Cercetatorii au inventat un nou tip de imunoterapie prin injectarea de tumori cu o serie de stimulatori. Terapia experimentală atrage atenția organismului asupra propriului sistem imunitar, astfel încât acesta poate să intervină și să distrugă tumorile canceroase.
Abordarea radicală nouă a dat deja rezultate promițătoare la pacienții cu o formă avansată a limfomului non-Hodgkin (LNH), boală care rezistă tratamentelor convenționale și este testată deasemenea pe o varietate de stări de canceroase cunoscute.
Rezultatul noului tip de abordare medicală, poate fi descris ca transformarea tumorilor în fabrici de vaccinuri împotriva cancerului, deoarece atragerea celulelor imune ale organismului la locul cancerului este o metodă cunoscută sub numele de vaccinare in situ.
Cercetătorii de la Mount Sinai din New York au dezvoltat tehnica imunizării în eforturile lor de a înțelege de ce recrutarea celulelor-ucigașe de tip Cell-T în atacurile de cancer este foarte importantă.
În teorie, folosirea celulelor albe din sânge cu scopul de a detecta și a “asasina” celulele canceroase, are perfect sens. Comparați-le pur și simplu cu echivalentul chimic al unor polițiști plecați în căutarea răufăcătorilor.
În practică, obținerea unei celule T pentru recunoașterea cancerului nu este o afacere atât de simplă precum pare.
Tumorile folosesc un set de deghizări numite blocuri de puncte de control. Acestea sunt semnături pe membrana celulei care spune sistemului imunitar că este doar o celulă veche obișnuită iar în acest fel “polițistul” este păcălit.
Noul tip de imunoterapie inhibă aceste semnături pentru a lăsa celulele T să-și facă treaba. Dar din nou, nu toate cancerele fac acest lucru să poată fi realizat ușor. Un exemplu incurabil de cancer de sânge numit limfom indolent non-Hodgkin (iNHL) este un exemplu în acest sens.
Un mare candidat pentru acest tip de cancer ar fi terapia cu celule T dar din păcate, se pare că celulele T au un timp prea lung de recunoaștere a acestui tip de cancer de sânge.
Pentru a ajunge la partea de jos a problemei, cercetătorii de la Mount Sinai au analizat modul în care celulele imune pot fi pregătite pentru a recunoaște iNHL cu ușurință în laborator, fapt care implică un proces mai complicat, cunoscut sub numele de “cross-presentation” în interiorul corpului.
Diferența sugerează că celulele T necesită doar o mână de ajutor. Cross-prezentarea necesită un primer intermediar numit celulă dendritică pentru a prezenta markeri de celule specifici celulelor T toxice. Din fericire, el poate fi convocat cu cele mai potrivite tipuri de stimulente.
Este nevoie de un stimulent pentru a îndrepta celulele dendritice către tumoare. Un al doilea stimulent pune celulele în acțiune, încurajându-le să prezinte semnale chimice numite antigene pe suprafața lor – cum ar fi “Căutat”!, acestea fiind comparabile cu niște afișe care spun celorlalte părți ale sistemului imunitar ce să caute.
Injectați într-o tumoare cu o anumită radioterapie localizată pentru a stârni lucrurile, acești doi stimulenți pot transforma o creștere canceroasă într-o agenție de recrutare pentru ucigașii săi.
Terapia a fost pusă la încercare într-un studiu clinic format din 11 pacienți aflați în stadii avansate de iNHL, unde a provocat atât răspunsuri la celule T antitumorale, cât și diferite grade de remisiune departe de locul de vaccinare.
Nu doar că aceasta este o veste bună pentru pacienții cu limfom, însă succesul ar trebui, teoretic, să fie aplicabil și altor tipuri de cancer.
Potrivit sciencealert.com, acest potențial impresionant combinat este în prezent evaluat clinic la pacienții cu cancer de limfom, sân, cap și gât. Între timp, testele care implică vaccinul în sine sunt efectuate pe persoane cu cancer hepatic și ovarian.
Timpul ne va spune dacă, în cele din urmă, noua abordare medicală va ajuta la prelungirea vieții într-o măsură considerabilă. Această cercetare a fost publicată în Nature Medicine.
Conu Ticu/authenticmagazin.com
