Bazilica Cisterna (“Palatul Scufundat” sau “Cisterna Scufundata”), este cea mai mare dintre cele cateva sute de cisterne antice care se afla sub orasul Istanbul (fostul Constantinopol), in Turcia. Cisterna, situata la 150 metri sud-vest de Hagia Sophia pe peninsula istorica Sarayburnu, a fost construita in secolul VI, in timpul domniei imparatului bizantin Iustinian I.
La inceput, Bizantul a fost alimentat cu apa provenita din Tracia prin intermediul unui sistem de apeducte asemanator Apeductului din Valens construit in 375, care inca mai poate fi vazut intre regiunile Fatih si Suleymaniye.
Atunci cand aceasta apa a devenit nepotabila din cauza hoardelor barbare (inclusiv a avarilor, hunilor si bulgarilor), care au amenintat Bizantul si care chiar au venit aproape de zidurile orasului, a fost construit un numar mare de cisterne de diferite dimensiuni, in care se putea colecta apa de ploaie. Cele mai multe dintre cisternele bizantine nu au mai fost utilizate apoi nici de otomani, care preferau apa curgatoare.
Cea mai mare si mai frumoasa ca arhitectura este Basilica Cisterna, construita in timpul domniei lui Iustinian. Aceasta este inconjurata de un zid cu o grosime de 4 metri, facut din caramizi acoperite cu mortar rezistent la apa. Acest rezervor subteran imens, care acopera o suprafata de 9800 de metri patrati, are o lungime de 140 metri si o latime de 70 metri.
Boltile, facute din caramida, sunt sustinute de 336 de coloane din marmura cu o inaltime de 9 metri si o dispunere pe 12 randuri. Fiecare rand consta din 28 de coloane asezate la o distanta de 4.90 metri. Majoritatea coloanelor se termina prin capiteluri in stil corintic, cateva dintre ele avand capiteluri in stil doric.
La capatul indepartat al rezervorului (in coltul de nord-vest) doua sculpturi reprezentand-o pe Meduza, provenind din templele antice romane, sunt folosite ca baze pentru coloane. Meduza, o muritoare al carei par a fost preschimbat in serpi de catre zeita Athena, care era geloasa pe iubirea acesteia cu Perseu, detinea puterea de a transforma in stana de piatra pe oricine la cea mai mica privire.
Potrivit portalului crestinortodox.ro, meduza era una dintre cele trei surori Gorgone. Muzica clasica delicata si efectele de lumini sporesc ciudatenia acestui loc, pe care otomanii il numeau „palatul subteran”. Nu departe de acest loc se afla o cisterna subterana secata, denumita „Cisterna celor 1001 coloane” (Binbirdirek Sarnici).
Numele acestei structuri subterane vine de la numele unei piete publice mari, de pe Primul Deal din Constantinopol, Bazilica Stoa, sub care aceasta a fost construita initial. Inainte de a fi transformata in cisterna, in acest loc se afla o mare bazilica, construita intre secolele III si IV in timpul Epocii Romane Timpurii, ca un centru comercial, juridic si artistic. Basilica a fost reconstruita de catre Ilius dupa un incendiu in 476.
Potrivit istoricilor antici, imparatul Constantin a construit o structura care mai tarziu a fost refacuta si extinsa de catre Imparatul Iustinian dupa revoltele din Nika in 532, care au devastat orasul. Textele antice afirma ca 7000 de sclavi au lucrat la construirea cisternei. Rezervorul largit oferea apa Marelui Palat din Constantinopol si altor cladiri de pe Primul Deal, printr-un sistem de filtrare. Cisterna a continuat sa ofere apa si Palatului Topkapi dupa cucerirea otomana din 1453 si pana in timpurile moderne.
Miturile dezvoltate în jurul Medusei, peștii, susurul nesfârșit al apei, completat de muzica ambientală atrag anual sute de mii de turiști.
Monumentul se află pe Yerebatan Caddesi, în imediata apropiere a Pieței Sultanahmet și a unor monumente mult mai cunoscute, precum Moscheea Albastră sau Catedrala Sfânta Sofia.
