Connect with us

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

Elefantul African este cel mai mare mamifer terestru de pe Terra. Elefanții africani sunt creaturi sociale și nu doar atât

elefantul african

Elefantul African este cel mai mare mamifer terestru de pe Terra, măsurând aproximativ 6-7.5 metri lungime, 3.3 metri inalțime și 6 tone greutate. Ei sunt puțin mai mari decât verișorii lor asiatici și pot fi identificați după urechile lor mai mari, care arată cumva precum continentul Africa. (Elefanții asiatici au urechi mai mici, rotunjite.)

Ca cel mai mare mamifer terestru din lume, elefantul are o prezență impunătoare. Dar ați știut că elefanții nu pot sări? Sau elefanții când sunt pui își pierd primul set de dinți și colți, la fel ca și oamenii? Aflați despre elefanții asiatici și africani și despre amenințările cu care se confruntă astăzi aceste animale extrem de inteligente.

Numele științific pentru elefantul african este Loxodonta Africana. Elefanții africani, spre deosebire de rudele lor asiatice, nu sunt ușor de domesticit. Acestea se întind pe întreg teritoriul Africii subsahariene și în pădurile tropicale din Africa Centrală și de Vest. Elefanții din nordul continentului se găsesc în deșertul din Sahel din Mali. Turma mică, nomadică a elefantilor din Mali migrează într-o rută circulară prin deșert în căutarea apei.

harta-elefant-african

Poate manca 136 de kilograme de mancare intr-o zingura zi, aceasta constand in radacini, frunze, fructe, iarba și scoarța de copaci.

Dintre toate animalele, elefanții au cea mai lunga gestație: 22 de luni. Puii de elefanți depind de laptele mamei lor pentru primii 2 ani de viață.

Elefanții au colți de fildeș care cresc pe intreaga durata a vieții lor și ii folosesc pentru a sapa pana la radacina unui copac și a desprinde scoarța unui copac.

Datorita marimii lor, ei nu au dușmani naturali, decat omul. Puii pot cadea prada leilor, crocodililor și altor carnivore.

Femelele mature și tinere calatoresc in turma, in timp ce masculii calatoresc singuri sau in grupul lor propriu.

Elefantul african traiește pana la 70 de ani. Cantarește aproape 6 tone și are o inalțime de 4 metri. El poate calatori distanțe foarte mari in cautarea hranei.

Structurile din creierul elefanților sunt asemănătoare cu cele ale oamenilor.

Elefanții sunt singurele animale care vizitează oasele decedatului și după de ani de zile, atingându-i scheletul cu trompele.

elefantul african

Cand te gandești la elefant, probabil te gandești la trompa. Trompa unui elefant matur masoara aproape doi metri! Aceasta este, de fapt, un nas alungit care cuprinde și buza superioara. Ca orice nas, trompa este folosită pentru miros dar și pentru atingere și prindere.

Cand un elefant african bea apa, el aspira aproape 7.5 litri de apa in trompa sa. Apoi, aduce trompa la gura, elibereaza apa și ajunge direct in gatul elefantului.

De cand elefantul traiește in zonele foarte calduroase, se folosește de trompa pentru a-și raci corpul. In primul rand el iși uda corpul ajutat de trompa. Apoi urmeaza o stropire cu praf pentru a crea un strat protector de murdarie pe pielea lor (e un produs de protecție solara!). Pulverizeaza praful pe corpul lui in același mod in care face cu apa. Urechile sale enorme le folosește tot pentru a-și regla temperatura corpului.

Elefanții africani iți folosesc trompa ca un tub pentru a respira atunci cand traverseaza ape adanci. Trompa unui elefant este controlata de aproximativ 100.000 de mușchi diferiți. Aceasta are la capatul ei un fel de doua degete mai mici care il ajuta sa apuce lucruri mai delicate, ca de exemplu o boaba sau o frunza, spre deosebire de fratele asiatic care are doar un deget.

El mai poate sa doboare cu trompa sa un copac intreg și sa-l puna la pamant . De asemenea, smulge cocoloașe de iarba și le aduce la gura pentru a se hrani. Cand un elefant miroase ceva interesant, el adulmeca aerul cu trompa ridicata ca un periscop submarin. Daca se simte amenințat, o va folosi pentru a face zgomot semnaland pericolul.

Elefanții africani sunt creaturi sociale. Ei se imbrațișeaza incolacindu-și trompele in semn de afecțiune și apreciere.

Ei iși mai folosesc trompa pentru a-și feri puiul de obstacole, pentru a salva alții elefanți blocați in noroi sau pentru a ridica un pui abia nascut și a-l pune pe picioare. Si la fel ca sugarii, puii de elefant de multe ori iși sug trompa.

Deoarece fildeșul este atât de valoros pentru unii oameni, mulți elefanți, din păcate, au fost uciși pentru colții lor. Acest comerț este ilegal astăzi, dar nu a fost complet eliminat, iar unele populații elefante africane sunt încă în pericol.  In prezent mai exista doar 470.000 – 690.000 exemplare de elefant african.

 

 

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

A început declinul global al albinelor

Numărul speciilor de albine găsite în fiecare an a scăzut din anii 1990 cu aproape 25%

bees-albine

Albinele ne hrănesc. Din cele 20.000 de specii existente, 85% polenizează culturile alimentare și fructele din întreaga lume, de la usturoi și mere până la cafea sau varză.

Se pare totuși că aceste insecte cruciale pentru viața pe Pământ, nu se descurcă prea bine în ultima vreme. Un studiu publicat în revista One Earth relevă faptul că, în ultimele decenii, numărul speciilor de albine aflate în sălbăticie a scăzut drastic la nivel global.

Conform studiului, numărul speciilor de albine înregistrate la nivel mondial a scăzut brusc din anii 1990.

Liderul studiului, Eduardo Zattara, biolog la Institutul de Cercetări privind Biodiversitatea și Mediul, din Bariloche, Argentina, a analizat împreună cu echipa sa, câte specii de albine sălbatice sunt observate în fiecare an, așa cum sunt înregistrate în Global Biodiversity Information Facility.

Astfel au descoperit că, între 2006 și 2015, au fost cu un sfert mai puține specii raportate , comparativ cu înregistrările deținute înainte de 1990.

Declinul este alarmant, având în vedere că numărul înregistrărilor de albine din această bază de date a crescut cu aproximativ 55% din 2000, deci nu se rezumă la lipsa observațiilor.

Graficul speciilor de albine pe ani

„Munca noastră este prima evaluare pe termen lung a declinului global al albinelor”, spune Zattara. Cercetările anterioare asupra albinelor au fost limitate la o anumită specie sau o anumită locație.

Cercetătorii au descoperit că declinul nu este consecvent în toate familiile de albine. Înregistrările familiei rare de Melittidae din aproximativ 200 de specii de albine au scăzut cu până la 41% din anii 1990, comparativ cu 17% pentru familia Halictidae, cea mai comună.

De exemplu, în timpul unui focar de boală din 2006, SUA au pierdut aproximativ jumătate din populația de albine.

În a doua jumătate a secolului trecut, boom-ul agricol global a dus la distrugerea habitatului lor natural, în timp ce utilizarea pe scară largă a pesticidelor a ucis multe plante pe care albinele se bazau pentru hrană.

De asemenea încălzirea globală a forțat anumite specii de albine să iasă din aria lor nativă sau pur și simplu le-a ucis direct.

Încetinirea și chiar inversarea distrugerii habitatului lor natural, implementarea unor scheme ecologice în mediul agricol și urban plus crearea de programe pentru a “re-înflori” lumea noastră, sunt necesare urgent. Albinele nu pot aștepta !

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

O pisică și-a adus puii la o familie pentru a cere ajutor

O pisică sălbatică și-a adus puii la casa unei familii care a fost bună cu ea și a cerut ajutor

familie pisici

Un cuplu iubitor de animale, din Montreal, Canada, Kurtis și Melanie pe numele lor, ajută pisicile comunitare din zona unde locuiesc.

Au înființat pe cheltuială proprie, adăposturi pentru pisici chiar în curtea lor și oferă în mod regulat hrană pentru pisicile fără stăpân.

La începutul acestui an, o pisică neagră, puțin speriată și înfometată a apărut pe veranda lor atrasă de mâncare. Ceva mai târziu a revenit, însă nu a venit singură, și-a adus întreaga familie cu ea.

familie pisici1
Chatons Orphelins Montréal

Patru pisoiași drăgălași dar înfometați, o urmăreau spre verandă, sărind în jur ei și inspectând toate lucrurile noi.

Este inutil să mai adăugăm, cât de încântați au fost de mâncarea oferită gratis și de casele confortabile pentru pisici puse la dispoziție. Mămica puilor a dobândit încet, încet încredere să lase pisoii în mâinile cuplului.

Cuplul speră să le găsească stăpâni cu suflet mare, iubitori de feline. Au continuat să le ofere mâncare și adăpost, i-au încurajat să rămână aproape și au încercat să-i socializeze cât mai bine.

familie pisici2
Chatons Orphelins Montréal

Doi pisicuți au fost adoptați ceva mai târziu de către vecini, iar ceilalți doi, o pereche legată, nu au putut fi despărțiți.

De îndată ce s-a deschis ușa, pisoiașii au intrat fără teamă și au fost de îndată pregătiți pentru a primi atenție și dragoste.

Având deja pisici mult mai în vârstă, care necesită atenția lor deplină, cuplul nu are posibilitatea să adopte mai multe, dar sunt fericiți să ajute micuțele feline până când familia potrivită va apărea.

Kurtis a făcut o adresă la Chatons Orphelins Montréal, un grup local de salvare a animalelor și a întrebat dacă îi pot ajuta să găsească o casă iubitoare pentru noii chiriași.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

Le e dor pisicilor de noi când suntem plecați de acasă?

Știam că motanul meu Kodi are o anumită anxietate de separare când a crescut

motan

Pisicile sunt adesea obraznice și viclene și acționează numai după bunul plac, însă ele sunt doar niște copii sensibili.

De îndată ce petrec suficient timp alături de tine, se dovedesc a deveni extrem de atașate și afectuoase.

Stăpânul unui motănel pe nume Kodi, avea să descopere un lucru uimitor ce la înduioșat pur și simplu până la lacrimi, după ce s-a hotărât să lase camera de filmat mergând imediat ce a plecat de acasă. (Vezi video la finalul articolului).

Stăpânul lui Kodi și-a împărtășit povestea online: „Știam că motanul meu Kodi are o anumită anxietate de separare când a crescut, chiar dacă, prietena lui, pisica Shorty, îi este întotdeauna prin preajmă.

M-am gândit însă, că de când are aproape 5 ani (36 de ani la om) s-a mai maturizat.

Se pare că m-am înșelat. Nu am mai încercat să-l filmez de ceva timp, dar azi dimineață am pornit pur și simplu camera și gata, am plecat la muncă.

Kodi. captură youtube

Aveam să descopăr cu lacrimi în ochi, că acest motan este încă extrem de atașat și suferă enorm după mine din prima clipă când ies pe ușă.

Imediat ce ușa se închide în urma mea, Kodi își apucă „păturica de securitate”, care nu este altceva decât un mic șoricel verde de pluș și începe să se plimbe pe hol mieunând în disperare după mine. Sărăcuțul de el! Ți se rupe inima!

M-am gândit că dacă le las jucăriile preferate a lui Kodi și a lui Shorty (o vedeți în videoclip) poate că s-ar distra împreună. Dar am descoperit că pisicile sunt în mod evident creaturi foarte emoționale. Sunteți de acord?”

Acest videoclip m-a înduioșat până la lacrimi pentru că este atât de emoționant. Trebuie să-l urmărești acum!

Cum vei mai putea acum să pleci de acasă după ce ai urmărit asta?

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending