Connect with us

CALEIDOSCOP

Astrofizicienii avertizează: Pământul ar putea fi zdrobit sau înghițit de o gaură neagră artificială datorită experimentelor ce au loc în Acceleratoarele de Particule din întreaga lume

lhc

Martin Rees, un cosmolog britanic foarte respectat, a făcut o declarație destul de îndrăzneață când vine vorba despre acceleratoarele de particule: “există o posibilitate mică, dar reală a unui dezastru fără precedent.”

Acceleratoarele de particule, cum ar fi Big Hadron Collider, accelerează particule la viteze incredibil de mari, pe care apoi le ciocnesc, iar oamenii de știință observă  și analizează impactul.

Aceste coliziuni la mare viteză ne-au ajutat să descoperim o mulțime de particule noi, însă, conform lui Rees, acest lucru nu este lipsit de riscuri.

În noua lui carte numită: On The Future: Prospects for Humanity, autorul dezvăluie perspective destul de sumbre.

“Poate că s-ar putea forma o gaură neagră care să atragă tot ce se află în jurul ei”, scrie el, așa cum raportează Sarah Knapton pentru Telegraph. “A doua posibilitate înspăimântătoare este aceea că aceste particule numite quarks s-ar putea reasambla sub forma unor alte particule foarte comprimate numite strangelets.”

“Conform unei ipoteze, o singura particulă strangelet scăpată de sub control, ar putea, prin contaminare, să transforme orice atinge într-o nouă formă de materie, transformând întregul Pământ într-o sferă hiperdensă de aproximativ o sută de metri în diametru.”

Asta ar însemna aproximativ dimensiunea unui teren de fotbal.

Și asta nu e tot. Cea de-a treia modalitate prin care acceleratoarele de particule ar putea distruge Pământul, conform lui Reese, citat de sciencealert.com, este printr-o “catastrofă care să înghită spațiul însuși”.

“Spațiul gol – cum numesc fizicienii vidul – este mai mult decât nimic, este arena pentru tot ceea ce se întâmplă, el înglobează, latent în el, toate forțele și particulele care guvernează lumea fizică. Acest vacuum poate deveni brusc extrem de fragil și de instabil.”

“Unii au speculat că energia concentrată creată atunci când particulele se prăbușesc împreună ar putea declanșa o ” tranziție de fază “care ar distruge țesătura spațiului. Aceasta ar fi o calamitate cosmică, nu doar una terestră”.

Sună terifiant însă ar trebui oare să fim cu adevărat îngrijorați? Desigur, oamenii inteligenți de la LHC pot rezolva problema.

“Grupul de evaluare a siguranței LHC (LSAG) reafirmă și extinde concluziile unui raport din 2003 care spune că aceste coliziuni de particule ce au loc în LHC nu prezintă niciun pericol și că nu există motive de îngrijorare”, scrie CERN pe site-ul lor web.

“Indiferent de ceea ce va face LHC, natura a făcut deja de multe ori în timpul vieții Pământului și a altor organisme astronomice”.

Razele cosmice sunt în esență versiuni naturale a ceea ce face LHC și alți acceleratori de particule. Iar aceste raze au lovit Pământul în mod constant.

Echipa din spatele LHC are și un răspuns pentru aceste particule ipotetice extrem de periculoase numite strangelets.

“Exista posibilitatea ca acești strangelets să fuzioneze cu materia obișnuită și să o schimbe într-o chestie ciudată?” Această întrebare a fost ridicată pentru prima oară în Statele Unite, în anul 2000, înaintea punerii în funcțiune a unui alt accelerator de particule numit RIIC “Relativist Heavy Ion Collider“.

“Un studiu de atunci a arătat că nu există motive de îngrijorare, iar RHIC a rulat timp de opt ani, căutând  strangelets fără a detecta vreunul.”

Chiar dacă mult mai târziu, marele om de știință Stephen Hawking și-a dat binecuvântarea acceleratorului de particule:

“Lumea nu se va sfârși când LHC va fi pus în funcțiune. LHC este absolut sigur … Coliziuni care generează multă energie se produc de milioane de ori pe zi în atmosfera Pământului și nu se întâmplă nimic teribil”, a spus Hawking.

Într-un fel, ipoteza lui Rees este corectă. Nu suntem 100% siguri și nu am putea fi niciodată. Dar, după cum pune el problema, multe experimente științifice pot avea riscuri, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne oprim în întregime.

“Inovația este adesea periculoasă, dar dacă nu ne asumăm riscuri, putem renunța la beneficii”, scrie el în “On the Future”.

“Cu toate acestea, fizicienii ar trebui să fie foarte atenți când fac experimente ce pot genera condiții fără precedent, chiar și în cosmos”, scrie Rees.

“Mulți dintre noi suntem înclinați să respingem aceste riscuri ca fiind ceva de domeniul SF, însă mizele nu le putem ignora, chiar dacă sunt considerate foarte improbabile”.

 

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

“Mărul morții”, cel mai otrăvitor copac din lume

Nu mâncați, nu atingeți și nici măcar nu inspirați aerul din jurul arborelui Manchineel

Machineel tree - fruit

Cunoscut ca fiind cel mai periculos copac din lume, acesta se găsește de-a lungul plajelor de nisip și mangrovelor din climatele tropicale care se întind de la Florida la Caraibe și până în anumite părți din America Centrală și de Sud.

Denumit arborele Manchineel (Hippomane mancinella) este o specie de plantă cu flori din familia Euphorbiaceae.

Otrava Manchineelului

Conchistadorii spanioli l-au numit “manzanilla de la muerte, „micul măr al morții”. Aceasta se referă la faptul că manchineelul este unul dintre cei mai toxici arbori din lume.

Florile mici verzui sunt urmate de fructe, care au un aspect similar cu mărul, sunt verzi sau galbene verzui când sunt coapte. Fructul este otrăvitor, la fel ca orice altă parte a copacului.

Arborele are o sevă alb-lăptoasă care conține numeroase toxine și poate provoca vezicule. Seva este prezentă în fiecare parte a copacului: scoarță, frunze și fructe.

Toate părțile copacului conțin toxine extrem de puternice. Seva sa alb – lăptoasă conține phorbol și alți iritanți ai pielii, producând dermatită alergică foarte puternică la simplul contact.

Adăpostitul sub copac în timpul ploii, provoacă vezicule ale pielii prin simplul contact cu apa. Chiar și o mică picătură de ploaie contaminată cu substanța lăptoasă din el va provoca iritații ale pielii.

Seva de machineel, este deasemenea, cunoscută pentru deteriorarea vopselelor de pe mașini. Arderea unor părți ale copacului poate provoca leziuni oculare dacă fumul ajunge la ochi.

Până și simpla inhalare a fumului sau a aerului umed din preajma copacului poate provoca iritații puternice la nivelul plămânilor.

Contactul cu seva sa lăptoasă (latex) produce dermatită buloasă, cheratoconjunctivită acută și eventual defecte epiteliale corneene mari.

“Mărul otrăvit”

Machineel tree - fruit
Fructe și frunziș de Manchineel la Cabo Blanca, Peninsula Nicoya, Costa Rica.
[foto: Hans Hillewaert /CC BY-SA 3.0]

Deși fructul ce seamănă cu un măr, este potențial fatal dacă este consumat, nu au fost raportate încă astfel de cazuri în literatura modernă.

Ingerarea poate produce gastroenterită severă cu sângerare, șoc și suprainfecție bacteriană, precum și potențialul compromiterii căilor respiratorii datorate edemului.

Când este ingerat, fructul este la început dulce – plăcut , cu un sentiment ciudat de piper ce progresează treptat către o senzație de arsură și strângere a gâtului.

Simptomele continuă să se înrăutățească până când pacientul abia mai poate înghiți alimente solide din cauza durerii chinuitoare și a senzației de sufocare.

În unele părți ale ariei sale, mulți copaci sunt însoțiți de semne de avertizare, de exemplu în Curaçao sunt marcați cu un „X” roșu pe trunchi pentru a indica pericolul. În Antilele Franceze copacii sunt adesea marcați cu o bandă roșie pictată la câțiva metri deasupra solului.

Do not touch the Manchineel!
Semn de avertizare pentru arborele Manchineel. [Photo: Scott Hughes/CC BY-SA 2.0)]

În trecut caraibienii otrăveau rezervele de apă ale dușmanilor cu frunze de machineel. Exploratorul spaniol Juan Ponce de León a murit la scurt timp după o rană suferită în lupta cu Calusa din Florida, lovit fiind de o săgeată care fusese otrăvită cu sevă de manchineel.

În ciuda pericolelor inerente asociate cu manipularea acestuia, copacul a fost folosit ca sursă de lemn de către producătorii de mobilă din Caraibe de secole. Trebuie tăiat și lăsat să se usuce la soare pentru a îndepărta seva.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Ce s-ar întâmpla dacă omenirea ar detona bomba atomică în spațiu?

The Effect of Nuclear Weapons, Departamentul Apărării al SUA, publicat de Comisia pentru Energie Atomică, iunie 1957

atomic bomb

Atunci când o armă nucleară este detonată aproape de suprafața Pământului, densitatea aerului este suficientă pentru a atenua radiația nucleară (neutroni și raze gamma) într-un asemenea grad încât efectele acestor radiații sunt în general mai puțin importante decât efectele exploziei și ale radiației termice.

Mărimile relative ale efectelor radiației explozive, termice și nucleare sunt prezentate în figura 1 pentru o armă de fisiune nominală (20 kilotoni) la nivelul mării.

Fig. 1 – Efectele armei nucleare la suprafață (20 KT)

Porțiunile solide ale celor trei curbe corespund unor niveluri semnificative de intensitate a exploziei, termice și nucleare. Suprapresiunile explozive vor distruge majoritatea structurilor.

Intensitățile termice vor produce arsuri grave persoanelor expuse. Dozele de radiații nucleare cuprinse între 500 și 5.000 de roentgen sunt necesare pentru a produce moarte sau incapacitate rapidă la oameni.

EFECTELE ARMELOR NUCLEARE ÎN SPAȚIU

Dacă o armă nucleară este explodată în vid, cum ar fi spațiul cosmic, complexitatea efectelor sale se schimbă drastic.

În primul rând, în absența unei atmosfere, explozia în sine dispare complet. Cu alte cuvinte forma clasică de ciupercă în urma detonării nu se mai formează.

În al doilea rând, dispare și radiația termică, așa cum este definită de obicei. În lipsa aerului pentru încălzirea valului de explozie radiația de frecvență emisă de arma în sine este mult mai mare.

În absența atmosferei, radiațiile nucleare nu vor suferi nici o atenuare fizică și singura degradare a intensității va apărea din reducerea ei odată cu distanța.

Ca urmare, gama dozelor semnificative va fi de multe ori mai mare decât este în cazul unei detonări la nivelul mării.

Cu astfel de arme, razele letale provenite din radiațiile nucleare în spațiu, se pot întinde pe sute de mile. Înțelesul unor astfel de raze letale uriașe într-un posibil război spațial viitor nu poate fi acum evaluat.

Cu toate acestea, pare clar că vehiculele de luptă spațială cu echipaj, cu excepția cazului în care este posibilă o protecție puternică, vor fi considerabil mai vulnerabile la armele nucleare decât omologii lor fără pilot.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

“Mierea Fermecată”, cea mai scumpă miere din lume: Costă 5000 EUR/kg

Curiozități din apicultură

mierea fermecata

Uneori ne deranjează când bâzâie pe lângă noi în parc sau la picnic, alteori ne bucurăm că există, pentru că datorită lor putem savura delicioasa şi hrănitoarea miere.

Nu conștientizăm însă câtă trudă se află în spatele acestui “elixir”. O muncă colosală depusă de micuțele albine, demne de toată lauda și admirația și fără de care, lumea așa cum o știm noi, nu ar exista.

În cele ce urmează vă prezentăm câteva curiozități din apicultură care cu siguranță vă vor capta atenția:

1. O albină recoltează la un zbor cca 15 mg polen, astfel pentru 1 kg de polen ar trebui să efectueze cca 67 000 de zboruri.

2. Albinele bat din aripi de peste 11000 de ori pe minut.

3. Viteza maxima de zbor a unei albine este de 70 Km/h.

4. Cea mai „bătrână” albină cunoscută de cercetatori are 100 de milioane de ani. Este conservată în chihlimbar și a fost descoperită în Myanmar (Birmania).

5. Ca să culeagă 1 kg de miere, o albină ar trebui să cerceteze 2-5 milioane de flori și să parcurgă o distanță egală cu ocolul pământului.

6. Durata de viață a matcii este de 50-60 de ori mai mare decât a albinei lucrătoare.

7. O albină este de 20 de ori mai puternică decat un cal.

8. Trântorii nu pot culege nectarul din flori, pentru că au trompa prea scurtă. De aceea ei se hrănesc cu ce aduc albinele în stup – de aici și numele popular de “trântor” (care stă degeaba).

9. Albinele pot fi folosite pentru a detecta minele terestre.

10. Mierea de albină nu expiră niciodată.

11. Mierea ajută la echilibrarea fizică și psihică, înlăturând oboseala.

12. Cea mai scumpă miere din lume costă 5000 EUR/kg. Provine dintr-o pesteră din Turcia (Valea Saricayir), de la o adâncime de 1800 m și este supranumită “Mierea Fermecată”.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending