Connect with us

CALEIDOSCOP

O cameră de aur îngropată sub un munte din Japonia conține apă atât de pură încât poate dizolva metalul

Ştiinţa este magie care funcţionează ~ definiţie celebră de Kurt Vonnegut

Neutrino detector Super-Kamiokande

La 1.000 de metri adâncime sub Muntele Ikeno din Japonia, ascuns de privirile oamenilor, se află un loc desprins parcă din filmele Sci-Fi.

Super-Kamiokande sau “Super-K” cum mai este numit uneori este de fapt un detector de neutrino. Neutrinii sunt particule sub-atomice care călătoresc prin spațiu și trec prin materia solidă ca și cum nu ar exista.

Detectorul de neutrini Super-Kamiokande are dimensiunea unei clădiri de 15 etaje și este adânc îngropat sub un munte din Japonia.

Detectorul este plin de apă ultra-pură, care are puterea de a scurge substanțele nutritive din păr și ,atenție, poate dizolva metalul!

Neutrinii, aceste particule sub-atomice invizibile trec prin noi tot timpul, iar studierea lor ne poate spune mai multe despre supernove și despre compoziția universului.

Studiul acestor particule ajută oamenii de știință să detecteze stelele care mor și astfel să învețe mai multe despre univers. Publicația Business Insider a vorbit cu trei oameni de știință despre modul în care funcționează camera gigantică de aur și despre pericolele efectuării unor astfel de experimente în interiorul acesteia.

Călătorie în lumea sub-atomică

Neutrinii sunt extrem de greu de detectat, atât de greu încât Neil deGrasse Tyson i-a numit „cea mai evazivă pradă din cosmos”. În videoclipul de mai jos, el explică de ce camera de detecție este îngropată atât de adânc în pământ, scopul principal fiind acela de a împiedica alte particule să intre.

„Materia nu reprezintă niciun obstacol pentru un neutrin”, spune el. „Un neutrino ar putea trece printr-o sută de ani-lumină de oțel fără să încetinească.”

De ce vor oamenii de știință să captureze aceste particule?

“O supernovă este o stea care face implozie și se transformă într-o gaură neagră, dacă acest eveniment are loc în galaxia noastră, Super-K este unul dintre puținele detectoare care pot vedea neutrinii din ea.”, a declarat pentru Business Insider dr. Yoshi Uchida de la Imperial College London.

La sfârșitul vieții sale, o stea înceape să se prăbușească în ea însăși transformându-se într-o supernovă. Înainte de acest moment ea împrăștie neutrini în spațiul cosmic.

Super-K acționează ca un fel de sistem de avertizare timpurie, spunându-ne când trebuie să ne uităm la aceste evenimente cosmice orbitoare.

Super-K nu prinde doar neutrinii care vin din spațiu

Situat în partea opusă a Japoniei în Tokai, un alt experiment numit T2K, trage un fascicul de neutrino 295 km prin Pământ și iese exact în detectorul Super-K, în partea de vest a țării.

Studierea modului în care neutrinii se schimbă (sau „oscilează”) pe măsură ce trec prin materie ne poate spune mai multe despre originile universului, de exemplu, relația dintre materie și anti-materie.

Cum prinde Super-K neutrinii

Îngropat la 1.000 de metri în subteran, Super-Kamiokande este la fel de mare ca o clădire cu 15 etaje și arată cam așa:

Top of Super-Kamiokande

Super-Kamiokande. Credit foto: Kamioka Observatory, ICRR (Institute for Cosmic Ray Research), The University of Tokyo

Rezervorul gigant este umplut cu 50.000 de tone de apă ultra-pură. Acest lucru se datorează faptului că atunci când călătoresc prin apă, neutrinii sunt mai rapizi decât lumina.

Deci, atunci când un neutrino călătorește prin apă, “va produce lumină în același mod în care avionul Concord obișnuia să producă boomuri sonice“, a spus dr. Uchida.

Dacă un avion zboară foarte repede, mai repede decât viteza sunetului, atunci va produce sunet puternic ca un tunet, o undă mare de șoc, un obiect mai lent nu. În același mod, o particulă care trece prin apă, dacă merge mai rapid decât viteza luminii în apă, poate produce și o undă de șoc a luminii.

Camera este căptușită cu 11.000 de becuri aurite. Acestea sunt detectoare de lumină incredibil de sensibile, numite tuburi multiplicatoare foto (PMT), care pot detecta aceste unde de șoc.

Dr. Wascko le descrie ca fiind „inversul unui bec”. Pur și simplu, pot detecta chiar și minuscule cantități de lumină pe care le transformă într-un curent electric, ce poate fi mai apoi observat.

Terifianta Apa Pură

Pentru ca lumina din aceste unde de șoc să ajungă la senzori, apa trebuie să fie mai curată decât vă puteți imagina. Super-K o filtrează și re-purifică în mod constant și o tratează cu lumină UV pentru a ucide orice bacterie. Acest fapt o face însă destul de înfiorătore.

Apa ultra-pură dizolvă pur și simplu lucrurile în ea”, a spus dr. Uchida. “Apa pură este foarte, foarte periculoasă. Are caracteristicile unui acid și ale unui alcalin.

Dacă te-ai înmuia în această apă Super-K ultra-pură, ai avea parte de o exfoliere a pielii, indiferent dacă vrei sau nu”, a spus dr. Wascko.

Când Super-K are nevoie de întreținere, cercetătorii trebuie să meargă protejați în întregime de costume speciale în bărci din cauciuc pentru a repara și înlocui senzorii.

Super-K

Nivelul apei este scăzut treptat, astfel încât cercetătorii pot ajunge pe rând la fiecare PMT. Credit foto: Kamioka Observatory, ICRR (Institute for Cosmic Ray Research),The University of Tokyo

Pe când realizau lucrări de întreținere, cercetătorii aveau să descopere ceva și mai înfiorător. 3 centimetri din părul unuia dintre cercetători s-a scufundat în apă pe perioada lucrărilor.

La acel moment nu a dat importanță acestui fapt, dar când s-a trezit la 3 dimineața a doua zi dimineață, a avut o realizare îngrozitoare.

M-am trezit la ora 3 dimineața cu cele mai mari mâncărimi de scalp pe care l-am avut vreodată în toată viața“, a spus el. “Mai rău decât varicela la copii. Era atât de supărător încât nu puteam să dorm.

Și-a dat seama că apa i-a scurs părțile nutritive ale părului prin vârfuri și că această deficiență de nutrienți a ajuns până la pielea capului. A mers imediat la duș și a petrecut acolo o jumătate de oră condiționându-și energic părul.

În 2026 va începe construcția unui alt detector de neutrini. Experimentul Hyper-Kamiokande va fi de 20 de ori mai mare ca volum decât Super-Kamiokande și va fi echipat cu 99000 de detectoare de lumină față de 11000 cât are Super-K în prezent.

Dacă ai considerat ca fiind interesant acest articol împarte-l cu prietenii tăi!

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

Bateria cu nano-diamante care durează toată viața

Este radioactivă și funcționează 28.000 de ani!

nano diamonds battery

Viața modernă depinde în mare măsură de dispozitive mobile alimentate cu baterii ce se regăsesc în mai toate aspectele zilnice ale vieții noastre, de la dispozitive de telecomunicații la vehicule de transport și dincolo de pământ în tehnologia aerospațială.

Se pare că oricât de mult ar ține un telefon cu bateria încărcată, niciodată nu este suficient. Dar dacă o încărcare completă ar dura mii de ani?

Bateria care poate schimba totul vine de la o companie din San Francisco, denumită Nano Diamond Battery (NDB).

NDB lucrează în acest moment să creeze baterii cu nano-diamante care să acționeze ca niște generatoare nucleare minuscule alimentate cu deșeuri nucleare.

NDB sau Nano Diamond Battery este în același timp un generator și un modul de stocare de energie inovator care redefinește și revoluționează bateria așa cum o cunoaștem azi.

Proprietățile sale de lungă durată și longevitatea sunt asigurate prin transformarea energiei de descompunere radioactivă din deșeurile nucleare în energie.

NDB este mic, modular, rentabil și scalabil de la chipset-uri și până la aplicații industriale.

Bateria cu diamante este defapt numele unui concept de baterie nucleară propus de Institutul Cabot al Universității din Bristol. Se propune ca această baterie să funcționeze pe radioactivitatea blocurilor de grafit reziduale și ar genera cantități mici de electricitate timp de mii de ani.

Cum funcționează bateria cu nano-diamante

Pentru a construi bateria Nano Diamond, NDB folosește straturi de nano diamante cu panouri incredibil de mici. Diamantele au o conductanță termică excepțională, ceea ce le face ideale pentru dispozitivele electronice.

De fapt, ele sunt cel mai cunoscut conductor natural de căldură, potrivit unei publicații a Colegiului de Inginerie al Universității din Houston – și sunt de trei până la patru ori mai eficiente decât cuprul sau argintul.

Oamenii de știință cultivă aceste diamante în miniatură folosind depunerea chimică în vapori, un proces în care gazele la temperaturi extrem de ridicate forțează carbonul să cristalizeze pe un material de substrat.

Odată obținute nano-diamantele, compania le combină cu izotopi radioactivi din deșeurile nucleare. Mai exact, folosesc izotopi radioactivi de uraniu și plutoniu.

Diamantele din bateria NDB au o nuanță albastră frumoasă, datorită urmelor de bor conținute în structura lor de carbon. Aceste diamante albastre sunt artificiale, dar amintesc de diamantele albastre adevărate, care sunt unele dintre cele mai rare pietre prețioase de pe Pământ.

Potrivit NDB, aceste baterii vor dura undeva între câteva decenii și 28.000 de ani, vor fi aproape indestructibile și vor fi mai ieftine în mașinile electrice decât bateriile actuale cu litiu-ion.

NDB devine astfel o baterie ecologică cu auto-încărcare pe viață, fabricată din izotopi sau deșeuri nucleare reciclate.

NDB versus bateriile standard

Bateria NDB generează electricitate asemănător cu o celulă solară, dar folosind radiația rezultată din degradarea radioactivă în loc de lumina soarelui.

De asemenea, au posibilitatea de a stoca energia provenită din radiație. Bateria NDB constă în general din trei componente principale: izotop, traductor și unitate de stocare.

Izotopul se descompune și emite radiații care se transformă în electricitate în traductor. Unitatea de stocare stochează surplusul de energie pentru utilizare ulterioară.

Acolo unde o baterie chimică are nevoie de energie externă pentru a o reîncărca, NDB este o sursă de energie independentă în sine.

În funcție de capacitatea sa, bateria chimică poate conține doar o anumită cantitate de energie. În schimb, un NDB poate furniza energie până la sfârșitul duratei de viață izotopice utilizate.

Celula NDB stochează excesul de încărcare creat de radiații într-un dispozitiv de stocare a încărcăturii încorporat, astfel încât încărcarea generată în timp ce este inactiv este utilizată în mod corespunzător.

Celula poate dura, teoretic, infinit mai mult decât bateriile obișnuite cu litiu-ion și oxid de argint ca volum și putere comparabile.

Cum va schimba NDB lumea? Care este imaginea și viziunea de ansamblu?

NDB nu se epuizează pe durata de viață a dispozitivului, deoarece valorifică puterea emisiei de electroni energetici de la radioizotopi.

NDB va fi capabil să furnizeze în mod constant energie aproape tuturor articolelor alimentate cu baterii.

Este sigură? (explozie, încălzire, radiații)

Inginerii NDB iau în considerare în mod constant cele mai înalte standarde de siguranță în timpul procesului de cercetare și dezvoltare. Strategiile de siguranță îndeplinesc standardele internaționale de siguranță nucleară asociate sistemelor, echipamentelor sau materialelor.

Când vor fi disponibile pe piață

Dacă sunt combinate suficiente dintre aceste celule de baterie cu diamant, ele vor putea alimenta dispozitive electronice cu cerințe mari de energie, cum ar fi display-urile LED de pe tablete sau telefoane mobile.

Pentru primul său produs comercial, NDB intenționează să introducă un ceas inteligent, cu o dată estimată de lansare undeva în 2022.

Dacă acest lucru se va întâmpla într-adevăr, în curând vom putea cumpăra un ceas cu o singură baterie care va funcționa toată viața, fără a avea nevoie de înlocuire. Tare, nu-i așa?

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Cel mai inteligent copil de pe planetă explică „Ce este Dumnezeu?”

Inspirat de Nikola Tesla, a inventat un dispozitiv care transformă energia ce ne înconjoară în energie gratis

Cel mai destept copil explică ce este Dumnezeu

Ce este Dumnezeu? Dacă acceptăm ideea existenței unei ființe superioare ce guvernează întreg universul, adică un Dumnezeu, atunci ar trebui să și putem defini această “entitate” în oarecare măsură.

Potrivit micului geniu – Max Loughan – este posibil ca Biblia să fie pur și simplu povestea despre cum a apărut Universul. Dacă ești de părere că Dumnezeu este un tip cu barbă care locuiește dincolo de nori, Max are vești pentru tine!

Cine este Max Loughan?

Max Loughan. Youtube

Max Loughan este cunoscut ca fiind cel mai deștept copil din lume și, de asemenea, următorul Nikola Tesla datorită intelectului său genial și a setului său incredibil de divers de abilități.

Născut în 2002 și trăiește în Incline Village, Nevada. Recent a fondat Loughan Labs pentru a crea schimbări sociale prin inovație. În calitate de CEO și Lead Inventor, a dezvoltat Energy Horizon Gatherer (EHG), o sursă de energie economică, regenerabilă, wireless.

Este atât de deștept încât la vârsta de treisprezece ani vorbea în public despre natura universului și realități alternative și este în același timp, după cum se descrie singur (vezi VIDEO mai jos), fizician, inventator, antreprenor și vizionar. Un fel de versiune mai tânără a lui Elon Musk.

El a inventat chiar și un dispozitiv ce valorifică energia din undele radio și o transforma în energie gratis, pentru care, a recunoscut, că s-a inspirat din principiile lui Nikola Tesla.

Ce este Dumnezeu?

De curând micul fizician a venit cu o teorie genială ce dorește să explice pe înțelesul tuturor “Ce este Dumnezeu”.

El susține că, Dumnezeu este energia care curge prin noi, am fost creați și modelați de ea și suntem energie în același timp. „Dumnezeu este Energia care este în noi, cea care ne-a creat, iar noi suntem chiar energia însăși”.

Mai pe românește, suntem simultan creator și creație. El a mai afirmat că învățăturile religioase spun o versiune metaforică a tuturor acestor lucruri și că nu ar trebui luate la propriu.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Câți oameni au trăit pe Pământ până acum?

Estimativ 7% din toți oamenii născuți vreodată sunt în viață astăzi

oameni pe pamant

Estimarea numărului de persoane născute vreodată pe Pământ, necesită selectarea dimensiunilor populației pentru diferite puncte din antichitate și până în prezent și aplicarea ratelor de natalitate presupuse fiecărei perioade. Începem chiar de la început – cu doar doi oameni (o abordare minimalistă!)

Homo sapiens „modern” (adică oamenii care erau cam ca noi acum) au evoluat pentru prima dată pe Pământ acum aproximativ 50.000 de ani.

De atunci și până în zilele noastre, peste 108 miliarde de membri ai speciei noastre s-ar fi născut pe Pământ, potrivit estimărilor Population Reference Bureau (PRB).

Având în vedere actuala populație globală de aproximativ 7,5 miliarde indivizi (pe baza celei mai recente estimări din 2019), asta înseamnă că cei care se află azi în viață reprezintă aproximativ 7% din numărul total de oameni care au trăit vreodată.

PRB estimează că până în 2050 aproximativ 113 miliarde de oameni vor fi trăit vreodată pe Pământ.

Cu siguranță, calculul numărului de oameni care au trăit vreodată este parte știință și parte artă. Nu există date demografice pentru 99% din durata existenței umane. Totuși, cu unele ipoteze despre populațiile preistorice, putem avea o idee aproximativă despre acest număr istoric.

Tabel de date a populației mondiale (Washington, DC: Population Reference Bureau, 2019)

Year Population Births per 1,000 Births Between Benchmarks Number Ever Born Percent of Those Ever Born
50,000 B.C.E. 2
8000 B.C.E. 5,000,000 80 1,137,789,769 1,137,789,769 0.4
1 C.E. 300,000,000 80 46,025,332,354 47,163,122,125 0.6
1200 450,000,000 60 26,591,343,000 73,754,465,125 0.6
1650 500,000,000 60 12,782,002,453 86,536,467,578 0.6
1750 795,000,000 50 3,171,931,513 89,708,399,091 0.9
1850 1,265,000,000 40 4,046,240,009 93,754,639,100 1.3
1900 1,656,000,000 40 2,900,237,856 96,654,876,956 1.7
1950 2,516,000,000 31-38 3,390,198,215 100,045,075,171 2.5
1995 5,760,000,000 31 5,427,305,000 105,472,380,171 5.5
2011 6,987,000,000 23 2,130,327,622 107,602,707,793 6.5
2019 7,692,000,000 19 1,157,835, 998 108,760,543,791 7.1
2030 8,932,000,000 16 2,226,104,131 110,986,647,922 8.0
2050 9,854,000,000 14 2,120,539,877 113,107,187,799 8.7

Notă: numerele care apar cu caractere aldine provin din actualizările din 2019. Estimările pentru cei născuți vreodată se aplică numai nașterilor vii. Nasterile statice nu se numără.

Cum putem estima populația din preistorie și istorie?

Orice estimare a numărului total de oameni care au trăit vreodată depinde în esență de doi factori: durata de timp pe care se crede că oamenii au fost pe Pământ și dimensiunea medie a populației umane în perioade diferite.

Fixarea unui moment în care rasa umană a apărut de fapt nu este simplă. Hominizii au evoluat pe Pământ încă de acum câteva milioane de ani, și diverși strămoși ai lui Homo sapiens au apărut încă din 700.000 î.e.n.

Potrivit United Nations Determinants and Consequences of Population Trends, Homo sapiens modern ar fi putut apărea în jurul anului 50.000 î.e.n.

La începuturile agriculturii, aproximativ 8.000 î.e.n., populația lumii număra aproximativ 5 milioane de indivizi.

Ipoteza natalității noastre va afecta foarte mult estimarea numărului de persoane care au trăit vreodată. Se crede că mortalitatea infantilă în primele zile ale rasei umane moderne a fost foarte mare – poate 500 de decese la 1000 de nașteri sau chiar mai mult.

Până în anul 1 e.n., lumea ar fi putut număra aproximativ 300 de milioane de oameni. O estimare a populației Imperiului Roman în anul 14 e.n., este de 45 de milioane.

Cu toate acestea, alți istorici au stabilit cifra de două ori mai mare, sugerând cât de imprecise pot fi estimările populației din perioadele istorice timpurii.

riduri

Până în 1650, populația lumii a crescut la aproximativ 500 de milioane, ceea ce nu reprezintă o creștere semnificativă față de estimarea din 1 e.n.

Rata medie anuală de creștere a fost de fapt mai mică în această perioadă decât rata sugerată pentru perioada precedentă de la 8.000 î.e.n. Unul dintre motivele creșterii anormal de lente a fost pandemia de ciumă bubonică cunoscută în istorie ca Moartea Neagră.

Această temută ciumă care nu s-a limitat la Europa secolului al XIV-lea, ar fi început în vestul Asiei în jurul anului 542 e.n. și s-a răspândit de acolo.

Experții cred că jumătate din Imperiul Bizantin a fost distrus de ciumă în secolul al VI-lea, în total 100 de milioane de morți. Fluctuații atât de mari ale dimensiunii populației pe perioade lungi de timp agravează dificultatea estimării numărului de oameni care au trăit vreodată.

Moartea Neagră sau Ciuma Neagră este cea mai fatală pandemie înregistrată în istoria omenirii, ducând la moartea a până la 75-200 de milioane de oameni în Eurasia și Africa de Nord, atingând vârful în Europa între 1347 și 1351.

Cu toate acestea, până în 1800, populația lumii a depășit valoarea de 1 miliard și, de atunci, a continuat să crească până la 7,5 miliarde actual.

Această creștere este determinată în mare parte de progresele în medicină și nutriție care au contribuit la scăderea ratei mortalității, permițând mai multor oameni să trăiască în anii lor de reproducere.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending