Broasca otrăvitoare aurie (Phyllobates terribilis), cunoscută și sub numele de broasca aurie, broasca săgeată aurie sau broasca de aur, este o broască otrăvitoare prezentă pe coasta Pacificului din Columbia.
Broasca aurie este endemică* pentru pădurile umede tropicale de pe coasta Pacificului din Columbia, în departamentele Cauca și Valle del Cauca, la poalele de vest ale Anzilor Cordilieri din Columbia.
Phyllobates terribilis este cea mai mare specie de broască otrăvită și poate atinge la adulți mărimea de 55 mm, femelele fiind de obicei mai mari decât bărbații. La fel ca toate broaștele otrăvitoare, adulții sunt colorați în culori vii, dar lipsesc petele întunecate prezente la multe alte dendrobatide.
Modelul de culoare la broasca este aposematic (care este o culoare de avertizare pentru a avertiza prădătorii asupra toxicității sale).
Culoarea dorsală întâlnită la specimene adulte de Phyllobates terribilis este de galben auriu, portocaliu auriu sau verde metalic palid, în funcție de locația colecției. Ocazional anumiți indivizi sunt de culoare portocalie profundă sau galben pal verde.
Broasca aurie este acoperită dens într-o toxină alcaloidă, una dintre numeroasele otrăvuri comune broaștelor otrăvitoare (batrachotoxine).
Această otravă împiedică nervii victimei să transmită impulsuri, lăsând mușchii într-o stare de contracție inactivă, care poate duce la insuficiență cardiacă sau fibrilație.
Batrachotoxinele alcaloidice pot fi depozitate pe broaște timp de ani după ce broasca este lipsită de o sursă alimentară, iar astfel de toxine nu se pot deteriora ușor, chiar și atunci când sunt transferate pe o altă suprafață.
Sa ne înțelegem clar, broasca otrăvită aurie nu este veninoasă, dar otrăvitoare!
Animalele și plantele veninoase au o metodă de administrare a toxinelor, cum ar fi colți sau țepi, în timp ce animalele și plantele otrăvitoare nu au o metodă de livrare și se bazează pe transferarea toxinei, de obicei, dar nu se limitează la, ingestie.
La fel ca cele mai multe broaște otrăvitoare, Phyllobates terribilis folosește otrava doar ca mecanism de autoapărare și nu pentru a ucide prada.
Având în vedere toxicitatea sa, Phyllobates terribilis pare să aibă puțini pradatori, alții decât șarpele Leimadophis epinephelus. Acest șarpe are o rezistență ridicată la diferite toxine anuranice precum batrachotoxinele.
Broasca otrăvitoare aurie (Phyllobates terribilis). Foto/Pixel-mixer/Pixabay
Foarte Otrăvitoare!
Phyllobates terribilis este cea mai otrăvitoare din toate broaștele și este una dintre cele trei specii cunoscute a fi folosite de columbienii nativi, cum ar fi Chocó și Cofán, pentru a-și otrăvi săgețile. Vârfurile de săgeți înmuiate în lichidul otrăvitor reușește să-și păstreze efectul letal timp de peste doi ani.
Combinația de batrachotoxină și homobatrachotoxină se produce în cantități de până la 1900 de micrograme per broască, care este de cel puțin 20 de ori mai mare decât la alte specii toxice din familia Dendrobatidae.
Gama de batrachotoxin-homobatrachotoxină produsă de aceste broaște este de 700-1900 micrograme, cu o medie de 1100 micrograme per broască.
Doza letală de batrachotoxină-homobatracotoxină pentru un șoarece de laborator alb de 20 grame este de 0,5 micrograme când este injectată subcutanat. Astfel, o singură broască P. terribilis conține suficientă toxină pentru a ucide aproximativ 22000 de șoareci.
Doza letală de batrachotoxină pentru oameni nu este cunoscută, dar a fost estimată la 200 micrograme, astfel o singură broască posedă potențial otrăvitor suficient pentru a ucide aproximativ 10 oameni.
*ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu.
Conu Ticu/authenticmagazin.com
