Motivele pentru care mayașii erau o civilizație sofisticată și impresionantă – authenticmagazin.com
Connect with us

CALEIDOSCOP

Motivele pentru care mayașii erau o civilizație sofisticată și impresionantă

chichen_itza_3

În ultimele decenii, civilizația mayașă ne-a capturat profund interesele și imaginația. Generații de exploratori curioși s-au aruncat cu capul înainte în junglele adânci ale Americii Centrale și au descoperit orașe îngropate, piramide remarcabile, mistere spirituale și minuni astronomice și matematice care au făcut ca fascinația noastră pentru această cultură antică să crească.

Au lăsat în urmă o arhitectură complicată, o bucătărie unică și limbi care au avut un impact extraordinar asupra lumii noastre moderne. Cu toate acestea, cu cât ne scufundăm mai adânc în universul Mayaș, cu atât mai obscură este viziunea noastră despre asta. După ani de cercetări și săpături, istoricii nu reușesc încă să ne spună cine erau acești oameni, de unde au venit și cum s-a prăbușit marele lor imperiu. Cu toate acestea, puținul pe care l-am învățat arată că Mayașii erau o civilizație impresionantă, sofisticată și minunată.

vas mayaș

Ei au organizat pentru prima dată “Jocul cu mingea” 

Când ne gândim la sport, printre primele lucruri care ne vin în minte sunt jocurile cu mingea, cum ar fi fotbalul și baschetul, majoretele și spectacolele scumpe. Rareori ne gândim la originile acestor jocuri organizate, care datează de mii de ani în regiunile subtropicale din America Centrală. Fanii sportului de azi nu au nimic în comun cu Mayașii. Acești oameni au fost serioși în privința jocurilor lor, serios spre mortal. Meciurile lor erau concursuri pe viață și pe moarte însoțite de ritualuri religioase complexe.

Parcul Național Tikal din Guatemala, cel mai mare sit excavat din întregul continent american, găzduiește cinci terenuri antice care datează de mai bine de 3000 de ani. Cercetătorii consideră că primul joc de minge organizat în istorie a fost organizat acolo de mayași. Uitați de medalii de aur și de contracte de milioane de euro – Mayașii au concurat pentru dreptul lor de a trăi. Echipa câștigătoare își păstra viața, iar echipa pierzătoare era sacrificată zeilor trebuind să-și petreacă veșnicia în lumea de dincolo.

Jucătorii purtau la gât mici coliere din jad și pe corp mici bucăți de protecție din piatră, pictate cu fețe înfricoșătoare. Astfel echipați intrau în niște curți din piatră, încercând să câștige victoria. În timpul jocului foloseau o minge de cauciuc grea de opt kilograme cu un craniu uman în centrul său. Jocul consta în a împinge această minge extrem de grea în jurul curții fără să o atingă cu mâinile, apoi să o treacă printr-un mic inel ca un coș de baschet. Aceasta era o minge serioasă!

Au dezvoltat unele dintre produsele alimentare preferate de lumea civilizată azi

O mulțime de alimente preferate astăzi au fost dezvoltate în lumea antică de civilizația Maya. De exemplu, mayașii au fost primii care au scos semințele de cacao și le-au transformat în ciocolată fierbinte. Nu au făcut baruri M & M sau Snickers, nici nu au adăugat lapte sau zahăr pentru a face ca gustul de cacao să fie mai dulce. În schimb, ei au băut ciocolata în cadrul ceremoniilor religioase. Mayașii au văzut în cacao un fruct sacru trimis  lor de zei și era chiar folosit ca monedă. Când spaniolii au ajuns în America Centrală, au adaptat băutura și au adăugat zahăr și lapte pentru a-l face mai gustos.

Ei au fost, de asemenea, responsabili pentru alte alimente populare azi, cum ar fi guacamole, tortilla de porumb, micheladas, și tamales.

cacao-pod

Au fost primii care au folosit sclipici pentru a face ca templele lor să strălucească 

În 2008, oamenii de știință au descoperit urme mari de mica, un material strălucitor, analizând un templu Mayaș din Honduras. Se crede că ei au pictat templele lor sacre cu mica, pentru a le face să strălucească la soare. Vopseaua cu mica dădeau clădirilor lor sfinte o apariție mistică în timpul zilei.

grosser_tempel_in_palenque

Au construit piramidele pentru a reflecta evenimente astronomice 

Mayașii au fost probabil cei mai avansați astronomi în timpul lor. Multe dintre structurile lor uimitoare, cum ar fi templul lui Kukulcan, au fost construite doar pentru a ilustra evenimentele astronomice. În timpul echinocțiilor, o umbră numită șarpe se înclină într-o mișcare de șarpe de-a lungul uneia dintre scările templului. Acest efect este cauzat de unghiul soarelui și cum lumina atinge terasele clădirii.

La templul Chichen Itza, scara din față a clădirii marchează poziția cea mai nordică a lui Venus. Colțurile clădirii se aliniază de asemenea poziției soarelui în timpul solstițiului de vară și al solstițiului de iarnă.

chichen_itza_3

Au dezvoltat conceptul de zero 

În timp ce mulți istorici cred că ideea de zero a apărut inițial în Babilonia, mayașii au dezvoltat-o ​​independent în timpul secolului al IV-lea. Zero a fost reprezentat ca un glif în formă de coajă.

maya.svg

Au construit o mare civilizație în mijlocul pădurii tropicale 

Unul dintre cele mai interesante lucruri despre Mayași este modul în care au reușit să construiască, să dezvolte și să susțină o mare civilizație în mijlocul pădurii tropicale. Alte civilizații mari au construit de obicei marile lor imperii în climat uscat, unde sistemele de gestiune centralizată au constituit fundamentul orașelor lor.

Mayașii au profitat de resursele naturale ale zonei, cum ar fi calcarul, sarea și roca vulcanică, și au reușit să se dezvolte în acest loc în ciuda climatului instabil.

nakbe

 

1 Comment

1 Comment

  1. tony

    aprilie 17, 2019 at 6:12 pm

    Dacii bateau o minge facuta din trente cam 3-4000 de ani inaintea mayasilor, asa ca si sportul rege tot de la noi se trage

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

Prima fotografie reală din lume a entanglementului cuantic

quantum

Fizicieni de la Universitatea din Glasgow din Scoția au capturat prima fotografie reală a entanglementului cuantic din lume.

Fenomen din mecanica cuantică, atât de ciudat încât Einstein la descris ca fiind o “acțiune fantomă la distanță“.

Inseparabilitatea cuantică (în engleză quantum entanglement) este un fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „cuplate” între ele. Cuvântul englez „entanglement” înseamnă „încurcătură complicată”.

Denumirea dată de Einstein a fost “quantic entanglement” – înseparabilitate cuantică. Două particule, aflate la distanță mare una de alta, pot prezenta o legătură între ele, de așa natură, încât măsurarea stării cuantice a uneia dintre ele schimbă instantaneu starea cuantică a celeilalte particule entanglate cu ea.

Pentru a putea captura o imagine a entanglementului cuantic, Paul-Antoine Moreau și fizicienii din echipa sa, au creat un sistem care trage cu fluxuri de fotoni cuntici dintr-o sursă de lumină cuantică, ceea ce ei numesc “obiecte neconvenționale”.

Practic echipa de cercetători a despărțit aceste “obiecte neconvenționale” afișate printr-un material cu cristale lichide care poate schimba faza fotonilor în timp ce se deplasează prin el, declanșând tranziții în patru faze.

O cameră de mare viteză, capabilă să detecteze fotoni, a fost apoi setată pentru a surprinde o fotografie în momentul când a identificat un foton “entanglat” cuantic cu altul.

Sitemul implicat în experiment a condus la captarea a patru imagini ale fotonilor în patru tranziții diferite de fază.

Camera a reușit să capteze simultan imagini ale fotonilor, arătând că ambii s-au schimbat exact la fel în ciuda faptului că au fost despărțiți. Cu alte cuvinte s-a creat starea de entanglement cuantic, adică cei doi fotoni au fost entanglați.

Entanglementul cuantic are aplicații în teoria informației cuantice. Acesta poate fi privit ca o sursă pentru comunicații cuantice sau teleportarea cuantică. Imaginea completă cât și rezultatele cercetării au fost publicate în Science Advances.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Fizicienii au descoperit o nouă proprietate a luminii

laser

O echipă internațională de cercetători a descoperit o nouă proprietate a luminii pe care au denumit-o “self-torque”.

În deceniile din urmă, oamenii de știință au descoperit că este posibilă răsucirea frontului de undă a unui fascicul luminos, dând naștere unui moment unghiular. Acesta arată cam ca o scară în spirală, cu un fascicul înfășurat în mijloc.

Când un astfel de fascicul este îndreptat către ceva anume, apare ca o gogoașă strălucitoare. Aceste fascicule sunt considerate a avea un moment angular orbital (MAO), o proprietate care nu depinde de polarizare (în schimb se referă la geometria oscilațiilor electromagnetice).

Cercetătorii au descoperit că este posibil ca un fascicul de lumină MAO să prezinte starea denumită “self-torque”. Pe măsură ce fasciculul înaintează, răsucirea lui trece de la un spectru larg la unul îngust, aproape ca un șurub. Dacă un astfel de fascicul este proiectat pe o suprafață plană, acesta va apărea sub formă de corn sau semilună.

laser

“În mod remarcabil, în plus față de multe proprietăți bine cunoscute, cum ar fi intensitatea, lungimea de undă și polarizarea, lumina poate fi răsucită și, astfel, poate avea un impuls unghiular”, declară co-autor Carlos Hernandez-Garcia, cercetător principal la Universitatea din Salamanca.

Descoperirea a avut loc întâmplător, atunci când echipa studia fascicule de lumină produse în anumite procese optice de mare putere.

Acestea sunt adesea folosite pentru a genera lumină ultravioletă extremă sau raze X puternice pentru a studia procese moleculare. Echipa a descoperit că fasciculele de lumină “self-torque” sunt un produs natural al acestor procese.

Comportamentul ciudat al luminii, descris în revista Science, ar putea într-o bună zi să conducă la îmbunătățirea tehnologiei comunicațiilor și la noi metode de manipulare a obiectelor microscopice.

Această nouă stare a luminii este văzută în foarte puține sisteme în natură și, în general, numai în situații extreme.

Fizicienii sunt acum interesați să studieze modul în care se comportă acest tip de fascicule sau dacă există și o aplicație aparte pentru o astfel de descoperire.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

De ce are planeta Marte culoarea roșie?

Planeta Marte este astăzi roșie, dar în trecut culoarea ei ar fi putut fi diferită. O mulțime de fotografii și filmări trimise de roboții NASA în misiunile de pe “planeta roșie”, ne arată un peisaj roșu-portocaliu.

Până la misiunea Mariner 4 din 1965 se bănuia că pe suprafața planetei există apă lichidă. Aceste bănuieli se bazau pe variațiile suprafețelor luminate și ale celor întunecate, în special ale celor din zonele polare ale planetei, ce păreau a fi continente și mări, dungile negre fiind interpretate ca râuri. Odată cu această misiune s-a dovedit însă că aceste caracteristici erau doar iluzii optice.

Dar de ce e Marte roșu, totuși?

Cea mai simplă explicație pentru culoarea roșie a planetei Marte este aceea că regolitul, materialul prezent la suprafață este bogat în oxid de fier, același compus care dă culoare sângelui și ruginii. Cu alte cuvinte suprafața lui Marte este ruginită sau plină de rugină.

Următoarele întrebări firești sunt, de ce Marte are atât de mult de fier, de ce fierul este “oxidat” și de ce oxidul de fier are culoarea roșie?

Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să privim în urmă cu 4,5 miliarde de ani când a început totul. Pe vremea când sistemul nostru solar se afla încă în formare, multe dintre planete au acumulat cantități impresionante de fier.

Format în centrul unor stele moarte, elementul greu s-a învârtit într-un nor gigant de gaze și praf care s-a prăbușit gravitațional pentru a forma ulterior soarele și planetele, adică sistemul nostru solar așa cum îl știm azi.

O mare parte a fierului ajuns pe Pământ s-a scufundat spre nucleul său, pe vremea când planeta noastră era încă în formare și foarte fierbinte, cu o suprafață moale.

Cercetătorii de la NASA au concluzionat că dimensiunile reduse ale lui Marte au avut ca rezultat o forță gravitațională redusă, fapt care a permis ca o mare parte a depozitelor de fier să rămână la suprafața planetei. Marte are un miez de fier, dar cantități impresionante din acest material există și în straturile superioare.

În mod normal fierul acumulat de-a lungul erelor aici este negru strălucitor. Elementul a prins o tentă roșiatică atunci când a fost expus la oxigen, iar aici vorbim de o cantitate suficientă de oxigen pentru ca acesta să devină oxid de fier (Fe2O3).

De ce atât de mult fier de pe suprafața lui Marte a oxidat și de unde oxigen?

craterul Gusev Marte

Craterul Gusev, Marte. Imagine surprinsă de roverul Spirit în 2005. Foto NASA

Pe marginea acestui subiect părerile sunt împărțite și încă se mai dezbate. Cu siguranță, condițiile meteo de pe micuța planetă au determinat în timp oxidarea fierului aflat la suprafața ei.

Se crede că furtuni antice care ar fi apărut pe un Marte tânăr și umed, au contribuit la oxidarea fierului atunci când regolitul de la suprafață a intrat în contact cu atomii de oxigen eliberați din moleculele de apă.

Sau, oxidarea ar fi avut loc treptat peste miliarde de ani, deoarece lumina soarelui a rupt dioxidul de carbon și alte molecule din atmosferă, producând oxidanți precum peroxidul de hidrogen și ozonul.

Un grup de cercetători danezi a sugerat în 2009, că furtunile de praf marțiene au ruginit treptat fierul prin ruperea cristalelor de cuarț existente în regolit lăsând astfel expuse suprafețele bogate în oxigen.

În realitate nimeni nu are încă explicația corectă și de aceea culoarea lui Marte este, oarecum, încă un mister. Cu toate acestea suprafața sa ruginită, apare de culoare roșiatică deoarece oxidul de fier absoarbe lungimile de undă albastru și verde din spectrul luminos, în timp ce reflectă înapoi lungimile de undă roșii.

Planeta “însângerată” este cunoscută încă din antichitate numele ei fiind dat de zeul roman al războiului. În astronomia babiloniană, planeta a fost numită după Nergal, zeitate a focului, a războiului și a dezastrelor, probabil datorită înfățișării sale roșiatice.

În astronomie simbolul planetei este un cerc cu o săgeată cu vârful în sus, o reprezentare stilizată a scutului și a suliței, folosită de romani. Marte, în mitologia romană era zeul războiului și patronul luptătorilor. De asemenea, simbolul mai este folosit în biologie, reprezentând sexul masculin.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 53 de abonați

Statistici blog

  • 1.094.490 vizite

Trending