Imi plac cartofii prajiti dar nu ma omor dupa ei. Ocazional, mai ales cand nu prea e timp si nici salariul inca nu a intrat pe card, mai fac cate o portie. Peste tot insa am citit ca sunt deliciosi dar si nesanatosi.
Asta credeam pana mai ieri cand prietenul meu m-a invitat pe la el. Este un tip slabut, frumusel si inca student. Mie insa mi-a placut de el si asa ne-am imprietenit.
Cand am zis “inca student”, nu am afirmat degeaba. Banuti are el de la mamitica lui, nu duce lipsa, insa ii toaca destul de repede, iar subsemnata este una dintre beneficiare :). Il iubesc cu adevarat si nici nu se pune problema ca as vrea sa profit de el. Dupa ce ramane cu punguta “subtire”, pana mai primeste o noua transa de acasa, nu mai mananca la fast-food ci isi gateste acasa.
Cum nici cu mancarea nu se omoara stie sa faca doua feluri de mancare: oua ochiuri si cartofi prajiti.
Cand m-am dus la el m-a intrebat daca mi-e foame. Se simtea deja mirosul puternic de cartofi prajiti. Nu imi era pofta si nici foame insa am zis sa gust pentru a nu se supara pe mine. Muncise totusi sa-i faca si am zis sa-i fac pe plac. Tin minte si acum, a intrat pe usa cu o farfurie mare, plata pe care stateau aburinzi cartofii prajiti asezati cu varf.
L-am intrebat: cine crezi ca o sa manace atatia cartofi? La care el mi-a raspuns razand: gusta si ai sa vezi! M-am uitat in farfurie si ma gandeam, de mirosit miros excelent, culoarea nu mai zic, un auriu mai ceva ca la McDonalds, taiati perfect, insa le stiu gustul ca am facut si eu acasa si nu ma dau chiar in vant dupa ei.
Am luat cu mana unul, dupa ce ma spalasem, ca mie imi place sa mananc cartofii prajiti cu mana si pana sa-l duc la gura deja am simtit ca nu “balteau” in ulei. In momentul in care am gustat, nu mai stiu ce s-a intamplat. Stiu doar atat ca in secunda imediat urmatoare farfuria aia plina pentru o cantina intreaga era “linsa”.
S-a intors de la bucatarie cu doua furculite, ca noua ne place sa mancam la tv, cand a intrat in camera… l-a bufnit rasul: Ai zis ca nu iti plac cartofii prajiti! Eu cu ochii scosi din orbite: Ba esti prost? Cum naiba i-ai facut de ti-au iesit asa de buni? Sunt Dumnezeiesti. Mai ai? Atunci s-a luminat la fata si cu un zamet strengar mi-a zis: Pai tu ca femeie nu stii secretul cartofilor prajiti?
Ce secret? Ii cureti, ii tai, incingi uleiul si-i pui la prajit, PAM-PAM. Atunci a zis: STOP! Incingi uleiul? Pai da, in ce naiba vrei sa-i prajesti? M-a luat de mana si m-a dus pe balcon: Vezi borcanul ala de acolo? Da! Ei bine in el se afla un ingredient secret. Zi naibi odata si nu ma mai fierbe, i-am zis eu. Pai mama imi trimite in fiecare luna, in afara de bani si alte alea si un borcan cu untura de porc de la tara. Eu prajesc cartofii pe care tocmai i-ai mancat in untura de porc de tara nu in ulei.
Untura le da gustul acela perfect delicios si nici nu ii imbiba de grasime. Mi-a picat fata. Eu in tot acest timp ii prajisem in ulei de floarea soarelui. Atunci i-am zis: PERFECT, de azi inainte o sa gatesti DOAR TU!
Conu Ticu/authenticmagazin.com
