Vacanțe, mașini, telefoane, haine de firmă, pantofi, grătare peste grătare, băutură peste măsură, cumpărături și iar cumpărături, risipă fără margini…
Pentru a menține acest ritm devorăm, inconștienți, totul în jurul nostru cu o viteză colosală. Transformăm totul în cenușă și gunoi…
Cu fiecare minut care trece, otrăvim aerul cu avioanele și mașinile noastre, turnăm beton peste tot, tăiem păduri cărora le-au trebuit sute de ani să crească fără să punem nimic în loc. Ne otrăvim apele…
Animalele sălbatice nu mai au o casă, pământul o ia la vale, pădurile iau foc, vietățile marine mor sufocate de plastic și deversări de tot felul, ghețarii se topesc…
Planeta noastră, geme sufocată de noi toți. Ne dă semnale cu disperare, să ne oprim din ceea ce facem, să luăm o pauză, să reconsiderăm stilul de viață aberant…
Noi ce facem? Nimic. Absolut nimic. Suntem surzi, orbi, inconștienți. Nu ne pasă de nimic în jurul nostru în goana după bani, avere, plăceri de tot felul. Ne facem viața de parcă nu am muri niciodată…
Nu mai avem bun simț, grijă pentru mediul ce ne înconjoară, pentru aproapele nostru, nu mai avem nicio limită, nu mai avem nimic…
Suntem superficiali, considerăm că totul ni se cuvine, că suntem speciali și mereu altcineva trebuie să facă treaba în locul nostru…
Vrem să fim cântăreți, actori, vedete, “bombardieri”, șmecheri, patroni, directori, orice, în afară de oameni…
Ne fuge pământul de sub picioare și parcă suntem anesteziați. Se cutremură întreaga planetă de grozăvia destrăbălării noastre fără limită…
Am ajuns să ne credem atotștiutori și atotputernici, dar…
Mama natură ne mai dă un ultim semnal. Ne zice: STOP, TREZIȚI-VĂ PÂNĂ NU E PREA TÂRZIU!
E TIMPUL SĂ NE OPRIM!
În natură totul are o limită. Planeta întreagă are propriul sistem de autoreglare. Sunt limite pe care nu le putem depăși. Legile noastre nu suprascriu legile naturii.
Dacă nu ne trezim, nu ne autoeducăm rapid și nu ne oprim din nebunia asta, probabil vom regreta. Chiar și în al 12-lea ceas nu e prea târziu să devenim conștienți și să facem ceea ce trebuie.
Pământul ne-a pus în pauză! Aerul se curăță, apele se limpezesc, plantele respiră…
Am greșit cu toții! Va fi greu, foarte greu. Însă orice pastilă care face bine, e amară. Mama natură nu mai avea altă cale de a ne atrage atenția că suntem pe un drum greșit!
Doar prin suferință vom începe să conștientizăm că a trăi pe această planetă e un privilegiu și nu un drept!
Că avem și obligații nu doar drepturi. Că nu suntem “speciali”, că nu totul ni se cuvine…
Trebuie să învățăm să privim planeta ca pe o casă a noastră, a tuturor. Trebuie să învățăm că această casă a noastră este un organism viu și toate regiunile sunt legate între ele precum organele în corpul nostru.
Principiul dominoului. Dacă afectezi un organ celelalte vor înceta treptat să mai funcționeze normal, până când, într-un final, vor ceda rând pe rând.
Să nu ajungem până într-acolo, încât, să apreciem ceea ce am avut abia după ce le-am pierdut pe toate.
Până nu va fi prea târziu… E TIMPUL SĂ NE OPRIM!
Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!
Ticu/authenticmagazin.com
