Majoritatea oamenilor simt că somnul nu le este niciodată de ajuns, tânjind continuu după o oră în plus de odihnă. Simțim asta în fiecare zi atunci când dorința noastră pentru o ceașcă suplimentară de cafea se acutizează.
Lipsa somnului afectează felul în care gândim și acționăm în mod direct. Suntem nervoși și nerăbdători atunci când somnul nu ne-a fost de ajuns și extrem de eficienți atunci când suntem foarte odihniți.
Aceste efecte, potrivit neurologilor, nu reprezintă altceva decât dereglări ale ritmului cicardian, de care se fac responsabile așa numitele gene „ceas” ce acționează ca un cronometru intern și neuronii care se semnalează unii altora prin conexiuni numite sinapse.
Persoanele ce au această dereglare de ritm sunt incapabile să adoarmă sau să se trezească la orele de program normale pentru muncă, școală sau alte nevoi sociale.
Pentru a menține un ciclu de 24 de ore zi-noapte, ceasul biologic are nevoie de indiciile temporale ale mediului (răsărit, apus etc.) sau de rutina zilnică.
Descoperirile publicate în două lucrări din revista Science plasează aceste legături neuronale numite sinapse în centrul atenției. Cercetătorii arată că aceste noduri ale comunicării neuronale sunt prezente acolo unde se dezvoltă pregătirile interne pentru somn și apar comportamentele noastre legate de somn.
Cronometrele celulare sunt zonele pregătite ritmic în jurul sinapselor, în așteptarea construirii proteinelor sinaptice în timpul somnului. Însă noile descoperiri indică faptul că neuronii reduc restricțiile ciclului obișnuit de construire a acestor proteine critice în absența somnului.
Rezultatele cercetării sugerează că creierul „se pregătește pentru un eveniment, dar nu înseamnă că veți și continua să îl faceți”, spune Robert Greene, neurolog în cadrul Centrului Medical Southwestern al Universității din Texas, care nu a fost implicat în studiu.
Neuroni și legături neuronale (sinapse)
Când devenim adormiți, doi factori sunt în joc: „presiunea somnului”, adică nevoia de a ne întinde în pat devine tot mai mare pe măsură ce timpul trece și “ceasul” nostru intern care emite semnalul că este timpul să închidem ochii.
Într-unul dintre cele două studii, Sara B. Noya de la Institutul de Farmacologie și Toxicologie de la Universitatea din Zurich și colegii săi au arătat că, ceasul intern reglementează generarea ritmică de instrucțiuni sau transcrieri, pentru fabricarea proteinelor.
Cu un ciclu obișnuit de somn-veghe, proteinele construite folosind aceste instrucțiuni au arătat că producția de vârf este în zori și în amurg. În lipsa somnului, Noya și colegii ei au demonstrat că celula a produs încă multe dintre transcrieri, dar nu a construit proteinele aferente.
Maria Robles, neurolog la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen și coautor al ambelor lucrări, spune că rezultatele care disting diferitele etape ale producției și activității proteinelor sunt deschiderea ochilor, relevând cum creierul are „o modalitate frumoasă de a controla” aceste molecule.
Rezultatele cercetării au implicații asupra modului în care ne consolidăm memoria în timpul somnului, spune el, atrăgând atenția direct asupra evenimentelor din sinapse.
Asta nu înseamnă, totuși, că intervențiile pentru stimularea memoriei și a cunoașterii se vor dezvolta în viitorul apropiat, pe baza acestor descoperiri, spune Robles. „Acesta este doar vârful aisbergului”, adaugă ea.
Conu Ticu/authenticmagazin.com
