livrezi și fugi!

Stopul doi: “Kaithlyn” 28 de ani, ai de livrat doi saci de mâncare pentru câini. Bați la ușă și auzi instant: “Comiiinggg!” cam în același timp în care un cor de lătrături de câini începe să răsune din casă. Urmează cel puțin un minut de: “Get Back!”, “Sit”, “Stop Barking”.

Deschide ușa Kaithlyn și printre picioare îi țâșnește o potaie de bishon chitit pe tine, tu dai să te aperi, aia dă să-l prindă, își cere scuze, că de obicei nu face așa, în fine livrezi iar și.. fugi la dubă.

Livrarea 3. Intri în aplicație și vezi că e la mama dracu la 15 minute distanță. Pornești, îi dai bice dar atent să nu îți iei vreun radar. Ajungi și aplicația te lasă aiurea. Parchezi cu frica de a nu deranja vreun “lord” sau să nu găsești la întoarcere un “tichet” de amendă în parbriz.

Te dai jos din mașină cauți încă 2 minute în sacii din dubă coletele. Sunt mari. Le iei și alergi cu ele în brațe. Prin frig și ploaie o iei în sus pe stradă. Nu găsești adresa. Casa nu are număr are nume. Te întorci. S-au mai dus 5 minute. Tu ești ud tot deja și pachetele la fel.

Într-un final găsești adresa corectă după ce ai mai bătut la 3 uși, iar ei vecinii, nu au auzit în viața lor de acest vecin chiar dacă stă lângă ei.

Îți deschide Steve, un copil de 15 ani iar coletul tău dracu știe ce conține deoarece necesită semnătura unui adult. Îi explici în engleza ta de baltă că nu îi poți lăsa pachetul dacă nu îți arată un ID sau să vină un adult din casă. Puștiul strigă: “Moooom!”

Se aud pași pe scări și tu răsufli ușurat că nu trebuie să te întorci mai târziu să încerci din nou livrarea. Apare “Shane”. Până bagi datele în sistem mai fug 3 minute ca nimic.

Te întorci la dubă. Ai impresia că au trecut doar 5 minute când defapt au zburat 40 de minute și tu ai reușit să dai doar 3 stopuri. Scuipi în sân și demarezi spre stopul 4.

La stopul 4 “Mohamed” a comandat de pe Amazon, dar nu e decât nevastă-sa acasă. Iese pe geamul de sus, întreabă cine e. După un minut se mișcă perdeaua de la parter, te studiază să fie sigură că e de la Amazon. Într-un final deschide ușa cât să scoată mâna, îi dai coletul și pleci.

Livrarea cu numărul cinci: “Claudiu” 32 de ani. De data asta chiar respiri ușurat, “hai că ăsta e de-al meu, dau repede!”… dai un rahat repede… Claudiu e la muncă și îl doare în cur de comenzile de la Amazon, el știe că le lași tu la vreun vecin.

Și te apuci să bați la ușile lor. Acolo dai iar de “ELEANOR, KAITHLYN, JOHN, STEVE etc.” sau case de ucrainieni, indieni, albanezi care nu vor să preia pachetul și iar ai pierdut 5 minute, până găsești pe cineva dispus să ia pachetul pentru Claudiu.

În tot acest timp uiți de mers la toaletă, de mâncat… dacă ești fumător te lași. Seara vezi că se apropie ora maximă de livrare și tu mai ai încă 15 stopuri de dat.

Deja e întuneric și nu mai vezi numerele caselor. Intri în panică. De la firmă te sună cât mai ai… telefonul se blochează sau nu mai are multă baterie.

Vine un coleg și te ajută, înjurându-te în gând evident. Respiri ușurat. E noapte, e ora 21. Ești nemâncat, nebăut, nepișat, nefumat și mai toate încep cu “ne”.

Pleci spre casa unde mai stai cu 7 inși și te rogi să găsești baia liberă. Dar nu pleci direct ci mai întâi treci pe la depozit să lași două pachete pe care oricât ai încercat nu ai reușit să le dai… oricum mâine ți le pune iar pe rută.

Ajungi acasă la 22. Alergi repede la baie și baia este evident ocupată… aragazul la fel. Îți iei o bere din frigider și îți aprinzi o țigară, apoi începi să le povestești la toți cum ai sărit tu gardul la stopul 89 și te-au fugărit câinii.

Nu e totul atât de negru. Într-un final se face vineri și îți intră bănuții pe card. Ca prin minune uiți tot calvarul. Suni acasă și faci planuri ce mașină să îți iei, ce casă să îți faci și ce afacere de succes o să dezvolți tu când te întorci.

Luni o iei de la început… lovești mașina! Cost reparație 3500 de lire! Planurile tale se amână dar tu tragi tare, nu îți pierzi speranța, tot ai rămas în buzunare cu banii pe care în România nu i-ai fi avut în veci și pururi. Cu timpul te obișnuiești și devii din ce în ce mai bun și mai rapid.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

UTILE

Cele mai eficiente metode să scapi de cârtițele din gradină în mod natural

“Unde umblă cârtiţa, i se cunosc urmele” – proverb românesc

cum scap de cârtițe

Cârtița este un mamifer insectivor sălbatic, adaptat la viață subterană care poate fi greu de descoperit și chiar mai dificil de îndepărtat.

Stăpânite mereu de nevoia de mâncare, cârtițele mănâncă orice vietate pe care o găsește săpând în pământ. Mai mult de 90% din componența hranei lor o constituie râmele.

Se mai hrănește și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre (melci etc), crustacee terestre, miriapode, furnici și ouăle lor. Dintre insecte preferă cărăbușii și larvele lor.

Anii de invazie cu larve de cărăbuși sunt ani de belșug pentru cârtiță – reține acest aspect important și citește mai departe pentru a te lămuri!

Sunt cârtițele dăunătoare grădinilor?

Cârtiță – Image by Dirk (Beeki®) Schumacher from Pixabay

Expertul în grădinărit, Roger Mercer, susține că populațiile de cârtițe nu sunt neapărat un lucru rău pentru grădinari.

În ciuda reputației proaste, expertul subliniază faptul că, per ansamblu, nu fac prea mult rău.

El afirmă că de-a lungul anilor a avut multe cârtițe în propria sa grădină, dar nu a pierdut niciodată vreo plantă ca urmare a pagubelor provocate de mamiferele cu blană.

Cârtițele nu sunt deloc rele. De fapt, sunt în proporție de 99 la sută benefice”, a comentat dl Mercer, explicând: „ Ele aerisesc solul. Consumă îndeosebi larve, care sunt nedorite, deoarece larvele mănâncă rădăcinile plantelor tale. Larvele se transformă apoi în gândaci, care se hrănesc cu plantele tale. Cârtițele mănâncă o mulțime de larve de gândaci japonezi, care distrug florile de trandafiri și sunt un dăunător periculos pentru pajişti şi livezi.

Expertul a continuat: „Cârtițele vă oferă îngrășământ natural gratuit și vă aerează solul. Considerați-le o parte naturală a faunei de pe proprietatea dvs. Pentru ca sunt.

Cele mai bune metode să scapi de cârtițele din gradină în mod natural, fără a le face rău

mușuroaie de cârtiță
Mușuroi de cârtiță. Foto: authenticmagazin.com

În timp ce vă pot ajuta să vă scăpați curtea de insecte, larve și alți dăunători nedoriți, tunelurile lor subterane sunt adeseori responsabile pentru distrugerea peluzelor și grădinilor.

Cum știi că un mic “miner” îți vizitează proprietatea prin subteran? Cum deja bănuiai semnele sunt destul de vizibile la suprafață prin prezența “mușuroaielor de cârtiță” (vezi foto).

Uciderea sau rănirea cârtițelor în încercarea de a scăpa de ele, nu este recomandată pentru motivele înșirate mai sus și nu numai – folosirea otrăvurilor sau a carburanților (motorină), pot dăuna mediului contaminând solul iremediabil.

Plantează galbenele și narcise

gălbenele și narcise
Gălbenele și narcise. Images by congerdesign and Matthias Böckel from Pixabay

Plantarea de gălbenele și narcise în curte și grădină este o metodă minunată și în același timp umană, de a scăpa de cârtițe. Această metodă simplă, nu le dăunează lor sau altor animale din zonă.

Pur și simplu forțează cârtițele să îndepărteze și le împiedică a se mai întoarce, deoarece le displac mult aceste minunate flori.

„Uscați-vă” curtea și grădina doar un pic

Ținând cont de faptul că insectele și larvele consumate de cârtițe prosperă într-un sol umed și umbros, este posibil să luați în considerare uscarea acestuia puțin.

Nu usca pământul excesiv cât să-ți distrugi grădina, ci suficient pentru a avea un impact asupra populației de larve și râme.

Pur și simplu udați zona afectată de cârtițe mai puțin! Dacă este un loc super umbrit, încercați să permiteți pătrunderea a mai multă lumină solară prin tunderea tufișurilor și a ramurilor.

Această metodă va ajuta la reducerea aprovizionării solului cu hrana preferată a cârtițelor și, astfel, le va forța să se mute.

Fă gălăgie

sistem anti cârtițe
“Sistem” anti cârtițe din pet-uri. Foto: authenticmagazin.com

Ideea este simplă: Trebuie să produci cât mai mult zgomot și vibrații. Cârtițele sunt extrem de sensibile la vibrații și zgomote, acestea interpretându-le ca pe o posibilă amenințare, se sperie și părăsesc zona respectivă.

Pentru acest lucru poți folosi aparate specializate cu ultrasunete sau mult mai simplu, ceva gratis “home made”, cum ar fi să înfigi bucăți de fier beton în pământ în vârful cărora pui recipiente de plastic (pet-uri).

Acestea, în bătaia vântului, vor produce un zgomot constant, nu foarte supărător pentru oameni, dar îndeajuns de puternic pentru a speria micile mamifere și a le îndepărta.

La fel de bine poți lăsa animalele de companie sau copiii să alerge în voie prin grădină sau pe alei bine stabilite pentru a nu strica plantele. Vibrațiile produse de picioare și zgomotele le vor speria determinându-le să părăsească zona.

Prinde și eliberează

Capturarea cârtițelor vii și eliberarea lor în altă parte nu este o sarcină ușoară. Cârtița este, probabil, una dintre cele mai dificile animale de prins, de vreme ce de obicei nu ies la suprafață.

O căutare rapidă pe Youtube vă va arăta diferite metode și vei realiza rapid că este diferită de configurația obișnuită a capcanelor de prindere și eliberare.

Apelează la servicii specializate

Dacă nu ai timp sau nici una din metodele relatate mai sus nu a avut rezultate pozitive atunci poți apela la profesioniștii din domeniul combaterii dăunătorilor.

Ținând cont de toate aceste informații și sfaturi practice, rămâne la alegerea ta dacă decizi să înveți să trăiești alături de aceste animale, considerându-le parte din natură și profitând de jumătatea plină a paharului, respectiv beneficiile lor, sau pur și simplu vrei să scapi de ele pentru totdeauna.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

UTILE

Manual de supraviețuire: FOAMEA!

Foamea este cel mai bun bucătar

survival

În general, foamea, singură, nu omoară repede. Ba, uneori face bine: în viaţa normală, postul vindecă boli, chiar grave. Un om sănătos poate supravieţui câteva zile cu rezervele de hrană existente în corpul său. Prima şi a doua zi de post sunt mai grele, apoi apare obişnuinţa.

Omul rezistă chiar şi câteva săptămâni fără să mănânce alimente solide, dar în acest timp devine atât de slăbit încât sigur va cădea victimă bolilor, infecţiilor sau pericolelor mediului înconjurător.

În condiţii de supravieţuire, după ce scapi de chinurile imediate ale accidentului, starea ta va depinde de hrana pe care o vei găsi. Mesele vor avea un regim combinat din: conserve, plante (fructe) comestibile, vânat, produse din pescuit.

Va trebui să-ţi înfrângi scârba şi să te adaptezi la alimentele accesibile, crude, cum ar fi: gândaci, broaşte, arici sau păsări.

Ar fi nevoie de câteva cărţi ca să se poată detalia ce este voie sau sănătos să mănânci şi ce nu. Dar se pot da câteva reguli generale ca să nu mori de foame.

Echilibrarea regimului alimentar este la fel de importantă ca şi îndestularea cantitativă cu hrană. Mănâncă variat; înghite grăsimi, proteine, hidrocarbonaţi, minerale şi vitamine în proporţiile corecte.

Sarea este mineralul cel mai important. Corpul pierde zilnic prin sudoare şi urină cam 10 g de sare care trebuie obligatoriu înlocuită. Primele semne ale lipsei de sare sunt durerile musculare, ameţeala, greaţa, oboseala.

Sarea se înghite numai dizolvată în apă, altfel deranjează stomacul şi dăunează rinichilor. În trusa de supravieţuire ai sare. Apa de mare conţine sare cam 15 g/l, dar nu o bea aşa, mai întâi dilueaz-o cu apă proaspătă, sau evaporeaz-o ca să obţii cristale de sare.

Dacă nu găseşti sare ca atare, nu-ţi rămâne altceva de făcut decât să consumi sânge de la animale, căci conţine numeroase minerale utile.

MĂNÂNCĂ CEA CE GĂSEŞTI

Foamea este cel mai bun bucătar. Mănâncă cât mai mult, oricând poţi (în afară de cazul în care nu ai apă destulă).

Când nu ai apă suficientă la dispoziţie, încearcă să mănânci numai plante. Acestea nu fac sete, spre deosebire de peşte, carne, ouă.

Încearcă să mănânci hrană caldă cel puţin o dată pe zi. Păstrează proviziile şi conservele pentru situaţiile extreme (citeşte instrucţiunile de pe cutii sau pachete şi nu depăşi termenul de păstrare).

Lungeşte-le, amestecă-le cu alimentele pe care le găseşti înjur: iarbă, ferigi, coajă de copac, ouă, crustacei, melci, şopârle, broaşte, alge, veveriţe, greieri, şoareci, termite, lăcuste, pescăruşi – şi alte zeci de alimente.

Tot ce mişcă şi este viu – constituie un aliment bun, consistent. Fac excepţie: toate broaştele râioase, unii crustacei, câţiva peşti de apă sărată, anumite organe ale unor vieţuitoare (de exemplu ficatul urşilor polari şi al focilor, pielea salamandrelor, capul şerpilor).

Image by Gerhard Gellinger from Pixabay

HRANA VEGETALA. E bună de mâncat? Cum verifici?

Dacă: are coaja păroasă, cleioasă, mucilaginoasă, creşte în apropierea unui cadavru de animal – arunc-o.

Rupe planta, freac-o între degete: nu trebuie să irite pielea, să miroase urât, să aibă suc lăptos. Aşteaptă câteva minute, să te convingi.

Ia o bucăţică mică din ea şi ţine-o 5 minute între dinţi şi buza inferioară. Dacă în acest timp nu se produce în gură un gust de săpun, amar, iute, arzător, mestec-o şi înghite-o.

Dacă după 1 oră nu apar semne rele, mai mănâncă puţin – cam o lingură. Dacă după 1 oră totul e în ordine, mănâncă mai mult – cam 2 linguri.

Dacă în următoarele 8 ore nu apar semne rele, mănâncă o cantitate mai mare – aproximativ o mână.

Dacă în următoarele 10 ore nu apar semne de boală la stomac, înseamnă că planta respectivă este bună de mâncare. Nu verifica mai mult de o plantă o dată.

După ce o plantă trece examenul indicat mai sus, nu mânca imediat o cantitate mare, ci creşte-o treptat, zilnic. O cantitate mică de mâncare otrăvitoare nu are puterea să omoare sau să producă o boală gravă, dar o cantitate mare o poate face.

Nu amâna, ci caută rezerve şi verifică plantele comestibile din zonă – cât timp încă mai ai ce mânca. O plantă pe care o mănâncă păsările sau animalele poate să nu fie bună şi pentru om. Înainte de a o mânca, verific-o la fel ca pe alte plante necunoscute – aşa cum am arătat mai înainte.

Sunt necomestibile şi periculoase plantele:

  • Cu suc lăptos (cu excepţia unora bine stabilite, ca păpădia);
  • Roşii la culoare;
  • Cu fructele împărţite în 5 segmente;
  • Fructele şi boabele strălucitor colorate;
  • Care irită, ard sau rănesc pielea;
  • Cu peri mici pe tulpină şi pe frunze (irită gura şi tubul digestiv);
  • Cu frunze ofilite şi veştede (de exemplu frunzele verzi, tinere, de mure, fragi, prun, piersic sau cireş sunt comestibile, dar veştede sunt otrăvitoare);
  • Cu gust greţos.

Ciupercile sunt periculoase pentru omul obişnuit, nepriceput. Evită-le – afară de cazul în care ştii precis că nu sunt otrăvitoare.

Până te lămureşti singur sau cu ajutor, ţine ciupercile separat – altfel, cele otrăvitoare vor contamina şi celelalte ciuperci sau plante.

Pentru siguranţă, toate plantele ar trebui gătite şi fierte, mai ales dacă nu eşti sigur că sunt comestibile. Atenţie – gătirea sau fierberea nu îndepărtează otrava ciupercilor!

Coaja de copac (straturile interioare) poate fi mâncată fiartă ori prăjită, sau mestecată crudă. Dacă însă este prea amară nu o folosi.

Boabele trebuie mai întâi verificate cu grijă – ar putea fi otrăvitoare, chiar dacă păsările le mănâncă.

În plante pot fi două otrăvuri cunoscute, ambele uşor de descoperit:

Acidul cianhidric – are gust şi miros de migdale sau de piersici amare. Exemplul cel mai la îndemână este laurul – striveşte o frunză şi memorează
mirosul. Evită sau aruncă orice plantă care miroase aşa.

Acidul oxalic – sărurile sale (oxalaţii) se găsesc în plante cum ar fi: rubarba (reventul) sălbatică şi măcrişul lemnos. Se recunoaşte după senzaţia de ascuţit, uscat, înţepător şi după arsura produsă pe piele sau pe limbă. Evită sau aruncă orice plantă care produce astfel de senzaţii.

HRANA ANIMALĂ

Pentru a supravieţui trebuie să pui frâu atât milei sau dragostei faţă de animale, cât şi scârbei faţă de unele alimente.

Păsările sunt comestibile, dar nu toate au gust bun. Păsările de pradă, carnivorele, trebuie bine fierte.

Insectele conţin grăsimi, proteine, hidrocarbonaţi. Învinge-ţi scârba şi mestecă-le – dar numai după ce le-ai fiert sau le-ai prăjit.

Insectele mici pot fi strivite sau pisate până devin o pastă. Aceasta se găteşte sau se usucă până ce devine o pulbere – care se adaugă la alte feluri de mâncare ori în supă.

NU mânca:

  • Insectele care se hrănesc cu hoituri, cu gunoi sau cu excremente – ar putea avea microbi;
  • Viermii care trăiesc pe faţa de jos a frunzelor (adeseori secretă otrăvuri) – dar îi poţi folosi ca momeală la pescuit;
  • Insectele şi omizile cu culori vii, contrastante – de obicei sunt otrăvitoare;
  • Insectele păroase – probabil conţin substanţe iritante;
  • Gândacii mari (rădaşcă etc.) au fălci şi cleşti puternici – cu care muşcă

*Pericole: numeroasele boli periculoase transmise de muşte sau alte insecte şi paraziţi invizibili pot fi luate din apa şi din hrana nefiartă.

Cele mai multe specii de peşti sunt comestibile. Peştii otrăvitori trăiesc mai ales la tropice, aproape de malul apei. Nu uita însă că peştele mâncat măreşte setea.

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun să inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending