Cătina este supranumită și campionul imunităţii. Iată câteva rețete pe bază de cătină care îți vor întări organismul sau îți vor aduce vindecarea – authenticmagazin.com
Connect with us

SĂNĂTATE

Cătina este supranumită și campionul imunităţii. Iată câteva rețete pe bază de cătină care îți vor întări organismul sau îți vor aduce vindecarea

fructe de catina

Una dintre trăsăturile societăţii noastre mo­derne, atât de dezvoltate tehnologic, este, aparent paradoxal, nevoia de mira­col.

Numai în do­me­niul sănătăţii este nevoie de zeci şi sute de asemenea mi­ra­cole. Se aşteaptă re­mediul care să salveze milioanele de tineri şi co­pii bolnavi de can­cer şi leucemie, me­di­ca­men­tul-mi­nune care să ne scu­teas­că de epidemiile de gri­pă şi hepatită, parcă tot mai agre­sive şi tot mai greu de ţinut în frâu. Încă nu a în­ceput să fie căutat, dar cu toţii aşteptăm remediul mi­ra­cu­los care să vindece această lume de răutate şi vio­len­­ţă…

Şi totuşi, minunile se află atât de aproa­pe de noi! Sin­gu­­rul lucru care lip­seşte cu adevărat nu este de fapt mi­ra­colul, ci perseverenţa oamenilor. O lin­guriţă de polen de al­bine luată o dată la câteva zile nu are niciun efect, în timp ce o cură cu 2-3 lingu­riţe luate zilnic, vreme de 21 de zile, are un efect tonic excepţional. Exemplul este va­la­bil şi pentru cura cu pulbere sau nectar de cătină, care este un adevărat panaceu.

Poate unii dintre cititori îşi aduc aminte despre mi­nu­nile domnului profesor biolog Ion Brad, un savant ro­mân care şi-a de­di­cat întreaga viaţă studiului acestui fruct galben-portocaliu, mic cât un sâm­­bure de cireaşă, care stă aninat pe ramurile unor tufe al­bicioase, din toam­­nă şi până în pri­mă­vară, re­zis­tând fri­gului şi în­ghe­ţu­lui. Cu ex­trac­tele din acest fruct, pro­fe­sorul Brad a vin­decat boli dintre cele mai diverse, de la bronşite şi cis­tite reci­divante, până la cancer, leucemie sau chiar a ameliorat efectele devastatoare ale SIDA. Dar înainte de a ajunge medicament, e bine ca ea să fie folosită ca sti­mu­lent al sistemului imu­nitar. Cum se explică forţa ei de excepţie?

Cătina este una dintre plantele cu cel mai ridicat con­ţi­nut de vitamine F şi E (vitamina E fiind nu­mită şi vi­ta­mi­na ti­ne­reţii), întrucât este im­pli­cată în cele mai im­por­tante procese de regenerare din orga­nism. Pe lângă vi­­ta­mina E, că­ti­na este foarte bogată în vitaminele A, C, PP, la care se ada­­u­gă întreg com­plexul vitaminic B. Cu un ase­menea “arsenal”, pal­ma­resul impresionant al tra­ta­men­tului cu cătină nu mai miră pe nimeni.

Descriere:

Cătina albă, cunoscută în unele părți și sub numele de cătină de râu sau simplu cătină (nume științific Hippophaë rhamnoides L.), este un arbust foarte ramificat și spinos care crește în România începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind uneori crânguri și tufișuri destul de întinse.

Cătina albă se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală. Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decât măceșul și de 10 ori mai mult decât citricele. În fructele coapte conținutul depășește 400–800 mg la 100 g suc proaspăt. Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regăsim celuloză, betacaroten (într-un procent net superior celui din pulpă de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier și sodiu, uleiuri complexe, etc.

Frunzele sunt întregi, liniar-lanceolate, de culoare verde-cenușie pe fața superioară și albicios-argintie pe cea inferioară. Florile, dioice, sunt mici și apar înaintea frunzelor; cele mascule, sesile, au 2 sepale și 4 stamine, iar cele femele sunt scurt pediculate și au 2 sepale. Fructele sunt ovoide sau globuloase, lungi de 5–10 mm și late de 4–8 mm, de culoare verde la început și galben-portocalie la completa lor maturitate.

Planta crește până la 2–5 m, are scoarța brun-închis care se transformă în ritidon brăzdat. Face lujeri anuali solzoși, cenușu-argentii, ramuri laterale cu spini numeroși și puternici, cu muguri mici, păroși, cu gust amărui. Frunzele sunt lanceolate, de până la 6 cm lungime, cu nervură mediană evidentă. Face flori unisexuat-dioice, galben-ruginii, cele masculine grupate în fluorescențe globulare, iar cele feminine în raceme. Face fructe “false”, drupe de 6–8 mm, ovoide, cărnoase, portocalii cu un sâmbure foarte tare. Fructele pot rămâne peste iarnă pe ramuri. Arbustul fructifică 20-25 ani și lăstărește în fiecare an foarte puternic.

Fructul conține:

  • substanță uscată (15-20%)
  • zaharuri (0,05-0,5%)
  • acizi organici (1,5-4%)
  • pectine (0,14-0,5)
  • polifenoli și tananți, flavonoide (1,8%)
  • celuloză (0,9%)
  • proteine (1,2%)
  • ulei deosebit de complex (8-12%)
  • β-caroten (3,5-10%)
  • microelemente (dintre care amintim fosforul 194,4 mg% , calciu 211,8 mg%, magneziu 186,1 mg %, potasiu 165,1%, sodiu 2,8 mg%, fier 13,84 mg%)
  • vitamine liposolubile ( vitamina A <380 mg% , vitamina E 16 mg%, vitamina K, vitamina D 20 mg%)
  • vitamine hidrosolubile ( vitamina C, vitamina P, vitamina F 8 mg% , vitamina B1-B9 cantitatea lor variază între 360–2500 mg/100g fruct)
  • 18 amino acizi esențiali
  • acizi grași esențiali (80-90%)

Dintre acizii esențiali amintim: acidul oleic (1%), acid linoilei (3%), acid pantotenic (1,5%), acid palmitoleic (1%), acid heptadecanoic (1%), acid erucic (1%), acid succinic, acid malic, acid maleiuc, acid ascorbic,α și β cateron, licopen , criptoxantină, zeaxantină, taraxantină, fitofluină, kantofilă, tocoferoli, fitosteroli, ect. Semințele mai conțin acizi grași nesaturați ( cu legături duble sau triple) cum ar fi: acidul linoleic și linolenic.

Frunzele și scoarța arbustului are conținut mai mare de sitosferol și tocoferol. După cum bine se știe vitaminele liposolubile sunt instabile în mediu acid, iar vitaminele hidrosolubile sunt instabile în mediu alcalin. Păstrarea acestor vitamine se explică prin existența unor membrane unidirecționale. De aceea majoritarea preparatelor nu au același conținut ridicat în vitamine ca fructul în sine.

Întrebuințări

Se întrebuințează numai fructele mature (Fructus Hippophaë) atât în stare proaspătă, cât și uscată; se recoltează imediat după coacerea lor și până la lăsarea primului ger; în stare crudă au gust acru-astringent. Principii active : vitaminele B1, B2, C, PP, carotenoide, acid folic. Acțiune farmacologică : tonifiant general, datorită complexului vitaminic pe care-l conține.

Fructele de cătină sunt utilizate atât în scopuri terapeutice în hipo- și avitaminoze, în anemie și convalescență, cât și în scopuri alimentare sub formă de sucuri, siropuri, marmeladă etc. Se poate utiliza și infuzia 2-3%, folosind 2-3 ceaiuri pe zi.

Datorită compoziției și prezenței vitaminelor, fructele de cătină se utilizează în prevenirea răcelilor. Infuzia de cătină este recunoscută în principal pentru efectul său asupra bolilor de ficat și lipsei de vitamine în organism. Dacă în infuzia de cătină se adaugă și câteva fructe de măceș va rezulta un ceai vitaminizant.

Vinul de cătina poate fi considerat un remediu natural, deoarece ajută organismul vitaminizându-l, având în același timp și o acțiune tonică.

Sucul de cătină

suc de catina

Mod de preparare: se obţine casnic, din fruc­tele proas­pete de cătină, prin zdrobire cu lingura de lemn sau, mai rapid, cu mixerul, şi nu prin presare sau centrifugare, deoa­rece în acest fel s-ar pierde componente ale cătinei extrem de importante.

Mod de administrare:

1. Pentru întărirea sistemului imunitar – acest suc (sau mai degrabă nectar, deoarece conţine şi pulpa, şi coa­­ja fructului) se con­sumă zilnic, în can­tităţi de 50-100 ml (50 ml = un sfert de pahar), o cură durând minimum o lună.

În cazul când nu se cumpără de la piaţă, fructele de că­­tină se pot culege pe toată durata toamnei şi-a iernii (chiar şi atunci când sunt îngheţate), putând fi păstrate la rece, în frigider, vreme de 1-2 săptă­mâni. Pentru a face mai suportabil gustul destul de acru şi astringent al su­cu­lui de cătină, se poate adăuga miere curată de albine (în proporţie de 3:1), care îi potenţează efectul.

2. Ca tratament al unor boli – sucul de cătină, mai ales atunci când este asociat cu o alimentaţie lacto-ve­ge­ta­riană, este un elixir regenerant şi deto­xifiant foarte pu­ter­nic, cura cu el dând rezultate de excepţie în bolile grave. Este indicat în:

* Boli ale sistemului respirator (bronşită cro­nică, astm), sen­­sibilitate la infecţiile respiratorii ale persoanelor in­to­xi­cate prin fumat, care lu­crează în mediu toxic

– o cură de o lună cu suc de cătină are efecte nu doar puternice, ci şi stabile în timp.

* Stări depresive

– se ţine un regim cu multe crudităţi şi se bea câte un sfert de pahar de suc, dimineaţa şi seara; pen­­tru in­tensificarea acţiunii tonice este in­di­ca­tă şi cura cu polen.

* Cancer cu diverse localizări

– o combinaţie nu foarte ape­tisantă, dar foarte eficientă în acest tip de afecţiuni, este aceea dintre sucul de cătină (un sfert de pahar) şi su­cul de usturoi (2-3 linguriţe). În leucemie, o cură de 1-2 luni cu suc de cătină are efecte miraculoase.

* Infecţii virale: herpes, hepatită vi­rală A, B şi C, HIV

– ac­ţiunea cătinei nu se manifestă direct asupra vi­ru­şi­lor, ci prin stimularea imunitară, care se face gradat. Se recomandă cura cu suc de cătină, vreme de minimum 40 de zile.

Pulberea de cătină

pulbere-de-cătină

Mod de preparare: se obţine din fructele uscate ale că­ti­nei (se găsesc în magazinele Plafar), care se macină cât mai fin, cu râşniţa elec­trică de cafea sau se pisează în piuă. Pulberea astfel obţinută se păstrează în borcane de sti­clă (ţinută în pungi de hârtie îşi pierde, în mare, uleiul gras, care este absorbit).

Mod de administrare:

1. Pentru întărirea sistemului imu­nitar: se admi­nis­trea­ză câte 1 linguriţă de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute înainte de a fi în­ghiţită.

Maceratul de cătină

Mod de preparare: 2 linguriţe de pulbere de cătină se pun într-un pahar cu apă şi se lasă la ma­ce­rat, la tem­pe­ratura camerei, de seara până dimi­neaţa, când se ames­tecă cu o linguriţă de miere li­chidă. Lichidul nu se fil­trea­ză, iar la sfârşit se con­sumă şi pasta de cătină rămasă în pahar. Este un remediu preferat de co­pii şi convales­cenţi, foar­te uşor de asimilat şi în­vio­ră­tor. Poate fi îmbogăţit prin adao­sul unei linguriţe de pul­bere de măceşe şi de afine.

Mod de administrare: se consu­mă pe stoma­cul gol, di­mi­­neaţa.

1. Pentru întărirea sistemului imu­nitar: pentru creş­te­rea imunităţii la copii, se face o cură de patru săp­­tămâni cu macerat la rece de cătină, ad­mi­nis­trat cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese.

2. Ca tratament al diferitelor boli:

* În timpul regimurilor alimentare restrictive

– se ad­ministrează macerat de cătină pentru stimularea pof­tei de mâncare, combaterea as­te­niei, evitarea avi­ta­mi­no­zei. Contra avitaminozei, care poate apărea pe parcursul re­gimului cu cereale integrale (numit şi Oshawa – cunoscut de ci­titorii noştri pen­tru efectele spectaculoase în com­baterea canceru­lui), sau după postul complet cu apă distilată este foarte eficientă pulberea: 3-4 linguriţe pe zi.

* Astenie, Parkinson

– se face o cură cu macerat re­vigorant de cătină şi măceşe. Alimentaţia va fi îm­bogăţită cu polen, miere de albine, apilarnil.

* Lipsa poftei de mâncare

– se ia macerat ob­ţi­nut după me­toda de mai sus din cătină şi măceşe, la care se adau­gă câteva picături de suc proaspăt de lămâie. Se consumă pe stomacul gol, cu 15 minute îna­in­te de masă.

Uleiul de cătină

ulei-de-catina

Este un remediu care se obţine ex­clusiv pe cale in­dus­trială, putând fi gă­sit în farmacii şi Plafaruri. După uleiul de palmier, este al doilea din lume ca bogăţie în vi­ta­mina E.

Mod de administrare:

1. Pentru stimularea sistemului imunitar: se iau 30-40 de picături pe zi, sim­plu sau cu puţină miere (dar nu în apă, deoarece nu se dizolvă, ci formează peliculă). O cură durează minimum 14 zile, dar cel mai indicat este de la 30 de zile în sus.

2. Ca tratament al diferitelor boli:

* Boli de piele, dermatoze care se agravează la frig

– are efecte puternice mai ales asupra per­soanelor de­vi­ta­li­zate, cu o constituţie mai fragilă.

* Sensibilitate la frig, anemie

– se fac mai multe cure succesive, fiecare de câte 21 de zile, cu zece zile de pauză.

* Impotenţă, sterilitate, insuficienţă ovariană

– se face un tratament de lungă durată (minimum trei luni), având efect foarte puternic atunci când este asociat cu tra­ta­men­tul intern cu plante cu efecte hormonale (brânca-ur­su­lui, năprasnic, ginseng, ginseng indian).

Cătina – utilizări externe:

catina

La noi, cătina creşte pe toate marginile de drum

* Herpes, papiloma

– în aceste două afecţiuni, apli­ca­ţii­le de 2-3 ori pe zi cu ulei de cătină (prin un­gere cu un tam­pon de vată) pot avea re­zul­ta­te spectaculoase.

* Arsuri, arsuri chimice

– anumite studii făcute la noi în ţară au pus în evidenţă efectele excepţio­nale ale uleiului de cătină aplicat pe ar­su­ri­le în curs de vindecare. To­tuşi, în­tru­cât tratamentul acestor afec­ţiuni nu este simplu, se recomandă să fie făcut nu­mai sub îndrumarea medicului spe­cia­list der­ma­to­log, mai ales la ar­su­ri­­le de gradele III-IV.

* Tumori externe

– se fo­lo­seş­te o combinaţie în părţi egale de ulei de cătină şi ulei de ricin, cu care se ung de 2-3 ori pe zi zonele afectate. Această com­binaţie dă rezultate foarte bune şi în tra­ta­men­tul li­po­murilor. Sursa: formula-as

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun sa inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

SĂNĂTATE

Un studiu realizat pe două milioane de copii dezvăluie adevărata cauză a apariției autismului. Un singur factor reprezintă 80% din risc

autism

De foarte multe ori citim despre rezultatele unei anumite cercetări care susține că a găsit cauza reală a apariției autismului. Uneori aflăm că e vorba despre poluarea aerului, o infecție virală sau chiar vina unui vaccin.

Autismul afectează copiii de orice etnie, rasă sau condiție socio-economică, fiind de 4,5 ori mai frecvent întâlnit la băieți decât la fete.

Cel mai mare studiu de acest gen, care a implicat mai mult de 2 milioane de copii din cinci țări, a reafirmat faptul că genetica este de fapt cel mai mare factor de risc în dezvoltarea tulburării spectrului autist (TSA).

Într-un raport publicat de JAMA Psihiatrie, cercetătorii au descoperit că tulburarea de spectru autist este cauzată în proporție de 80 la suta de genele moștenite, în timp ce factorii de mediu reprezintă mai puțin de 20 la suta din risc.

autism

Factori precum vârsta părinților, greutatea mamei, sindromul ovarului polichistic, dacă copilul este născut prin secțiune cezariană etc. , s-au dovedit a avea un impact “inexistent sau minim” asupra dezvoltării autismului.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, eșantionul analitic a inclus 2.001.631 persoane, dintre care 1.027.546 (51,3%) bărbați. Persoanele analizate s-au născut în Danemarca, Finlanda, Suedia, Israel și Australia de Vest între 1998 și 2011.

Echipa internațională de cercetători a urmărit subiecții până la vârsta de 16 ani, moment în care peste 22.000 dintre ei au fost diagnosticați cu autism.

Copiii cu tulburări de spectru autist au nevoie de atenție, răbdare și dragoste ca toți ceilalți copii. Cercetările arată că implicarea părinților și a altor persoane apropiate în terapia copiilor cu TSA dă rezultate foarte bune, fapt care demonstrează ca demersul terapeutic nu trebuie să se bazeze exclusiv pe specialiști.

Deasemenea, cercetătorul Gretchen Carlisle de la Research Center for Human-Animal Interaction (ReCHAI) din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară a Universităţii din Missouri, a observat că prezenţa oricărui animal de companie, îmbunătăţeşte abilităţile sociale ale unui copil cu autism.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

SĂNĂTATE

Roinița, o valoroasă plantă medicinală. Beneficii și modalități de întrebuințare

Roinița - Melissa officinalis

Roinița (Melissa officinalis L.) este o plantă perenă din genul Melissa L., familia Labiatae (Lamiaceae).

Specie erbacee perenă, tufos ramificată, înaltă de 30-80 cm, cu miros puternic de lămăie. Se aseamănă la înfățișare cu urzica (Urtica dioica) deși aceasta din urmă aparține unei familii cu totul diferite.

Frunzele roiniței sunt însă de un verde mai pronunțat, aproape închis la culoare și ele exudă o aromă plăcut mirositoare asemănătoare lămâii atunci când sunt presate între degete.

Roinița este o plantă meliferă, florile ei fiind vizitate de foarte multe insecte. Datorită mirosului ei planta atrage albinele și de aceea este folosită de către apicultori atunci când doresc să captureze un roi. De aici de fapt vine și numele plantei, de la roi de albine.

În flora spontană, planta creşte dispersat, mai ales în regiunile din sudul şi vestul țării, prin locuri uscate, pietroase, păduri de stejar, în luminişuri, poieniţe și pajişti. Se cultivă bine în judeţele Ilfov, Teleorman, Prahova, Buzău, Constanţa şi Timiş.

Roinița - Melissa officinalis

Roinița – Melissa officinalis

Compoziţie chimică

Frunzele de Roiniță conţin cca 4% acid rosmarinic şi alţi acizi polifenolici, între care acidul cafeic şi cel clorogenic, triterpene şi flavonoizi. Recent, în frunzele de Melisă au fost descoperiţi glicozizi monoterpenici şi alte glicozide.

Conţinutul în ulei esenţial este de 0,05-0,30%, fiind format din citronelal, citral a şi b, metilcitronelal, ocimene, citronelol, nerol şi geraniol. Mai sunt prezente diferite alte sesquiterpene, beta-cariofilene şi germacrene.

Farmacologie

Extractul hidroalcoolic liofilizat din frunze de Melisă exercită o acţiune sedativă, în doze relativ mici. S-a constatat că are și o acţiune analgezică. Se utilizează pe scara largă, în special în Germania, ca tranchilizant şi sedativ în insomniile de origine nervoasă şi în tulburările funcţionale gastroenterice.

Are deasemenea acţiune eupeptică (digestivă) şi carminativă, antispastică. Acționează bine în toate durerile gastrice de origine nervoasă.

S-a mai constatat că, pe lângă acţiunea relaxantă asupra musculaturii gastro-intestinale, prezintă o acţiune similară asupra musculaturii netede uterine.

O altă acţiune este cea antiinflamatoare şi analgezică. Acidul rosmarinic este un bun antiinflamator şi sedativ, acţiune la care îşi aduc contribuţia şi beta-cariofilenele şi alţi fitocoraplecşi din aceaslă plantă. S-a mai constatat că Roinița are şi o bună activitate antivirală asupra infecției Herpes simplex.

Recomandări

Pentru efecte sedative generale, în tulburările gastrointestinale, în insomnii, ca eupeptic (digestiv) şi carminativ. Dă rezultate bune şi în stările de nelinişte şi iritabilitate. Stimulează apetitul.

Roinița mai poate fi utilizată și pentru vindecarea rănilor (sub formă de băi) datorită proprietății acestei plante de cicatrizant, dar și la tratarea diskineziilor biliare.

Mod de preparare şi administrare

Sub formă de infuzie preparată din 1 – 2 linguri de frunze uscate la o cană cu apă. Se beau 1 – 2 căni pe zi după masă. Seara, înainte de culcare, se mai poate bea o cană îndulcită cu miere. Tinctură de roiniță diluată în apă conform modului de administrare înscris pe produs.

Contraindicaţii

Nu se cunosc. Citiți cu atenție prospectele de pe produse.

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun să inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

Bibliografie: Ovidiu Bujor – Ghidul plantelor medicinale şi aromatice de la A la Z, București 2003

Continue Reading

SĂNĂTATE

De ce ne stresăm la serviciu? 6 lucruri pe care le poți face pentru a scăpa de stres în timpul serviciului

stres

Stresul este reacția noastră mentală, emoțională și fiziologică la presiunile de zi cu zi, reacție care vine atât din afară noastră, cât și din interiorul nostru.

Definiție: STRES, stresuri, s. n. 1. (Med.) Termen general utilizat pentru orice factor din mediu (traumatism, emoții, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om și la animale o stare de tensiune și o reacție de alarmă a organismului, determinând uneori îmbolnăviri grave; p. ext. efect nefavorabil produs asupra organismului ființelor de un factor de mediu.

Oricâtă plăcere ne-ar oferi ceea ce facem, orice activitate poate aduce elemente de stres atunci când lucrurile sunt duse la extrem.

Cunoscutul psiholog Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), afirmă că oricine a lucrat vreodată a simțit, într-un fel sau altul, presiunea legată de locul de muncă creată un deadline sau de unele sarcini mai dificile.

“Pe termen scurt, este firesc și rezolvabil, dar din ce în ce mai mulți angajați nu scapă de presiunea de la locul de muncă nici măcar acasă, unii răspund la emailuri sau dau telefoane și în timpul liber, alții își iau de lucru suplimentar acasă etc., iar acest comportament determină cronicizarea stărilor, stresul devenind copleșitor și dăunător sănătății fizice și psihice”, explică specialistul.

De ce ne stresăm la serviciu?

Sursele de stres legat de serviciu sunt de obicei: salariile mici, lipsa suportului social, lipsa controlului asupra decizilor pe care trebuie să le ia persoană în postul deținut (conflictul de rol), expectanțe neclare ale performanței din partea angajatorului sau a angajatului, șanse mici de evoluție sau avansare, supraîncărcare cu sarcini, sarcini insuficient de provocatoare sau de captivante, continuarea muncii concrete sau menținerea unei preocupări mentale legate de serviciu și acasă, după terminarea programului de lucru.

“În prezent, stresul este privit din 2 mari perspective: Eustres (“stresul pozitiv”), care apare atunci când este determinată încordarea și mobilizarea organismului pentru a trece la acțiune și disstres (“stresul negativ”), care poate induce stări patologice, epuizare, anxietate, depresie, sindromul burnout, probleme de concentrare, motivație, probleme familiale și de cuplu etc.

Din păcate, nu putem evita întotdeauna situațiile tensionate care apar la serviciu, de aceea, ține de noi să găsim variante de gestionare a stresului, deoarece sănătatea noastră fizică și mentală depind de capacitatea noastră de a face față situațiilor presante, tensionante”, explică psihologul.

Psiholog Laura Maria Cojocaru

Psiholog Laura Maria Cojocaru

6 lucruri pe care le poți face pentru a scăpa de stres în timpul serviciului

Ia o pauză de lucru. Corpul uman nu este programat să stea prea mult timp într-un singur loc (astfel se explică durerile musculare și de spate care apar la persoanele ce desfășoară o activitate sedentară).

“După fiecare ora de muncă încearcă să te opreșți 5 minute și să ieși din birou, să bei apă, să te plimbi prin birou, să ieși pe terasă, să discuți un coleg, să stai 5-10 minute în fața unei ferestre deschise, respiră adânc de câteva ori, îndreaptă-ți atenția asupra eliberării tensiunii și a calmării bătăilor inimii, ieși pur și simplu din încăperea în care lucrezi pentru câteva clipe și privește pe fereastră sau gândește-te la un lucru frumos, liniștitor sau haios.

Scopul este să te deconectezi și să îți relaxezi mintea, astfel încât să poți preveni orice posibilă stare de anxietate sau neplăcere fiziologică. În pauza de prânz, ridică-te de la birou și mănâncă în altă parte, în special evită să lucrezi în timp ce mănânci. Evită preparatele și gustările nesănătoase”.

Ia o pauză de atitudine. Treizeci de secunde sunt suficiente pentru ca ritmul alert al inimii să se liniștească, de aceea este recomandată angajarea inimii și a minții într-o direcție pozitivă, relaxantă.

“Vizualizează cu ochii minții orice ar putea declanșa sentimente pozitive, imaginea familiei, a copilului, a partenerului de viață, a animalelor de companie, un tablou relaxant, un peisaj de vis, o imagine plăcută din vacanță, culori, imagini, sunete, senzații tactile plăcute.

Bea un ceai relaxant, ascultă o melodie de relaxare, aprinde un bețișor parfumat, pune-ți pe birou o vază cu flori. Privește în jur câteva clipe, dându-ți voie să te bucuri de forma și culorile florilor, de ciripitul păsărilor, de frumusețea unui copac, de razele soarelui sau de prospețimea ploii etc. Schimbă modul de respirație (există o legătură directă între starea noastră emoțională și felul în care respirăm).

Respirația unei persoane calme este profundă, lentă și controlată, preferabil cu atenția centrată abdominal. Respira astfel de cel puțin 5 ori. Oferă-ți un mic automasaj în zona cefei, a capului, umerilor și brațelor”.

Gestionează-ți mai bine timpul. Oprește-te din mulți-tasking, care presupune de fapt “multi-gândit”, analizează care sunt prioritățile, ia-le pe rând și menține-ți atenția pe o singură activitate până este finalizată.

Fă-ți prieteni la locul de muncă. În felul acesta vei avea în jurul tău persoane cu care poți discuta atunci când ai nevoie de o pauză sau când ai nevoie să iei o decizie mai dificilă.

Păstrează o atitudine pozitivă față de locul de muncă. “Reamintește-ți aspectele care îți plac în activitatea ta, motivațiile pentru care ai ales-o, beneficiile pe care le obții făcând ceea ce faci. Premiază-te la finalul îndeplinirii unei sarcini sau la atingerea unui obiectiv cu un moment de relaxare, un gând bun, o glumă, sau orice altceva îți aduce plăcere”.

Oferă șefului tău sau oferă-ți (dacă ești propriul tău șef) un plan de gestionare a factorilor stresori identificați, menit să te ajute să performezi mai bine. “Acest plan este bine să includă dezvoltarea unor abilități de management al timpului, clarificarea sarcinilor, primirea resurselor sau a suportului necesar de la colegi, adăugarea unor sarcini mai provocatoare, modificarea spațiului de lucru pentru a fi mai confortabil, oferirea unor resurse de relaxare din partea companiei”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru

 

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 53 de abonați

Statistici blog

  • 1.094.520 vizite

Trending