Connect with us

PENTRU SUFLET

Părintele Arsenie Boca şi cea mai profundă lecție: „Când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă“

Părintele Arsenie Boca a lăsat posterităţii o moştenire spirituală impresionantă

Părintele Arsenie Boca (1910-1989) este considerat unul dintre marii duhovnici ai românilor. Una dintre cele mai frumoase vorbe de duh lăsate de fostul preot prigonit de regimul comunist este povestea ceşcuţei de ceai, o pildă menită să le aducă alinare suferinzilor.

Iată povestirea spusă de părintele Arsenie Boca:

„O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Şi soţiei şi soţului le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”.

În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:
‒ Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: „Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Opreşte! Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat.

Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat, până a obţinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură! Am strigat, am bătut şi am izbit uşa… „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”.

Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! „Ei, aşa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat.

El doar a dat din cap şi a spus: „Încă nu!” Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi El m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.

O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă şi a spus: „Acum uită-te la tine!”. Şi m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu… Este frumoasă. Sunt frumoasă!” El mi-a vorbit blând: „Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat.

Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald şi neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Arsenie Boca

Arsenie Boca (primul preot din stânga), în timpul unei slujbe la Sâmbăta de Sus. Foto/adevarul

Morala povestirii este următoarea, arăta duhovnicul Arsenie Boca:

„Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta Sa voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când lumea îţi pare că se învârteşte necontrolat; când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşază-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu Olarul”. Vezi mai multe pe adevarul.ro

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

PENTRU SUFLET

Un câine insistă să rămână alături de stăpân pe ultimul său drum

Un exemplu extraordinar de loialitate

caine loial

Maria Isabel Benites Chamba din Ecuador, a trecut la cele veșnice, la venerabilă vârstă de 95 de ani.

Familia și prietenii lui Chamba au fost prezenți pentru a-și aduce omagiul la înmormântarea ei, însă un participant special a insistat să facă mai mult de atât.

Este vorba de prietenul ei de o viață, câinele iubit al lui Chamba, Bumer. Credinciosul patruped a refuzat să o părăsească până la capăt.

În timpul ceremoniei de înmormântare pentru Chamba, organizată de casa funerară Santa Rosa, cățelul Bumer a rămas aproape nedezlipit de sicriul stăpânei, la fel cum i-a fost alături mereu și în timp ce ea era în viață.

„Puteai simți loialitatea și afecțiunea care existau între ea și câinele ei”, a declarat un purtător de cuvânt al companiei funerare. „A stat mereu acolo cu stăpânul său”.

Când s-a încheiat ceremonia, s-a format o procesiune pentru a însoți sicriul lui Chamba până la cimitir. Cățelul Bumer, desigur, a insistat să vină și el.

casa funerară Santa Rosa

„A înconjurat mașina funerară înainte de a sări înăuntru ca și cum ar fi spus: „Vreau să merg și să-mi iau rămas bun de la mama mea”, a mai adăugat purtătorul de cuvânt. „Un exemplu extraordinar de loialitate”.

Cățelul cu inima frântă pentru pierderea stăpânei lui a stat aproape de sicriu tot timpul și în acel moment, a fost clar pentru toți cei prezenți că dragostea cățelușului Chamba pentru stăpâna lui este imensă.

Potrivit casei funerare, micuțul cățeluș a fost văzut ultima dată în compania caldă a familiei lui Chamba, uniți în amintirea persoanei pe care o iubeau atât de mult.

P.S. – Până la finalul acestui articol deja mi-au dat lacrimile – Vezi video mai jos

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

PENTRU SUFLET

O fetita de 10 ani din Gorj a primit pentru prima data in viata un tort de ziua ei

Povestea impresionanta a fetitei care pana la 10 ani nu a avut niciodata un tort de ziua ei

Daca pentru unii copii sa aiba dulciuri si jucarii la discretie si chiar gadget-uri este ceva normal, pentru o fetita de zece ani dintr-un sat din Gorj era doar un vis frumos.

Un vis care de ziua ei s-a transformat in sfarsit in realitate. Mai multi politisti au auzit de povestea copilei crescute doar de bunici si au decis sa-i faca o surpriza.

Fata a primit primul tort din viata ei, bijuterii dar si o tableta care sa o ajute la scoala.

Pe Roxana echipa de la Observator a gasit-o in timp ce, ajutata de bunicul ei, facea socoteli cu creionul pe o hartie si asta pentru ca lectiile online erau doar un vis.

Atunci copila a dezvaluit cea mai arzatoare dorinta a sa: “Mi-as dori un tort!”

Intrebata fiind de reporterul de la Antena 1 daca a primit vreodata un tort de ziua ei, fetita a raspuns sec: “N-am primit :(“.

Foto: Antena1 – Observator

Visul ei s-a implinit cu ajutorul unor politisti impresionati de povestea ei.

Politistii din Gorj au daruit fetitei pe langa tortul de ziua ei, o pereche de cercei dar si doua tablete, pentru ea si fratelei ei.

Si pentru ca totul sa fie complet, politistii si-au luat angajamentul sa plateasca internetul pe un an intreg.

La final politistii le-au mai facut copiilor o surpriza si i-au plimbat cu masina de politie.

La cei 72 de ani bunicul creste cei doi copii de cand erau bebelusi. Mama lor este grav bolnava iar tatal lor a murit.

Acum a inceput sa le construiasca o casa insa mai are mult de lucru la ea si ar avea nevoie de materiale iar o mana de ajutor nu i-ar strica.

Sa invatam sa pretuim asadar ceea ce avem si sa nu uitam sa ajutam pe cel de langa noi, caci iata, nu toti copiii pornesc la drum cu aceleasi sanse in viata.

Felicitari politistilor binefacatori!

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

PENTRU SUFLET

E timpul să ne oprim!

Pământul ne-a pus în pauză! Aerul se curăță, apele se limpezesc, plantele respiră…

tristete

Vacanțe, mașini, telefoane, haine de firmă, pantofi, grătare peste grătare, băutură peste măsură, cumpărături și iar cumpărături, risipă fără margini…

Pentru a menține acest ritm devorăm, inconștienți, totul în jurul nostru cu o viteză colosală. Transformăm totul în cenușă și gunoi…

Cu fiecare minut care trece, otrăvim aerul cu avioanele și mașinile noastre, turnăm beton peste tot, tăiem păduri cărora le-au trebuit sute de ani să crească fără să punem nimic în loc. Ne otrăvim apele…

Animalele sălbatice nu mai au o casă, pământul o ia la vale, pădurile iau foc, vietățile marine mor sufocate de plastic și deversări de tot felul, ghețarii se topesc…

Planeta noastră, geme sufocată de noi toți. Ne dă semnale cu disperare, să ne oprim din ceea ce facem, să luăm o pauză, să reconsiderăm stilul de viață aberant…

Noi ce facem? Nimic. Absolut nimic. Suntem surzi, orbi, inconștienți. Nu ne pasă de nimic în jurul nostru în goana după bani, avere, plăceri de tot felul. Ne facem viața de parcă nu am muri niciodată…

Nu mai avem bun simț, grijă pentru mediul ce ne înconjoară, pentru aproapele nostru, nu mai avem nicio limită, nu mai avem nimic…

Suntem superficiali, considerăm că totul ni se cuvine, că suntem speciali și mereu altcineva trebuie să facă treaba în locul nostru…

Vrem să fim cântăreți, actori, vedete, “bombardieri”, șmecheri, patroni, directori, orice, în afară de oameni…

Ne fuge pământul de sub picioare și parcă suntem anesteziați. Se cutremură întreaga planetă de grozăvia destrăbălării noastre fără limită…

Am ajuns să ne credem atotștiutori și atotputernici, dar…

Mama natură ne mai dă un ultim semnal. Ne zice: STOP, TREZIȚI-VĂ PÂNĂ NU E PREA TÂRZIU!

E TIMPUL SĂ NE OPRIM!

Image by mmcclain90 from Pixabay

În natură totul are o limită. Planeta întreagă are propriul sistem de autoreglare. Sunt limite pe care nu le putem depăși. Legile noastre nu suprascriu legile naturii.

Dacă nu ne trezim, nu ne autoeducăm rapid și nu ne oprim din nebunia asta, probabil vom regreta. Chiar și în al 12-lea ceas nu e prea târziu să devenim conștienți și să facem ceea ce trebuie.

Pământul ne-a pus în pauză! Aerul se curăță, apele se limpezesc, plantele respiră…

Am greșit cu toții! Va fi greu, foarte greu. Însă orice pastilă care face bine, e amară. Mama natură nu mai avea altă cale de a ne atrage atenția că suntem pe un drum greșit!

Doar prin suferință vom începe să conștientizăm că a trăi pe această planetă e un privilegiu și nu un drept!

Că avem și obligații nu doar drepturi. Că nu suntem “speciali”, că nu totul ni se cuvine…

Trebuie să învățăm să privim planeta ca pe o casă a noastră, a tuturor. Trebuie să învățăm că această casă a noastră este un organism viu și toate regiunile sunt legate între ele precum organele în corpul nostru.

Principiul dominoului. Dacă afectezi un organ celelalte vor înceta treptat să mai funcționeze normal, până când, într-un final, vor ceda rând pe rând.

Să nu ajungem până într-acolo, încât, să apreciem ceea ce am avut abia după ce le-am pierdut pe toate.

Până nu va fi prea târziu… E TIMPUL SĂ NE OPRIM!

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending