Connect with us

CALEIDOSCOP

Adevărata cetate a lui Vlad Țepeș – Cetatea Poienari!

cetatea poienari

Pe vârful Muntelui Cetăţuia, într-un cadru natural fortificat, la o distanţă de 25 km faţă de municipiul Curtea de Argeş, se înalţă Cetatea Poenari, nominalizată astfel, cu precădere, atât de izvoarele vremii, cât şi în istoriografia de specialitate, după satul din apropiere, aflat la circa 6 km depărtare.

Deşi cetatea este amplasată la numai doi kilometri de satul Căpăţâneni, ea a primit numele de Poienari, de la satul puţin mai îndepărtat, însă, foarte probabil, mai vechi, pe care l-a şi stăpânit, după cum se arată într-un hrisov dat hareşenilor (arefenilor) de Mircea Ciobanul la 8 aprilie 1546. Cu acest nume o întâlnim în izvoarele documentare din veacurile XV-XVI, dar şi în cronicile din secolele XVII-XVIII.

De-a lungul vremii, fortificaţia din Cheile Argeşului a mai fost consemnată şi sub denumirile de „Cetatea lui Ţepeş Vodă” sau „Cetatea lui Negru Vodă”. Cea dintâi denumire îşi are desigur originea în tradiţia istorică a cărei primă menţiune scrisă se regăseşte în Letopiseţul cantacuzinesc, unde se precizează: „Vlad vodă Ţepeş. Acesta au făcut cetatea de la Poenari şi au făcut sfânta mănăstire ot Sneagov. Mai făcut-au un lucru cu orăşanii den Târgovişte, pentru o vină mare ce au fost făcut unui frate al Vladului vodă.

Când au fost în ziua Paştilor, fiind toţi orăşanii la ospeţe, iar cei tineri la hore, aşa fără veste pre toţi i-au cuprins. Deci câţi au fost oameni mari, bătrâni, pre toţi i-au înţepat de au ocolit cu ei tot târgul, iar câţi au fost tineri cu nevestele lor şi cu fete mari, aşa cum au fost împodobiţi în ziua Paştilor, pre toţi i-au dus la Poenari de au tot lucrat la cetate, până s-au spart toate hainele dupre ei şi au rămas toţi dezvăscuţi în pieile goale”. O variantă asemănătoare este redată şi de către cronicarul Radu Popescu.

Treptat, numele de „Cetatea Poienari” a ajuns să fie parţial uitat, ruinele fortificaţiei ajungând a fi cunoscute în secolele XIX-XX drept „Cetatea lui Ţepeş Vodă”, ori „cetatea lui Negru Vodă”.
În cea dintâi variantă este întâlnit în însemnările mitropolitului Neofit Cretanul din anul 1747: „şi iaste o cetăţuie a lui Vlad vodă Ţepeş, care iaste făcută depărcior de sat, mai sus, supt poalele munţilor. Şi de la cetăţuia în jos o râpă foarte mare, unde acolea curge apa Argeşului.

Şi este cetatea făcută pe moşia Vierăş (a mănăstirii Vieroş – n.n.), la satul ce s-au chemat Cheia (= Cheeni, sat dispărut, situat lângă Căpăţâneni Pământeni, com. Arefu), între doi munţi, şi curge apa printre munţi. Zic oamenii, că această cetate s-au făcut cu târgoviştenii şi zic că la zidirea cetăţii au fost un Manole vătaf şi surpându-se zidul, şi-ar fi zidit muerea lui în zid, ca să stea în zid (ecou al legendei Meşterului Manole – n.n.). Şi în zilele acestui domn Vlad vodă au fost venit tătarii cu turcii şi au bătut cetatea cu tunuri dintr-alt munte despre răsărit unde păzesc plăiaşii, ce se chiamă Posadă. Şi după ce au bătut cetatea pe nimeni n-au găsit într-însa, că domnul şi-au fost potcovit caii îndărăt şi au fugit pre alt plai în Ţara Ungurească”.

cetatea poienari1

Potrivit muzeul-judetean-arges.ro, cea de-a doua denumire apare la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în opera unor călători străini, precum Bauer şi Fr. J. Sulzer. Cel dintâi nota: „Cetatea Negrului Vodă, citadelă înălţată pe culmile munţilor”. Ceva mai târziu, într-unul din răspunsurile la Chestionarul arheologic al lui Al. Odobescu, apar ambele denumiri. Din cauza faptului că cetatea a avut de-a lungul timpului mai multe denumiri, s-au creat unele confuzii, atât asupra originii lor, cât şi în ce priveşte localizarea fortăreţei propriu-zise, identificată de unii cu ruinele din piatră şi cărămidă, vizibile încă în anul 1871, pe locul bisericii din Poienari, pe care tradiţia populară le considera ca aparţinând unei biserici şi case ale lui Vlad Ţepeş.

Ridicată foarte probabil de primii Basarabi, cetatea a avut, de-a lungul timpului, o utilizare complexă, servind ca loc de adăpostire a domnilor, a vistieriei ţării, dar şi de temniţă pentru boierii vinovaţi de „hiclenie”.

Unul dintre boierii întemniţaţi aici, a fost Milea, care încercase să uzurpeze scaunul lui Vlad Călugărul. Cazul său este cunoscut dintr-un document ulterior, dat de Petru cel Tânăr la 5 aprilie 1567. Pentru a-l elibera, tatăl său, Voico al Tatului, a dăruit mănăstirii Nucet, ctitoria pârcălabului Gherghina, comandantul cetăţii, jumătate din Topoloveni. Primul pârcălab al Cetăţii Poienari, menţionat în documente, a fost Ratea (iulie 1481), apoi Gherghina – cel mai important personaj istoric cunoscut, care s-a aflat în fruntea fortăreţei, fratele doamnei Rada a lui Vlad Călugărul şi vlastelin al lui Radu cel Mare – între 15 decembrie 1501 şi decembrie 1507 şi Danciu, menţionat la 4 mai 1510.

Prezenţa aici a unui dregător de talia lui Gherghina, rudă domnească, demonstrează însemnătatea ce se acorda cetăţii, prin atribuţiile şi rolul important pe care îl avea pârcălabul pus în fruntea ei. Aproximativ din aceeaşi perioadă este cunoscută şi o menţiune a cetăţii Poienari într-un izvor extern, Geografia (1509) lui Sebastian Compagni din Ferarra, unde, între localităţile cele mai însemnate ale Ţării Româneşti, este amintită şi cetatea Poienari, ridicată pe o stâncă ascuţită, unde se păstrează banii principelui ţării.

Foarte probabil, undeva în a doua jumătate a secolului al XVI-lea a fost părăsită şi poate distrusă, împărtăşind astfel soarta cetăţilor ţărilor române după accentuarea dominaţiei otomane.

Nucleul cetăţii a fost reprezentat de un turn pe plan pătrat cu laturile având în exterior 8,15-8,50 m, iar în interior 4,30-4,60 m – datat de către Gheorghe I. Cantacuzino, coordonatorul cercetărilor arheologice desfăşurate sporadic aici în perioada 1968-1970 – în prima jumătate a secolului al XIV-lea, contemporan întemeietorului Ţării Româneşti, Basarab I (1324-1351/1352), alţi autori (Maria Ciobanu, Nicolae Moisescu, Radu Ştefan Ciobanu) avansând ipoteza unei vechimi mai mari a acestei structuri.

Amplasat direct pe stâncă, executat din piatră brută legată cu mortar, structurat pe trei niveluri (după Gh. I. Cantacuzino, pe patru niveluri după M. Ciobanu, N. Moisescu şi R. Şt. Ciobanu), despărţite prin planşee de lemn, turnul era acoperit cu şindrilă.

Ulterior, cel mai târziu în secolul al XV-lea – fază atribuită lui Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476) fiu al lui Vlad Dracul şi nepot al lui Mircea cel Bătrân – cetatea a fost extinsă cu o curtină lungă de aproape 60 de m şi lată, în prezent, de 10-15 m, care înconjoară turnul iniţial, devenit donjon, flancată de trei turnuri semicirculare, adosate laturii sudice. Această etapă de extindere a edificiului, a fost consemnată şi de către cronicarul Radu Popescu, potrivit căruia, spre a-i pedepsi pe târgovişteni „că făcuse unui frate al Vladului Vodă un necaz”, domnul „au trimis slujători şi în zioa dă Paşte lovindu-i, au prins şi pe bărbaţi şi pă mueri şi feciorii şi featele, împodobiţi fiind, i-au dus la cetatea Poenarii de au lucrat până li s-au spart hainele”.

Tehnica de edificare a zidurilor, de tradiţie bizantină, a constat din ridicarea feţelor din piatră, urmată de umplerea spaţiului interior cu emplecton, consolidat apoi cu un grătar din bârne de lemn, dispuse longitudinal şi transversal.

Exceptând cele două faze principale de construcţie, cetatea a suferit, evident, reparaţii sau transformări de mică importanţă, unele modificări la deschiderea turnurilor, sau adăugarea unor mici ziduri interioare în partea mediană, fiind efectuate, probabil, în prima parte a secolului al XVI-lea.

Lipsa materialelor mai târzii decât a doua jumătate a secolului al XVI-lea, confirmă indicaţiile documentare asupra încetării folosirii sale în a doua jumătate a acelui veac.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

O insulă din Japonia a dispărut în mod misterios fără ca cineva să observe

insulă

Esanbe Hanakita Kojima, a fost o insulă nelocuită localizată în Marea Ohotsk la nord de Hokkaido, Japonia. Insula și-a primit numele în anul 2014.

Micuța insulă ce măsura doar doar 1,4 metri deasupra apei, conform unor măsurători efectuate în anul 1987, delimita hotarul vestic a unui grup de insule, denumite Teritoriile Nordice, care fac obiectul unei dispute între Japonia și Rusia.

Se presupune că insula a dispărut fără urmă sub valuri, acest lucru trecând aparent neobservat de către locuitorii din Sarufutsu, un sat de pe vârful nordic al insulei principale Hokkaido, aflat la doar 500 de metri distanță.

Potrivit The Guardian, nimeni de pe Sarufutsu nu ar fi observat că o întreagă insulă s-a “topit”, până în ziua când au fost avertizați asupra dispariției abia în septembrie, după ce autorul Hiroshi Shimizu a vizitat Sarufutsu pentru a scrie o continuare a cărții sale despre insulele “ascunse” din Japonia.

imagine aeriana

Foto: Auntmasako/ Pixabay

Scriitorul a alertat comunitatea locală de pescari, care și-a trimis navele în locul unde trebuia să fie insula constatând cu stupoare că aceasta a dispărut.

Pescarii mai bătrâni au declarat că au văzut insula acum zeci de ani, dar mai târziu au evitat zona deoarece sistemele lor de navigație au înregistrat-o ca pe un recif submarin.

În urma cercetărilor efectuate de experții japonezi cu ajutorul gărzii de coasta, au concluzionat că dispariția insulei a fost favorizată de eroziunea la care a fost supusă, sub acțiunea directa a vânturilor puternice și a blocurilor de gheață care se formează în Marea Ohotsk în fiecare iarnă.

După ce va avea loc confirmarea oficială a dispariției, zona economică exclusivă a Japoniei (Japan’s EEZ) se va micșora cu aproximativ o jumătate de kilometru. În prezent Japonia are dispute cu privire la granițele sale cu Rusia, asupra insulelor cu resurse naturale importante, cum ar fi gaze naturale şi petrol.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

O nouă descoperire explică în cele din urmă cum au reușit acum 4500 de ani egiptenii să mute blocuri de piatra de 2,5 tone pentru a construi piramidele

marea piramidă

Marea Piramidă de la Giza, cunoscută ca și piramida lui Kheops, a fost cândva cea mai înaltă construcție din lume. Recordul a durat până în anul 1889 când a fost construit Turnul Eiffel.

Construită în jurul anului 2560 î.Hr, de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, Marea Piramidă măsura 146 m (azi 138 m) în înălțime și cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră.

Ridicarea ei ar fi durat mai mult de 20 de ani cu ajutorul a 100000 de oameni. Multă vreme arheologii au emis mai multe teorii pentru a explica cum au fost transportate masivele blocuri de piatra ce cântăresc aproximativ 2,5 tone, acum 4500 de ani.

De curând, o echipă de arheologi de la French Institute for Oriental Archaeology şi University of Liverpool , condusă de profesorul Yannis Gourdon, au descoperit rămășițele unui sistem de transport la site-ul arheologic Hatnub, care a fost cândva o veche carieră de alabastru la est de orașul Amarna.

Dr. Mustafa Vaziri, Secretarul General al Consiliului Suprem de Antichități din Egipt, a declarat că misiunea arheologică şi-a început activitatea în 2012 cu scopul de a studia scrierile şi inscripţiile de la cariera şi pentru a înţelege cum extrăgeau vechii egipteni pietrele de alabastru, care erau utilizate la fabricarea statuilor, sicrie, plăci și pereți interiori la piramidă.

În timpul misiunii arheologice, au reușit să detecteze un sistem unic de transport și de tragere a blocurilor de piatră de la ieșirea din carieră până la piramidă.

rampa piramida

Credit: Yannis Gourdon/Ifao

Yannis Gourdon, conducătorul misiunii, a declarat că sistemul descoperit  era compus dintr-o pantă centrală, înconjurată de 100 de trepte, în care se aflau găuri pentru a permite utilizarea de pârghii. În plus au mai descoperit peste 100 de corzi folosite probabil pentru a trage imensele blocuri de alabastru.

Sistemul format din sănii, pârghii, sfori și trepte cu găuri, permitea transportul blocurilor de alabastru din carieră prin pante abrupte de cel puțin 20 % sau mai mult.

Pe lângă marea descoperire a sistemului de transport, la carieră au mai fost găsite 4 picturi, dintre care una conținea o schiță a cuiva în picioare iar trei dintre plăcile rămase conțin scrieri vechi în linie.

pictura egipt

Cum au transportat vechii egipteni acum 4500 de ani uriașele blocuri de piatră a fost un mister îndelungat, însă această descoperire colosală a reușit să facă lumină prin scoaterea la suprafață a acestui sistem de rampă care facilita mutarea blocurilor de piatră la piramida.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Misterul pietrelor umblătoare din Valea Morții. Unele cântăresc sute de kilograme

pietre miscătoare

Planeta noastră nu contenește în a ne surprinde cu fenomene care mai de care mai bizare. Suntem înconjurați de mistere în aproape orice loc de pe glob. De cele mai multe ori însă, știința reușește să găsească răspunsul potrivit pentru cele mai fantastice întrebări.

Într-un loc îndepărtat și neprimitor, după cum îl recomandă și numele, Valea Morții din California, SUA, un fenomen incredibil pare să sfideze legile fizicii. Aici, pe un platou deșertic extrem de arid și de drept, pietre de diferite dimensiuni și greutăți par a se lua la “întrecere” fără intervenția omului sau a animalelor.

Cu toate că nimeni nu a reușit să le surprindă în direct mișcările, dovada că bolovanii se deplasează stă în dârele pe care le lasă în urma lor. Unele pietre călătoare cântăresc de la câteva grame și până la sute de kilograme.

Oamenii de știință și cei pasionați de mistere au fost șocați de ciudatul fenomen care la început părea să nu aibă o explicație. Urmele lăsate par a fi în linie dreaptă iar altele în zig-zag întretăindu-se.

By Daniel Mayer - Originally from en.wikipedia; description page is (was) herefirst upload in en wikipedia on 04:23, 28 October 2002 by Maveric149, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=62647

Foto: Daniel Mayer – Original postat pe wikipedia.

Speculațiile pe marginea ciudatului fenomen apar în permanență. Oamenii de știință au încercat să facă lumină în acest caz de-a lungul anilor, însă nici până în ziua de azi misterul nu a fost pe deplin elucidat.

Geologul american George M. Stanley, publica în anul 1955 un studiu prin care lansa ipoteza că pietrele ar aluneca pe o crustă de gheață ce se formează noaptea când temperaturile scad frecvent sub 0 grade. Pe această pârtie astfel formată, pietrele ar aluneca împinse de vânturile puternice ce au loc aici.

Câțiva ani mai târziu, în 1972, cercetătorii Bob Sharp și Dwight Carey, au monitorizat pietrele în cadrul unui studiu și au descoperit că teoria anterioară este incompletă sau incorectă, deoarece, unele pietre au trasee diferite care uneori se întretaie și nu se mișca în același timp.

În 1996 geologul Paula Messina, a observat că mișcările erau cumva legate și de perioadele ploioase. De aici a dedus că praful fin s-ar transforma într-un lut alunecos care ar facilita alunecarea sub influența vântului.

Mister rezolvat?

Articole de știri din zilele noastre afirmă că misterul ar fi fost rezolvat, după ce un grup de cercetători au echipat unele pietre cu GPS și aparate foto. Astfel au observat că în perioada decembrie 2013 – ianuarie 2014, mai mult de 60 de pietre s-au deplasat, unele până la 224 de metri.

Aceste noi observații contrazic ipotezele anterioare ale vânturilor sau ale porțiunilor groase de gheață care ar facilita deplasarea.

Rocile se pare că se deplasează atunci când porțiuni mari de gheață, cu o grosime de doar câțiva milimetri, plutesc pe un iaz efemer ce se formează doar iarna și care dispar în zilele însorite. Aceste panouri subțiri de gheață, plutesc pe apa din iaz sunt conduse de vânturi ușoare cu tot cu pietre la o viteză de până la 5 m / min (0,3 km / h).

Unele mișcări măsurate de GPS au durat până la 16 minute, iar o serie de pietre s-au mutat de mai mult de cinci ori în timpul existenței iazului în iarna anului 2013-2014.

Cu toate acestea scepticii încă nu pot accepta ultima explicație ca fiind general valabilă. Magia pietrelor umblătoare persistă în rândul pasionaților de mistere și atrage anual mii și mii de curioși din toată lumea.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 15 abonați

Articole Recente

SĂNĂTATE22 de ore ago

Psiholog român dezvăluie: 6 secrete care ne mențin tineri

Oamenii de ştiinţă susţin că există o legătură între nivelul de inteligenţă al unei persoane şi modul în care acesta...

Lacul Hillier Lacul Hillier
DESTINAȚII2 zile ago

Lacul unic în lume a cărui nuanță roz sfidează explicația științifică

Dacă întrebăm o sută de români ce culoare are apa din lacuri, râuri, mări și oceane, probabil răspunsul favorit va...

insulă insulă
CALEIDOSCOP3 zile ago

O insulă din Japonia a dispărut în mod misterios fără ca cineva să observe

Esanbe Hanakita Kojima, a fost o insulă nelocuită localizată în Marea Ohotsk la nord de Hokkaido, Japonia. Insula și-a primit numele...

lenes2 lenes2
LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR6 zile ago

În această casă locuiesc cei mai mulți leneși din lume

Originar din America de Sud și Centrală, Leneșii sunt mamifere placentare ce aparțin subordinului Folivora. Leneșii sunt adaptați stilului de...

marea piramidă marea piramidă
CALEIDOSCOP6 zile ago

O nouă descoperire explică în cele din urmă cum au reușit acum 4500 de ani egiptenii să mute blocuri de piatra de 2,5 tone pentru a construi piramidele

Marea Piramidă de la Giza, cunoscută ca și piramida lui Kheops, a fost cândva cea mai înaltă construcție din lume....

pietre miscătoare pietre miscătoare
CALEIDOSCOP7 zile ago

Misterul pietrelor umblătoare din Valea Morții. Unele cântăresc sute de kilograme

Planeta noastră nu contenește în a ne surprinde cu fenomene care mai de care mai bizare. Suntem înconjurați de mistere...

puzzlewood puzzlewood
DESTINAȚII7 zile ago

Puzzlewood, fantasticul loc din “Stăpânul Inelelor”, chiar există

Puzzlewood este un loc încântător și unic localizat în zona Forest of Dean, un district nemetropolitan din cadrul comitatului Gloucestershire...

prietenie prietenie
SĂNĂTATEO săptămână ago

Aceste trucuri psihologice vor determina oamenii să vă placă imediat. Funcționează garantat!

Foarte mulți oameni reușesc să-și facă noi prieteni sau să-și găsească jumătatea extraordinar de ușor, în mod natural. Din păcate...

Franz Liszt Franz Liszt
CALEIDOSCOPO săptămână ago

Renumitul compozitor Franz Liszt, impresionat de Barbu Lăutaru la o petrecere boierească din Iaşi: „Eşti un artist adevărat“

În timpul turneului în care Franz Liszt a încântat audienţele din mai multe oraşe româneşti, celebrul compozitor maghiar l-a cunoscut...

Sagittarius A* Sagittarius A*
CALEIDOSCOP2 săptămâni ago

Noi dovezi confirmă existența unei găuri negre supermasive care înghite treptat galaxia noastră

Oamenii de știință au afirmat în nenumărate rânduri că o gaură neagră supermasivă, cunoscută sub numele de Sagittarius A* se...

Statistici blog

  • 340.279 vizite

Trending