Martin Rees, un cosmolog britanic foarte respectat, a făcut o declarație destul de îndrăzneață când vine vorba despre acceleratoarele de particule: “există o posibilitate mică, dar reală a unui dezastru fără precedent.”

Acceleratoarele de particule, cum ar fi Big Hadron Collider, accelerează particule la viteze incredibil de mari, pe care apoi le ciocnesc, iar oamenii de știință observă  și analizează impactul.

Aceste coliziuni la mare viteză ne-au ajutat să descoperim o mulțime de particule noi, însă, conform lui Rees, acest lucru nu este lipsit de riscuri.

În noua lui carte numită: On The Future: Prospects for Humanity, autorul dezvăluie perspective destul de sumbre.

“Poate că s-ar putea forma o gaură neagră care să atragă tot ce se află în jurul ei”, scrie el, așa cum raportează Sarah Knapton pentru Telegraph. “A doua posibilitate înspăimântătoare este aceea că aceste particule numite quarks s-ar putea reasambla sub forma unor alte particule foarte comprimate numite strangelets.”

“Conform unei ipoteze, o singura particulă strangelet scăpată de sub control, ar putea, prin contaminare, să transforme orice atinge într-o nouă formă de materie, transformând întregul Pământ într-o sferă hiperdensă de aproximativ o sută de metri în diametru.”

Asta ar însemna aproximativ dimensiunea unui teren de fotbal.

Și asta nu e tot. Cea de-a treia modalitate prin care acceleratoarele de particule ar putea distruge Pământul, conform lui Reese, citat de sciencealert.com, este printr-o “catastrofă care să înghită spațiul însuși”.

“Spațiul gol – cum numesc fizicienii vidul – este mai mult decât nimic, este arena pentru tot ceea ce se întâmplă, el înglobează, latent în el, toate forțele și particulele care guvernează lumea fizică. Acest vacuum poate deveni brusc extrem de fragil și de instabil.”

“Unii au speculat că energia concentrată creată atunci când particulele se prăbușesc împreună ar putea declanșa o ” tranziție de fază “care ar distruge țesătura spațiului. Aceasta ar fi o calamitate cosmică, nu doar una terestră”.

Sună terifiant însă ar trebui oare să fim cu adevărat îngrijorați? Desigur, oamenii inteligenți de la LHC pot rezolva problema.

“Grupul de evaluare a siguranței LHC (LSAG) reafirmă și extinde concluziile unui raport din 2003 care spune că aceste coliziuni de particule ce au loc în LHC nu prezintă niciun pericol și că nu există motive de îngrijorare”, scrie CERN pe site-ul lor web.

“Indiferent de ceea ce va face LHC, natura a făcut deja de multe ori în timpul vieții Pământului și a altor organisme astronomice”.

Razele cosmice sunt în esență versiuni naturale a ceea ce face LHC și alți acceleratori de particule. Iar aceste raze au lovit Pământul în mod constant.

Echipa din spatele LHC are și un răspuns pentru aceste particule ipotetice extrem de periculoase numite strangelets.

“Exista posibilitatea ca acești strangelets să fuzioneze cu materia obișnuită și să o schimbe într-o chestie ciudată?” Această întrebare a fost ridicată pentru prima oară în Statele Unite, în anul 2000, înaintea punerii în funcțiune a unui alt accelerator de particule numit RIIC “Relativist Heavy Ion Collider“.

“Un studiu de atunci a arătat că nu există motive de îngrijorare, iar RHIC a rulat timp de opt ani, căutând  strangelets fără a detecta vreunul.”

Chiar dacă mult mai târziu, marele om de știință Stephen Hawking și-a dat binecuvântarea acceleratorului de particule:

“Lumea nu se va sfârși când LHC va fi pus în funcțiune. LHC este absolut sigur … Coliziuni care generează multă energie se produc de milioane de ori pe zi în atmosfera Pământului și nu se întâmplă nimic teribil”, a spus Hawking.

Într-un fel, ipoteza lui Rees este corectă. Nu suntem 100% siguri și nu am putea fi niciodată. Dar, după cum pune el problema, multe experimente științifice pot avea riscuri, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne oprim în întregime.

“Inovația este adesea periculoasă, dar dacă nu ne asumăm riscuri, putem renunța la beneficii”, scrie el în “On the Future”.

“Cu toate acestea, fizicienii ar trebui să fie foarte atenți când fac experimente ce pot genera condiții fără precedent, chiar și în cosmos”, scrie Rees.

“Mulți dintre noi suntem înclinați să respingem aceste riscuri ca fiind ceva de domeniul SF, însă mizele nu le putem ignora, chiar dacă sunt considerate foarte improbabile”.