Connect with us

CALEIDOSCOP

Prima femeie din istorie numită la Harvard care avea să schimbe fața medicinei pentru totdeauna

Alice Hamilton

La data de 28 februarie 1869 se năștea Dr. Alice Hamilton și avea să fie prima femeie din istorie acceptată la facultatea Harvard Medical School.

Alice Hamilton a fost cea care avea să schimbe fața medicinei pentru totdeauna. Pionier în domeniul toxicologiei, studiind bolile profesionale și efectele periculoase ale metalelor industriale și ale compușilor chimici asupra corpului uman, Dr. Alice Hamilton este practic inventatoarea medicinei muncii.

A publicat numeroase studii de referință care au contribuit la creșterea gradului de conștientizare a pericolelor la locul de muncă. În anul 1919 devine prima femeie numită la facultatea Harvard Medical School și lucrează în noul lor departament de medicină industrială.

A colaborat de asemenea cu statul Illinois, Departamentul de Comerț al SUA și Liga Națiunilor pe diverse probleme de sănătate publică.

Alice Hamilton s-a născut în Fort Wayne, Indiana. A fost a doua dintre cele patru fete ale lui Montgomery Hamilton și Gertrude (Pond) Hamilton, toate rămânând foarte apropiate de-a lungul copilăriei și mai târziu în cariera lor profesională. A fost școlarizată acasă ca și educație primară.

În 1893 obține doctoratul în medicină la Universitatea din Michigan Medical School, făcând apoi stagii la Spitalul Minneapolis pentru femei și copii și la Spitalul pentru femei și copii din New England.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, mulți americani călătoreau în Europa pentru a putea dobândi o pregătire științifică avansată. Urmând acest trend, Hamilton a studiat bacteriologia și patologia la universitățile din München și Leipzig, din 1895 până în 1897, când s-a întors în SUA, și-a continuat studiile postuniversitare la Johns Hopkins University Medical School.

În 1897 s-a mutat la Chicago, unde a devenit profesor de patologie la școala medicală pentru femei din cadrul Northwestern University.

Aproape de oamenii săraci

La scurt timp după ce s-a mutat la Chicago, Hamilton a devenit membru și rezident al Hull House, un așezământ pentru oamenii săraci fondat de reformatoarea socială Jane Addams.

Trăind cot la cot cu locuitorii săraci ai comunității, ea a devenit din ce în ce mai interesată de problemele cu care se confruntă lucrătorii, în special accidentele și bolile profesionale.

Studiul „industrial medicine” (bolile cauzate de anumite locuri de muncă) devenise din ce în ce mai important odată cu revoluția industrială de la sfârșitul secolului al XIX-lea ce avea să aducă noi pericole la locul de muncă.

În 1907, Hamilton a început să exploreze literatura existentă din străinătate, observând că medicina industrială nu era îndeajuns studiată. Și-a propus să schimbe acest lucru, iar în 1908 a publicat primul său articol pe această temă.

În 1910, Hamilton a fost numită în noul comitet de investigare a bolilor profesionale din Illinois, de asemenea și primul astfel de organism de investigare din Statele Unite. Pentru următorul deceniu, a investigat o serie de probleme pentru o varietate de comitete de sănătate de stat și federale.

Prima femeie numită la Harvard

Alice Hamilton

Alice Hamilton

În 1919, Hamilton a fost angajat ca profesor asistent într-un nou departament de medicină industrială la Harvard Medical School, făcând-o astfel prima femeie numită la facultatea de acolo.

Un articol din New York Tribune a sărbătorit numirea cu un titlul dramatic: „A Woman on Harvard Faculty—The Last Citadel Has Fallen—The Sex Has Come Into Its Own”. În realitate însă Dr. Alice Hamilton era încă discriminată ca femeie fiind exclusă din toate activitățile sociale și procesiunile de absolvire a tuturor bărbaților.

Din 1924 până în 1930 a ocupat funcția de unică femeie membră a Comitetului pentru sănătate al Ligii Națiunilor Națiunilor. De asemenea, a revenit la Hull House în fiecare an până la moartea lui Jane Addams, în 1935.

După retragerea de la Harvard în 1935, Hamilton a ocupat funcția de consultant medical la Divizia de standarde de muncă din S.U.A. și și-a păstrat conexiunile cu Harvard în calitate de profesor emerit.

Hamilton a murit în urma unui accident vascular cerebral la domiciliul ei din Hadlyme, Connecticut, la 22 septembrie 1970, la vârsta de 101 ani. Este înmormântată la Cimitirul Cove din Hadlyme.

În 1956 a fost numită „Femeia Anului” în medicină de către revista TIME.

În 1973 Hamilton a fost introdusă post mortem în  National Women’s Hall of Fame.

În 1995, contribuțiile sale ample la sănătatea publică au fost pomenite de ștampila comemorativă a Serviciului Poștal din SUA.

Pe 26 septembrie 2018, un bust al lui Alice Hamilton a fost plasat în foaierul clădirii François-Xavier Bagnoud din Harvard T.H. Școala de sănătate publică Chan și un alt bust, tot de sculptorul local Robert Shure, au fost amplasate în Atrium, în Centrul de educație medicală Tosteson al Școlii Medicale Harvard.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

Panouri solare cu celule termofotovoltaice care generează energie electrică și noaptea

Panourile solare fotovoltaice, cum evident reiese și din denumirea lor, nu pot genera energie electrică noaptea sau când soarele este ascuns în nori.

Dar dacă v-am spune că există totuși posibilitatea ca acestea să producă energie electrică și pe timpul nopții? Poate credeți că este o glumă, dar din fericire nu e.

Un cercetător din California, pe numele lui Jeremy Munday, profesor în cadrul Departamentului de Inginerie Electrică și Calculatoare la University of California – Davis, afirmă că a găsit o modalitate prin care panourile să genereze putere și după ce soarele apune.

Conform unui concept realizat de profesorul Munday și studentul Tristan Deppe, este vorba despre o celulă special concepută ce ar putea genera până la 50 de wați de putere pe metru pătrat în condiții ideale noaptea, asta însemnând aproximativ un sfert din ceea ce un panou solar convențional poate genera în timpul zilei.

Munday și echipa sa, dezvoltă prototipuri ale acestor celule solare care pot genera cantități mici de putere și pe timp de noapte. Cercetătorii speră să îmbunătățească puterea și eficiența dispozitivelor. Cercetările sale au apărut recent în jurnalul ACS Photonics.

Profesorul Munday afirmă că procesul este similar cu modul în care funcționează o celulă solară normală, dar în sens invers.

Un obiect care este mai cald în comparație cu împrejurimile sale va ceda căldura sub formă de radiație infraroșie. O celulă solară convențională este rece față de soare, deci absoarbe lumina.

Denumite celule termofotovoltaice (TPV), reprezintă un model nou de celule hibride constând în combinația dintre o celulă termoradiativă (TR) și o celulă fotovoltaică (PV), unde celulele TR și PV sunt cuplate prin emisii termice de câmp îndepărtat.

Generarea de energie electrică prin radiația de căldură

celule termofotovoltaice

O celulă fotovoltaică sau solară convențională (stânga) absoarbe fotoni de lumină dinspre soare și generează un curent electric. O celulă termoradiativă (dreapta) generează curent electric, deoarece radiază lumina infraroșie (căldură) spre spațiul mai rece. Credit foto: Tristan Deppe/Jeremy Munday

Celulele termoradiative sunt de fapt convertoare termoelectrice care utilizează transferul de căldură prin radiații, între medii operate la temperaturi diferite.

Această celulă termoradiativă îndreptată spre cerul nopții ar emite lumină infraroșie, deoarece este mai caldă decât spațiul exterior.

O celulă solară obișnuită generează energie prin absorbția luminii solare, ceea ce face ca o tensiune să apară pe dispozitiv punând în mișcare curentul. În aceste noi dispozitive, lumina este în schimb emisă iar curentul și tensiunea merg în direcția opusă, dar generând totuși putere“, a spus Munday. „Trebuiesc folosite materiale diferite, însă fizica este aceeași”.

Deoarece acest nou tip de celule solare ar putea funcționa în permanență, este o opțiune interesantă pentru a echilibra rețeaua electrică pe ciclul zi-noapte.

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Cum ar arăta Pământul dacă toate oceanele lumii s-ar evapora brusc

Mările și oceanele lumii ocupă cea mai mare parte din suprafața totală a Pământului care este de 510 milioane de km². Din aceștia, 361 de milioane km² sunt ocupați de apa mărilor și a oceanelor și doar 149 de milioane km² îi revine uscatului.

Datorită acestui fapt planeta noastră se vede atât de viu colorată în albastru atunci când este observată din spațiul cosmic, primind, neoficial, denumirea de planeta albastră.

Dar oare cum ar arăta planeta noastră dacă toate mările și oceanele s-ar evapora brusc? Savantul planetar James O’Donoghue arată într-un videoclip al NASA,  ce s-ar întâmpla dacă toată apa s-ar evapora, descoperind astfel cele trei cincimi ascunse ale suprafeței Pământului.

James O’Donoghue în prezent la Agenția de explorare aerospațială din Japonia (JAXA) a lucrat anterior la NASA. Pentru a demonstra cum se schimbă înfățișarea planetei noastre în cazul în care toată apa s-ar evapora, savantul a folosit o animație creeată în 2008 de fizicianul și animatorul NASA, Horace Mitchell, aducându-i câteva îmbunătățiri.

O’Donoghue a editat animația adăugând un traker sincronizat de un temporizator pentru a arăta cât de multă apă se evaporă pe măsură ce animația înaintează, oferind astfel date în timp real.

Înlăturând toată apa de pe planetă, animația ne dezvăluie o lume ascunsă și totodată ne face conștienți de importanța oceanelor.

Oceane evaporate

Videoclipul arată cel mai lung lanț muntos al Pământului, care apare odată ce nivelul mării a scăzut de la 2.000 la 3.000 de metri.

Acesta reprezintă doar creasta din mijlocul oceanului, care se întinde pe o distanță de 60.000 de kilometri pe tot globul. Peste 90 la sută din restul lanțului muntos aflându-se sub apă.

Pe măsură ce animația înaintează și oceanele scad cu 6.000 de metri, cea mai mare parte a apei dispare. Este nevoie însă de alți 5.000 de metri pentru a goli cea mai adâncă zonă a Pământului aflată în Oceanul Pacific și anume Groapa Marianelor.

Iată și animația în slow-motion:

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Misterioasa sabie Norimitsu Odachi mânuită de un războinic uriaș? Adevărul din spatele celei mai mari săbii japoneze realizate vreodată

Norimitsu-Odachi1

Faceți cunoștință cu cea mai mare sabie samurai creată vreodată. Este atât de mare încât este imposibil să nu îți pui întrebarea oare cine ar fi putut mânui această sabie gigantică.

Norimitsu Odachi este o sabie imensă din Japonia. Este atât de mare, încât se spune că aceasta ar fi fost mânuită de un războinic uriaș.

Potrivit specialiștilor Odachi ar fi fost făurită în secolul al XV-lea, iar dimensiunile sale sunt cu adevărat impresionante chiar și pentru zilele noastre.

Cu o lungime de 3,77 metri și cu o greutate de până la 14,5 kg, această impresionantă sabie este încă învăluită în mister.

Norimitsu Odachi este prezentată în toată splendoarea sa la Altarul Kibitsu din Prefectura Okayama complet restaurată. Uriașa sabie a captivat întreaga Japonie și vizitatorii străini de pretutindeni prin dimensiunea și măreția sa.

Istoria săbiilor Odachi 

samurai-odachi

Pictură pe lemn din epoca Edo care arată un ōdachi purtat pe spatele unui samurai

Japonezii sunt recunoscuți pentru tehnologia lor de fabricare a săbiilor. Multe tipuri de lame au fost produse de către maeștrii fierari din Japonia, dar, probabil, cea cu care cei mai mulți oameni sunt astăzi familiarizați este katana, datorită asocierii sale cu celebrul samurai.

Cu toate acestea, există și alte tipuri de săbii mai puțin cunoscute, care au fost produse de-a lungul secolelor în Japonia, una dintre ele fiind odachi.

Odachi (scris ca 大 太 刀 în kanji și tradus ca „Marea sabie / uriașă”), uneori denumit nodachi (scris în kanji ca 野 太 刀 și tradus ca „sabie de câmp”) este un tip de sabie japoneză cu lama lungă .

Lama odachi este curbată și are de obicei o lungime de aproximativ 90 – 100 cm. Unele odachi au fost înregistrate ca având lame cu lungimea de 2 metri.

Sabia Odachi a fost o armă folosită de unii samurai în secolul al XIV-lea, în special perioada Nanboku-chō. Afirmația este susținută de lucrări literare precum Heike Monogatari și Taiheiki.

Cum era de așteptat, ca armă de război, dimensiunea prea mare a sabiei odachi s-a dovedit a fi o adevărată problemă. Se crede că samuraii erau nevoiți să o care în spate sau cu mâna.

În perioada Muromachi, samuraii aveau uneori asistenți care îi ajutau să transporte sabia masivă până la locul luptei. Soldații pedeștri aveau mai multe șanse să poarte sabia în spate, spre deosebire de katana, care erau de obicei purtate la brâu.

Cu toate acestea, această armă a fost folosită o scurtă perioadă de timp, motivul principal fiind că nu a fost o armă foarte practică de folosit în lupte.

Totuși, odachi a continuat să fie folosit de războinici, iar utilizarea sa s-a oprit abia în 1615, în urma “Osaka Natsu no Jin” cunoscut și sub numele de Asediul Osaka, în timpul căruia Shogunatul Tokugawa a distrus clanul Toyotomi.

A fost mânuită Norimitsu Odachi de un războinic uriaș sau a avut doar scop ornamental?

Norimitsu-Odachi

Odachi

Deși câteva săbii odachi au avut și aplicații practice, cu toții suntem de acord că, dacă sabia ar fi avut cu adevărat un proprietar care a scos-o la luptă, acesta ar fi fost un războinic uriaș cu măsuri mitologice.

Dacă ignorăm mitologia și folclorul, singura explicație rezonabilă este aceea că Norimitsu odachi nu a fost altceva decât o sabie ceremonială creată de un meșter extrem de îndemânatic.

Persoana care se află în spatele forjării acestei arme impresionante, cu siguranță, a dorit să-și demonstreze abilitățile sau a fost creată pentru cineva care a dorit pur și simplu să-și etaleze averea, comandând o sabie uriașă, disproporționată.

Dacă ne este permisă puțină satiră față de ultima afirmație: Un fel de manelist japonez al zilelor acelea ce și-a dorit o sabie atât de mare încât să moară toți dușmanii… de ciudă! 🙂

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 68 de abonați

Statistici blog

  • 2.092.628 vizite

Trending