Connect with us

SĂNĂTATE

Ce sunt neuronii-oglindă și cum ne ajută în viață?

neuroni

În cadrul unui experiment realizat în Italia, în 1996, de către o echipă de cercetători, au fost descoperiți un grup de neuroni, denumiți neuronii-oglindă, care ne ajută să realizăm un soi de simulare într-o realitate virtual a acțiunilor celeilalte persoane, astfel încât să putem da un înțeles comportamentului altor persoane, să le înțelegem felul de a gândi, de a simți, să le intuim acțiunile și să empatizăm cu ei.

În opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, care a studiat comportamentele oamenilor și din această perspectivă, cel numit de oamenii de știință drept “neuronul-oglindă” este pentru psihologie ceea ce este AND-ul pentru biologia, adică un fel de celulă de bază a comportamentului uman.

În același timp, specialistul afirmă că atunci când ne imaginăm în detaliu că facem o anumită activitate, nu numai că abilitatea nu se pierde în timp, dar se menține intactă, iar în practică s-a demonstrat că existența neuronilor-oglindă influențează cel puțin 3 aspecte ale vieții noastre, precum:

1. Empatia.

empatie

foto: geralt/pixabay

Dr. Daniel Siegel este unul dintre primii specialiști în neuroștiință care a studiat legătură neuronilor-oglindă cu abilitatea oamenilor de a simți empatia. Conform cercetărilor oamenilor de știință, putem susține că empatia ține destul de mult de biologie, de moștenirea genetică. Desigur însă că empatia poate fi exersată și crescută.

“Cercetările de imagistică au arătat că, în timp ce observăm comportamentul și deducem starea emoțională a altor persoane, în creierul nostru sunt activate aceleași structuri neuronale care sunt activate atunci când trăim noi înșine situațiile, respectiv acele emoțiile legate de acestea.

Empatia este acea capacitate a unui individ de a se pune în “papucii” cuiva, de a înțelege starea emoțională a celuilalt, de a percepe ceea ce percepe celălat, deci, parțial, starea interioară a unei persoane, este creată prin empatie și în noi înșine.

Empatia are o mare importantă în reglarea comportamentului, deoarece oamenii nu ar putea colabora eficient dacă nu s-ar adapta la starea emoțională a celor din jur, iar neuronii – oglindă au rolul de a acorda trăirile proprii cu cele ale altor persoane”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

2. Conștiința de sine.

Într-un eseu scris pentru Fundația Edge în 2009, Vilayanur S. Ramachandran, director al Centrului pentru Studiul Creierului și Mecanismelor Cognitive de la Universitatea din San Diego, spunea că: “Cred de asemenea că acești neuroni nu ajută doar la simularea comportamentului altor oameni ci pot fi îndreptăți către interior ca și cum am crea o reprezentare de ordinul doi sau o meta-reprezentare a proceselor propriei minți.

Această ar putea fi baza neuronală pentru introspecție”, oferind astfel o explicație teoriei sale conform căreia neuronii-oglindă ne-ar putea oferi baza pentru conștiința de sine. “Această perspectivă expusă de omul de știință Ramachandran ne arată că suntem conectați și că nu există un „eu“ independent, separat, inspectând lumea sau inspectând alte persoane și că nu există o diferența reală între conștiința personală și conștiința altcuiva”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

3. “Mesajul” transmis peste generații.

Neuronii-oglindă au o importantă mare în copilărie, cu ajutorul lor învățăm foarte repede în primii ani de viață să zâmbim, să plângem, să ne încruntăm, să arătăm disconfort, să cerem ajutorul, să mergem, să mâncăm singuri s.a. comportamente și norme ale familiei și grupurilor din care facem parte.

“Apariția neuronilor-oglindă lor la nivelul cortexului cerebral i-a permis omului să învețe rapid prin imitare, reprezentând modalitatea prin care noi absorbim informația iar apoi o proiectăm și o răspândim din nou în lume prin propriile noastre abilități.

De aceea putem spune că neuronii-oglindă sunt responsabili pentru evoluția noastră. Influența neuronilor-oglindă se pot observa cel mai bine la nou-născuți care sunt puternic înzestrați cu acest system de imitare și învățare, aceștia observând în detaliu comportamentul adulților și practicându-le în mod automat.

În primii ani de viață și implict de dezvoltare, copilul se află într-o relație simbiotică emoțională cu mama lui, în urma căreia culege tot felul de informații prin intermediul neuronilor oglindă. Prin oglindire, practic acesta are acces la informațiile furnizate de toți strămoșii săi ce s-au oglindit reciproc, având astfel acces la informațiile din cadrul familiei extinse.

Astfel, copilul își construiește fundația structurii sale emoționale care va stă la baza dezvoltării sale ulterioare. Copilul devine prin imitare oglinda emoțiilor vechi și noi, ale durerilor vechi procesate sau neprocesate, ale mamei în primul rând, și ale părinților și/sau educatorilor săi în general”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

SĂNĂTATE

Buruiana-vindecătoare pe care românii o aruncă fără să știe iar străinii o pun în salată

Crește peste tot iar oamenii de obicei o aruncă

Iarba grasa

Mulți români o consideră buruiană, o smulg și o aruncă atunci când o întâlnesc, însă puțini știu că “iarba grasă” are o importanță considerabilă pentru industria alimentară și deține, de asemenea, o gamă largă de proprietăți farmacologice.

Iarbă grasă (lat. Portulaca oleracea) este o plantă din familia Portulacaceae, care poate atinge înălțimea de 40 cm. În România este supranumită și grașiță, iarba porcului, buruiană grasă sau pita porcului.

Planta are o tulpină cărnoasa, târâtoare, de forma cilindrică, iar frunzele spatulate, suculente, îngustate spre bază.

Cu gust acrișor, planta se consumă foarte mult sub formă de tocănițe și este adăugată frecvent în supe și salate în țările tropical asiatice și mediteraneene.

Iarba grasă este utilizată și ca medicament popular în multe țări, fiind listată de Organizația Mondială a Sănătății drept una dintre cele mai utilizate plante medicinale și i s-a acordat termenul „Panacee globală”.

Folclorul chinez o descrie drept „o legumă pentru o viață lungă” și a fost folosită de mii de ani în medicina tradițională chineză.

Sursă bogată în OMEGA-3

Planta este, o sursă excelentă de acizi grași omega-3, care se găsesc de obicei în uleiul și grăsimea peștilor, dar care nu se găsește în mod normal în plante.

Acizii grași Omega-3 joacă un rol important în îmbunătățirea funcției imunitare, în prevenirea și tratarea hipertensiunii arteriale, a bolilor coronariene, a cancerului și a altor afecțiuni inflamatorii și autoimune.

Acesta include acidul α-linolenic și acidul linoleic, care sunt esențiale pentru creșterea normală, promovarea sănătății și prevenirea bolilor la om.

Polizaharidele găsite în Iarbă grasă (lat. Portulaca oleracea) sunt potențiali agenți terapeutici pentru tratamentul diabetului zaharat datorită modulației lipidelor din sânge, a metabolismului și a scăderii glicemiei.

Conține cel mai mare conținut de vitamina A, un antioxidant natural, care joacă un rol important pentru sănătatea ochilor, menținerea membranelor mucoase sănătoase și protejarea împotriva cancerelor pulmonare și ale cavității bucale.

Această plantă conține, de asemenea, acid ascorbic, α-tocoferol și vitamine din complexul B, de exemplu, niacină, piridoxină și riboflavină.

Mai mult, este bogată în minerale precum fosfor, mangan, seleniu, calciu și aminoacizii izoleucină, prolină, leucină, lizină, fenilalanină, metionină, cistină, valină, treonină și tirozină.

Iarba grasa – frunze

Proprietăți farmacologice

În ultimele decenii, numeroși cercetători au investigat activitățile farmacologice ale Portulaca oleracea. Această revizuire oferă un rezumat al principalelor proprietăți farmacologice prezentate mai jos.

Activitate neuroprotectoare

Consumul de iarba grasă combate radicalii liberi și antagonizează apoptoza neuronilor induși de rotenonă. Epuizarea dopaminei și inhibarea complexului-I la șobolani, sugerează că Portulaca Oleracea poate fi un potențial candidat neuroprotector împotriva bolii Parkinson.

Extractul alcaloid de Portulaca oleracea a inhibat în mod semnificativ activitatea acetylcholinesterase (AChE). Utilizarea inhibitorilor AChE a fost o strategie de tratament promițătoare pentru boala Alzheimer, prin urmare, Portulaca oleracea poate fi un agent eficient pentru profilaxie și tratament.

Activitate antidiabetică

Iarba grasă atenuează greutatea corporală, acizii grași fără ser și hiperinsulinemia. De asemenea, crește sensibilitatea la insulină și ameliorează toleranța la glucoză și metabolismul lipidic, lucru observat la șobolanii cu diabet zaharat de tip 2 indus prin injecția de streptozotocină (25 mg / kg) și alimentarea cu furaje bogate în calorii, ceea ce sugerează că iarba grasă atenuează rezistența la insulină.

În urma cercetărilor s-a constatat că extractul apos de iarbă grasă a prevenit, de asemenea, inflamația vasculară diabetică, hiperglicemia și disfuncția endotelială diabetică la șoarecii diabetici de tip 2, ceea ce sugerează rolul său protector împotriva diabetului și a complicațiilor vasculare conexe.

Extractul brut de polizaharidă al acestei plante scade, de asemenea, glucoza din sânge și modulează metabolismul lipidelor din sânge și al glucozei la șoarecii diabetici, în timp ce scade nivelul colesterolului total, al trigliceridelor și al glucozei din sânge de tip 2 la șoarecii diabetici de tip 2.

Activitate anticancer

Polizaharidele de la Portulaca oleracea prezintă mai multe activități biologice, precum anticancer, antioxidare, antiinflamatoare și proprietăți de îmbunătățire a imunității.

Polizaharidele au scutit în mod evident acumularea radicalilor liberi, modulând funcțiile de imunitate la șobolanii cu cancer ovarian.

În plus față de polizaharide, alți compuși bioactivi, cum ar fi cerebroside, homoizoflavonoide și alcaloizi, de asemenea, arată activități citotoxice in vitro, împotriva liniilor de celule ale cancerului uman.

Aceste studii demonstrează că Portulaca oleracea are o aplicație potențială în tratamentul cancerului.

Activitate hepatoprotectoare

Un extract de alcool de 70% din Portulaca oleracea inversează semnificativ creșterea enzimelor markerului hepatic și a nivelurilor totale de bilirubină, confirmând activitatea hepatoprotectoare a acestei plante.

Concluzie

Iarbă grasă (lat. Portulaca oleracea) are un spectru larg de proprietăți farmacologice, cum ar fi activități neuroprotectoare, antimicrobiene, antidiabetice, antioxidante, antiinflamatorii, antiulcerogene și anticancerigene, care sunt asociate cu constituenții chimici diversi, inclusiv flavonoidele, alcaloizi, polizaharide, acizi grași, terpenoizi, steroli, proteine, vitamine și minerale.

Deși bioactivitățile extractelor sau compușilor izolați din Portulaca oleracea sunt justificate prin utilizarea studiilor “in vitro” și “in vivo”, inclusiv pe modele animale și studii de cultură celulară, mecanismele de acțiune nu au fost încă abordate.

Prin urmare, sunt necesare mai multe studii mecanice înainte ca Portulaca oleracea să poată fi luată în considerare pentru o utilizare clinică ulterioară.

Această revizuire concluzionează că Iarbă grasă este o plantă comestibilă și o plantă medicinală, importantă pentru industria alimentară și poate avea, de asemenea, un rol semnificativ în îngrijirea sănătății, cu condiția efectuării unor studii adecvate.

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun să inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

SĂNĂTATE

Ceaiul preparat din aceste plante are o mare putere terapeutică în tratarea bolilor inflamatorii ale căilor respiratorii și ameliorarea tusei

În China, este cunoscut ca antiastmatic de peste 3000 ani

ceai antituse

Câteva plante asociate și folosite sub formă de ceai, reprezintă un remediu natural puternic în tratarea bolilor inflamatorii ale căilor respiratorii, susținând sănătatea tractului respirator.

Acest ceai reunește câteva plante tradiționale într-o rețetă originală formată din: muguri de pin (Pini turiones), frunze de pătlagină (Plantaginis folium), cimbru (Thymi herba), flori de tei (Tiliae flos) și rizomi de ghimbir (Zingiberis rhizoma).

Ce beneficii are consumul acestui ceai?

Mugurii de pin conțin uleiuri volatile cu proprietăți antiseptice, alcooli şi răşini cu un efect balsamic în tuse, bronşite şi alte afecţiuni respiratorii. Aceștia manifestă o influență calmantă asupra căilor respiratorii, facilitând respirația.

Frunzele de pătlagină, datorită proprietăților anti-bacteriene, anti-inflamatorii sunt folosite pentru tratarea bolilor inflamatorii ale căilor respiratorii, pentru ameliorarea tusei, și ca expectorant. Dizolvă mucusul aderent, promovează formarea de spută (secreția traheobronșică). Acoperă mucoasa membranei și ameliorează inflamația, elimină reflexul de tuse.

Cimbrul prezintă activitate antibacteriană și este deosebit de eficace în tratarea tusei rebele.

Florile de tei sunt folosite mai ales pentru tratarea răcelilor, tusei, febrei, infecțiilor, inflamațiilor, presiunii arteriale înalte, durerilor de cap (mai ales migrenele). Medicina tradițională asiatică folosește florile de tei (uz intern) ca tratament pentru vindecarea afecțiunilor tractului respirator, a febrei sau a gripei.

Ghimbirul este un calmant ideal în inflamațiile gâtului, sinuzite, răgușeală, febră, eliminare de mucozități și congestii respiratorii.

Pătlagină (Plantago Major)

Cum se prepară ceaiul?

Se toarnă 200 ml de apă clocotită peste o linguriță de amestec din toate aceste plante, se lasă acoperit 10 – 15 minute, apoi se strecoară.

Care este doza recomandată?

Copiii între 3 și 14 ani: 1 – 2 căni cu ceai pe zi. Copiii de peste 14 ani și adulții: 2-3 căni cu ceai pe zi. Ceaiul se bea înainte de masă.

Acest ceai nu este recomandat copiilor sub 3 ani și în caz de hipersensibilitate la oricare dintre plantele ce îl compun.

Durata unei cure este de 3 – 8 săptămâni.

Sfaturi practice de dietă ce însoțesc cura de ceai

În perioada disconfortului respirator, vă sfătuim să evitaţi consumul de alimente care produc mucus cum sunt produsele lactate, dulciurile cu zahăr alb, făina albă (produsele de panificaţie, patiserie, biscuiţi, paste făinoase), grăsimile şi prăjelile.

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun să inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

SĂNĂTATE

Cât timp pot supraviețui Coronavirusurile pe suprafețe?

Deoarece încă nu există tratamente specifice pentru COVID-19, mulți experți se concentrează pe prevenire

coronavirus

O cercetare recentă arată cât timp poate supraviețui un coronavirus pe diverse tipuri de suprafețe.

Studiul relevă faptul că virusul tinde să persiste mai mult timp în condiții reci și umede. De asemenea, autorii studiului se întreabă cum putem distruge coronavirusul.

Temutul coronavirus, cunoscut oficial sub denumirea de COVID-19, a făcut furori încă de la prima sa apariție, la sfârșitul anului 2019. Răspândindu-se foarte repede din China în alte 23 de țări, COVID-19 a infectat până acum peste 45171 de persoane.

Deoarece această versiune a coronavirusului este nouă pentru știință, cercetătorii se străduie să înțeleagă cum să trateze infecțiile și cum să se asigure că virusul nu se răspândește mai departe.

Deoarece încă nu există tratamente specifice pentru COVID-19, mulți experți se concentrează pe prevenire.

Oamenii de știință de la Spitalul Universitar Greifswald și Ruhr-Universität Bochum, ambele din Germania, au compilat recent informații din 22 de studii asupra coronavirusurilor.

Munca lor ne ajută să înțelegem cât timp coronavirusurile supraviețuiesc pe suprafețe și cum pot oamenii să le distrugă.

Inițial, autorii studiului au compilat toate informațiile pentru includerea într-un manual complet, însă, autorul Eike Steinmann a explicat că „în condițiile actuale, cea mai bună abordare a fost publicarea în avans a acestor date științifice verificate, pentru a pune la dispoziția tuturor informațiile, cât mai repede și mai ușor de înțeles”.

Munca lor, care apare în The Journal of Hospital Infection, se concentrează asupra coronavirusurilor responsabile pentru două dintre cele mai recente focare: sindromul respirator acut sever (SARS) și sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS).

Prima secțiune a noii lucrări se concentrează pe cât timp coronavirusurile pot supraviețui pe suprafețe, cum ar fi mesele și mânerele ușilor. Autorii arată că, în funcție de material și de condiții, coronavirusurile umane pot rămâne infecțioase de la 2 ore până la 9 zile.

La temperaturi de aproximativ 4°C , anumite versiuni ale coronavirusului pot rămâne viabile până la 28 de zile. La temperaturi de 30–40°C, coronavirusurile au avut tendința de a persista o perioadă mai scurtă de timp.

La temperatura camerei, un coronavirus responsabil de răceala comună (HCoV-229E) a persistat semnificativ mai mult timp în 50% umiditate decât 30% umiditate. În final, autorii concluzionează:

„Coronavirusurile umane pot rămâne infecțioase pe suprafețe la temperatura camerei până la 9 zile. La o temperatură de 30°C sau mai mult, durata persistenței este mai scurtă. S-a dovedit că coronavirusurile veterinare persistă și mai mult timp, până la 28 de zile.

Oamenii de știință au dezvăluit în literatura de specialitate persistența coronavirusurilor pe diferite suprafețe, iar rezultatele au fost variabile.

De exemplu, virusul MERS a persistat timp de 48 de ore pe o suprafață de oțel la 20°C. Cu toate acestea, pe o suprafață similară și la aceeași temperatură, TGEV a supraviețuit până la 28 de zile.

În mod similar, două studii au investigat supraviețuirea a două tulpini de coronavirus SARS pe o suprafață de hârtie. Unul a supraviețuit 4-5 zile, celălalt doar 3 ore.

În următoarea secțiune a lucrării lor, autorii abordează cea mai bună modalitate de inactivare a coronavirusurilor.

Ei au ajuns la concluzia că agenții, precum peroxidul de hidrogen, etanolul și hipocloritul de sodiu (un produs chimic în înălbitor), inactivează rapid și cu succes coronavirusurile.

De exemplu, autorii scriu că „ peroxidul de hidrogen a fost eficient la o concentrație de 0,5% și un timp de incubare de 1 minut.”

După evaluarea dovezilor, autorii concluzionează:

coronavirus
Image by Tumisu from Pixabay

Dezinfectarea suprafeței cu 0,1% hipoclorit de sodiu sau etanol 62–71% reduce semnificativ infecția cu coronavirus pe suprafețe într-un timp de expunere de 1 minut.

În schimb, soluțiile unui biocid numit clorură de benzalconiu au produs rezultate contradictorii, iar digluconatul de clorhexidină, pe care oamenii îl folosesc în mod curent ca antiseptic, a fost ineficient.

Autorii scriu că „transmiterea lor poate fi prevenită cu succes atunci când se efectuează în mod constant măsurile adecvate.” Spălarea mâinilor, în special, este de o importanță vitală.

Deși studiile pe care autorii le rezumă în această recenzie nu au investigat COVID-19, ei cred că, de asemenea, rezultatele pot fi relevante pentru acest ultim coronavirus.

Toate coronavirusurile umane pe care cercetările le-au investigat par a fi susceptibile acelorași agenți chimici.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending