Laureaţii Premiului Nobel pentru Medicină din 2018 sunt James P. Allison şi Tasuku Honjo pentru descoperirea unei terapii împotriva cancerului prin inhibarea reglării negative a sistemului imunitar.
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2018 a fost câştigat de James P. Allison şi Tasuku Honjo pentru descoperirea unei terapii împotriva cancerului prin inhibarea reglării negative a sistemului imunitar.
Prin stimularea capacităţii inerente a sistemului imunitar de a ataca celulele canceroase, laureaţii din acest an au stabilit un nou principiu pentru terapia împotriva cancerului.
James P. Allison a studiat o proteină cunoscută pentru funcţia ei ca „frână” pentru sistemul imunitar. A realizat potenţialul eliberării frânei şi declanşării sistemului imunitar împotriva celulelor tumorii. Apoi, a dezvoltat conceptul pentru o nouă abordare de tratare a pacienţilor.
În paralel, Tasuku Honjo a descoperit o proteină a celulelor imunitare şi, după o atentă explorare a funcţiilor, a ajuns la concluzia că şi aceasta operează ca o frână, dar având la bază un alt mecanism. Terapiile bazate pe această descoperire s-au dovedit a fi extrem de eficiente împotriva cancerului.
Allison şi Honjo au arătat cum diferite strategii de inhibare a frânelor sistemului imunitar pot fi folosite în tratarea cancerului. Potrivit descopera.ro, noua descoperire a celor doi laureaţi constituie un element esenţial în lupta împotriva acestei maladii.
Cancerul este un termen general pentru mai multe maladii, toate caracterizate prin proliferarea necontrolată a celulelor anormale care au capacitatea de a se răspândi la ţesutul şi organele sănătoase.
De-a lungul timpului, au fost dezvoltate mai multe tipuri de remedii pentru cancer, de la intervenţii chirurgicale, chemoterapie, tratamente cu hormoni şi altele, dintre care unele au fost premiate cu Nobel: Huggins, 1966, pentru tratamentul hormonal împotriva cancerului la prostată, Elion şi Hitchins, 1988, pentru chemoterapie şi transplantul de măduvă osoasă pentru leucemie acordată lui Thomas în 1990. Totuşi, până acum, cancerele în stare avansată au fost dificil de tratat, fiind nevoie de noi abordări.
Cele două studii separate fac parte din noua abordare, deşi conceptul există chiar de la sfârşitul secolului al XIX-lea, unde ideea că utilizarea sistemului imunitar propriu poate fi o strategie eficientă împotriva tumorilor. Primele încercări de activare au avut însă efecte modeste, realizându-se că este nevoie de mai multă cunoaştere cu privire la subiect.
La baza acestei abordări se află proprietatea fundamentală a sistemului imunitar de a distinge între „sine” şi „non-sine”, astfel că bacteriile invadatoare, virusurile şi alte pericole pot fi atacate şi eliminate. Celulele T, care reprezintă un tip de celule albe, sunt jucători cheie în această defensivă. Acestea au receptori cu care se leagă de structurile recunoscute ca străine de organism, iar o astfel de interacţiune activează defensiva sistemului imunitar. Dar alte proteine care acţionează ca acceleratoare pentru celule T sunt necesare pentru a declanşa în întregime sistemul imunitar. Mulţi savanţi au contribuit la detectarea altor proteine care acţionează ca frâne asupra celulelor T, inhibând activarea imunităţii. Această balanţă internă între acceleratori şi frâne este necesară pentru control. Asigură că sistemul imunitar este suficient de activ pentru atacarea microorganismelor străine, în timp ce se evită activarea excesivă care poate duce la distrugerea ţesutului sănătos.
Din anii ’90, în laboratorul său de la Universitatea California, Berkeley, James P. Allison a studiat proteina celulei T numită CTLA-4. A fost unul dintre mai mulţi savanţi care au observat că CTLA-4 funcţionează ca frână asupra celulelor T. Alţi savanţi au folosit această proprietate pentru elaborarea unor remedii împotriva bolilor autoimunitare. Allison, totuşi, a avut o altă idee. Şoarecii cu cancer au fost vindecaţi de tratamente cu anticorpi care inhibă frâna şi declanşează activitatea celulelor T.
Apoi, în 2010, un studiu clinic important a arătat efecte însemnate la pacienţii cu melanom, un tip de cancer de piele. La mai mulţi pacienţi, semnele de cancer au dispărut.
În 1992, la câţiva ani înaintea descoperirii lui Allison, Tasuku Honjo a descoperit PD-1, altă proteină de pe suprafaţa celulelor T. Analizând în laboratorul său din Universitatea Kyoto, acesta a descoperit că proteina are un efect similar cu cel al proteinei menţionate mai sus.
James P. Allison a fost născut în 1948 în Alice, Texas, Statele Unite. A primit doctoratul în 1973 la Universitatea Texas, Austin. Din 1974-1977 a fost cercetător la Scripps Clinic and Research Foundation, La Jolla, California. În 1977-1984 a fost membru al University of Texas System Cancer Center, Smithville, Texas; în 1985-2004 a fost la University of California, Berkeley şi în 2004-2012 la Memorial Sloan-Kettering Cancer Center, New York. Din 2012 este profesor la University of Texas MD Anderson Cancer Center.
Tasuku Honjo s-a născut în 1942 în Kyoto, Japonia. În 1971-1974 a fost cercetător la Carnegie Institution of Washington, Baltimore şi National Institutes of Health, Bethesda, Maryland. A primit doctoratul în 1975 la Universitatea Kyoto. În 1974-1979 a fost un membru al facultăţii la Universitatea Tokyo şi în 1979-1984 la Universitatea Osaka. Din 1984 este profesor la Universitatea Kyoto.
