Dacă mi-ar fi spus cineva cu câteva luni în urmă că voi merge prin magazine și ne vom călca în picioare pentru un pliculeț de drojdie i-aș fi spus că are glume în program.
Mi-au plăcut întotdeauna emisiunile gen “MasterChef” sau “Chef la Cuțite”, unde bucătari cu multă experiență și concurenți deopotrivă își etalează cu mândrie cunoștințele și abilitățile culinare.
Din toate emisiunile am desprins un element comun, toți Chefii sunt adepții unor preparate bazate pe ingrediente naturale și a unor metode de gătire ce presupun multă muncă.
Așa că mi-am spus: astea sunt fițe, cine are timp de așa ceva? Nu aveam timp să stau în fața aragazului ore, să perpelesc nu ș’ ce caracatiță în sirop de arțar.
De pâine nici nu poate fi vorba. Nu că ingredientele ar fi fost greu de găsit sau la prețuri exorbitante ci pur și simplu nu era timp.
Dar au venit aceste zile nefaste. M-am trezit brusc că am timp dar nu mai am din ce face o pâine. Banala drojdie de care nu se atingea nimeni, azi e mai rară ca aurul.
Mi-am zis: ce faci acum băi Gogule cu cele douăj’ dă kile dă făină pentru care ai stat trei ore la coadă după o bătălie cruntă cu trei babe și doi moși?
Ca tot românu’ în “vacanță de virus”, mi-am spus că sigur ar trebui să mai existe încă o metodă d-aia naturala ca la MasterChef, și am dat o căutare pe nea Goagăl.
Ecranul s-a umplut instant de rețete care mai de care și vloggeri culinari din toată lumea.
După ce am ascultat pe câțiva dintre ei, căci nici cu răbdarea nu stau prea bine, am hotărât să încerc rețeta unui Chef englez.
Omu’ spunea că rețeta o face curent în restaurantul lui. Asta m-a convins să o încerc și eu. Oricum nu mai aveam nimic de pierdut… ba da… 20 de kg de făină.
Am făcut întocmai… sau pe aproape, iar rezultatul m-a dat pe spate. A ieșit ca la carte. Acum vă zic și vouă că poate v-ați plictisit citind umplutura asta până aici.
Drojdie naturală făcută în casă
ingrediente:
- apă
- stafide
- zahăr
- făină
metodă de preparare:
Apa se încălzește puțin cât să fie călduță. Se dizolvă zahărul în apă și apoi se adaugă stafidele. Dacă nu aveți stafide am realizat că se pot înlocui cu aproape orice fructe: mere, pere, prune etc.
Nu v-am dat cantități fixe pentru că nu exista o formulă perfectă. Depinde ce cantiate doriți să obțineți. Eu am pus la o punguliță de stafide de 200g la aprox 400 ml de apă călduță și vreo 4 linguri de zahăr.
Se pune totul într-un borcan cu capac și se lasă totul să fermenteze. În fiecare zi se amestecă conținutul.
În ziua când fructele, în cazul meu stafidele, s-au ridicat la suprafață știm că baza pentru drojdie e gata, care, după părerea mea de brutar novice, nu este altceva decât un acid menit să ajute la fermentare, la dezvoltarea drojdiei.
Strecurăm zeama iar fructele le aruncăm sau le putem adăuga ulterior în pâine.
Din acest moment începem să ne “cultivăm” drojdia noastră naturală de casă.
Într-un borcan adăugăm câteva linguri din zeama de stafide (restul de zeama o punem la frigider) și câteva linguri de făină. Amestecăm conținutul până totul devine o pastă consistentă, după care sigilăm borcanul cu un capac și îl așezăm la loc călduț.
În câteva ore am observat că drojdia mea începe să se activeze. A doua zi repetăm procesul. Desfacem borcanul și adăugăm câteva linguri din zeama de stafide și făină cât să putem amesteca.
În câteva zile, în funcție de mărimea borcanului, drojdia crește până umple borcanul. În acest moment, dacă nu o folosim imediat, putem stopa procesul de fermentare așezând pur și simplu borcanul în frigider.
Super! Drojdia noastră este gata. Când ne apucăm de făcut pâine (o altă aventură), folosim drojdia naturală cultivată acasă. Apoi o înmulțim mai departe după aceiași rețetă. Cu cât e mai veche cu atât e mai bună.
Dacă nu v-a ieșit din prima să nu mă înjurați căci și eu am avut câteva eșecuri, dar numai așa poți învăța. Data viitoare vă arăt cum am făcut pâinea folosind drojdia naturală… a ieșit o minunăție!
Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!
Ticu/authenticmagazin.com
