Vremea anormal de caldă de la început de an a determinat câteva zeci de lebede să poposească pe litoralul Mării Negre în căutare de adăpost și hrană.
Ornitologii români apreciază că prezența lor chiar dacă este rară, nu reprezintă un lucru total neobișnuit. Păsările vin în golfuri deoarece apa nu a înghețat, este mai mică și găsesc mai ușor hrană.
Cei ce au ales să-și petreacă vacanța de la început de an la malul mării cât și o parte din localnici s-au bucurat în mod gratuit de un spectacol impresionant oferit de grațioasele lebede.
Astfel zeci de lebede și-au făcut loc printre pescăruși putând fi admirate în golful Turcului din Eforie Sud. Turiștii ieșiți la o plimbare pe malul mării hrănesc lebedele cu pâine sau cozonac.
Acest lucru nu le afectează însă specialiștii în domeniu sunt de părere că este mai indicat ca acestea să fie hrănite cu semințe de cereale, frunze mici de salată sau peștișori mici, deoarece acestea sunt mai ușor digerabile pentru păsări.
Spectacolul grandios oferit de lebede a fost surprins în mod deosebit de un fotograf amator la ceas de seară. Imaginile au devenit virale în scurt timp.
În cele ce urmează vă prezentăm povestea minunatului spectacol în imagini:
Golful Turcului din stațiunea Eforie Sud, un colț de rai unde briza mării și zgomotul valurilor creează o atmosferă ce te poate scăpa aproape instant de toate grijile cotidiene. Aici totul devine uitare iar privirea se pierde în albastrul mării.
Un spectacol “aviatic” are loc instantaneu. Un stol de pescăruși se bucură la ceas de seară profitând de vremea caldă și de ultimele raze de soare. Privind zborul lor te încearcă un sentiment de libertate.
Pe măsură ce ne apropiem realizăm că aici are loc o adevărată întrunire. Zeci de turiști asistă încântați la un spectacol tăcut dar impunător. O parte din “localnici”, pescărușii, parcă țin cu orice preț să joace și ei în această piesă alături de lebede… sau nu vor să piardă “masa” gratuită oferită de oameni.
Un mic pescăruș se grăbește să ajungă la masă. Așa e când ești mic… ești lăsat la urmă!
Ne apropiem ușor de “scenă” și, deși spectacolul pare început demult, “actorii” nu par a fi deranjați de prezența noastră. O privire solemnă ne întâmpină în semn de salut.
Contactul vizual continuă preț de câteva secunde. Timpul se oprește sub vraja acestor zâne din povești.
Pe albastrul cristalin al “scenei” își fac apariția noi participanți la piesă. Probabil un alt act ceva mai intens. Obiectivul aparatului de fotografiat caută acel moment perfect.
Nu peste mult timp își face apariția foarte grațios și actorul principal. Toată lumea aplaudă… în gând. Nu poți să crezi că așa ceva este aievea.
Spectacolul continuă cu un dans în tandem executat absolut impecabil spre deliciul asistenței. Costumele par a se fi schimbat în unele de gală.
Actul se termină iar actorii principali părăsesc scena în aplauzele tuturor. Câțiva mici “figuranți” asigură continuitatea spectacolului pe fundal.
Luminile se aprind și deodată toată “scena” se umple de culoare. Câțiva “acrobați” își fac apariția din înaltul cerului într-un zbor lin ca o mângâiere.
Privirile se umplu de bogăția frumuseților ce ocupă luciul apei ce strălucește ca-n basme. Cuvintele sunt de prisos în acest moment.
Toți “actorii” fac câte ceva. Nimeni nu stă.
Turiștii prezenți la spectacol “plătesc” spectacolul oferind bunătăți grațioaselor lebede. Acestea se hrănesc în liniște spre încântarea copiilor.
În mica pauză de masă ne delectăm privirile cu împrejurimile. În acest moment realizăm că Marea e frumoasă și iarna!
Nimic de spus aici. Totul pare încremenit în timp. Începi să apreciezi mai mult viața și țara asta minunată.
Aruncăm o privire și în “parcare”. Barca unui localnic se oglindește liniștită la mal. Oare după ce criterii și-o fi ales culoarea?
Revenim în “sală” și spectacolul continuă.
Scena din penultimul act ne lasă fără suflare. Totul este la superlativ și ți-ai dori să nu se termine niciodată.
Ultima scenă și totodată acel moment când actorii se prezintă publicului cu o adâncă plecăciune.
Se face seară ca-n poveștile lui Creangă și spectacolul a luat sfârșit. Câțiva copii pășesc curioși pe “scenă” dorind să cerceteze mai îndeaproape locul unde a avut loc evenimentul.
Un ultim salut din partea unor pescăruși în timp ce toată lumea se retrage în liniște.
Noi sigur plecăm dar cei din aer oare vin sau pleacă? Oricine ai fi acolo sus nu uita niciodată această țară, acest colț de rai.
Din înaltul cerului luna se bucură-n tăcere oglindindu-se sfioasă în albastrul nesfârșit al mării.
Înainte de a pleca, tragem adânc în piept aerul curat de mare și aruncăm în urmă o ultimă privire cu părerea de rău că spectacolul a luat sfârșit. Simțim însă inima mai ușoară și sufletul împăcat. În acest moment realizăm că viața e frumoasă și merită trăită exact așa cum e.
Ne dăm seama că nu ai nevoie neaparat de bani pentru a fi fericit. Azi ne-am bucurat de apariția lebedelor la malul mării însă oricând putem găsi un colțișor în țara asta care să ne încânte.
Nu avem nevoie de mii de euro pentru a merge peste mări și țări doar de dragul unor postări pe facebook. Trebuie să învățăm să trăim pentru, noi nu pentru alții.
Chiar de nu călătorim putem privi pur și simplu cerul într-o zi însorită lăsând soarele să ne mângâie fața. Trebuie să fim fericiți că suntem sănătoși.
Trebuie să învățăm să apreciem ceea ce avem și să protejăm natura ce ne înconjoară căci probabil va veni o vreme când toate acestea nu vor mai fi și atunci le vom duce dorul. Trebuie…
Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!
Ticu/authenticmagazin.com