Ce sunt neuronii-oglindă și cum ne ajută în viață? – authenticmagazin.com
Connect with us

SĂNĂTATE

Ce sunt neuronii-oglindă și cum ne ajută în viață?

neuroni

În cadrul unui experiment realizat în Italia, în 1996, de către o echipă de cercetători, au fost descoperiți un grup de neuroni, denumiți neuronii-oglindă, care ne ajută să realizăm un soi de simulare într-o realitate virtual a acțiunilor celeilalte persoane, astfel încât să putem da un înțeles comportamentului altor persoane, să le înțelegem felul de a gândi, de a simți, să le intuim acțiunile și să empatizăm cu ei.

În opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, care a studiat comportamentele oamenilor și din această perspectivă, cel numit de oamenii de știință drept “neuronul-oglindă” este pentru psihologie ceea ce este AND-ul pentru biologia, adică un fel de celulă de bază a comportamentului uman.

În același timp, specialistul afirmă că atunci când ne imaginăm în detaliu că facem o anumită activitate, nu numai că abilitatea nu se pierde în timp, dar se menține intactă, iar în practică s-a demonstrat că existența neuronilor-oglindă influențează cel puțin 3 aspecte ale vieții noastre, precum:

1. Empatia.

empatie

foto: geralt/pixabay

Dr. Daniel Siegel este unul dintre primii specialiști în neuroștiință care a studiat legătură neuronilor-oglindă cu abilitatea oamenilor de a simți empatia. Conform cercetărilor oamenilor de știință, putem susține că empatia ține destul de mult de biologie, de moștenirea genetică. Desigur însă că empatia poate fi exersată și crescută.

“Cercetările de imagistică au arătat că, în timp ce observăm comportamentul și deducem starea emoțională a altor persoane, în creierul nostru sunt activate aceleași structuri neuronale care sunt activate atunci când trăim noi înșine situațiile, respectiv acele emoțiile legate de acestea.

Empatia este acea capacitate a unui individ de a se pune în “papucii” cuiva, de a înțelege starea emoțională a celuilalt, de a percepe ceea ce percepe celălat, deci, parțial, starea interioară a unei persoane, este creată prin empatie și în noi înșine.

Empatia are o mare importantă în reglarea comportamentului, deoarece oamenii nu ar putea colabora eficient dacă nu s-ar adapta la starea emoțională a celor din jur, iar neuronii – oglindă au rolul de a acorda trăirile proprii cu cele ale altor persoane”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

2. Conștiința de sine.

Într-un eseu scris pentru Fundația Edge în 2009, Vilayanur S. Ramachandran, director al Centrului pentru Studiul Creierului și Mecanismelor Cognitive de la Universitatea din San Diego, spunea că: “Cred de asemenea că acești neuroni nu ajută doar la simularea comportamentului altor oameni ci pot fi îndreptăți către interior ca și cum am crea o reprezentare de ordinul doi sau o meta-reprezentare a proceselor propriei minți.

Această ar putea fi baza neuronală pentru introspecție”, oferind astfel o explicație teoriei sale conform căreia neuronii-oglindă ne-ar putea oferi baza pentru conștiința de sine. “Această perspectivă expusă de omul de știință Ramachandran ne arată că suntem conectați și că nu există un „eu“ independent, separat, inspectând lumea sau inspectând alte persoane și că nu există o diferența reală între conștiința personală și conștiința altcuiva”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

3. “Mesajul” transmis peste generații.

Neuronii-oglindă au o importantă mare în copilărie, cu ajutorul lor învățăm foarte repede în primii ani de viață să zâmbim, să plângem, să ne încruntăm, să arătăm disconfort, să cerem ajutorul, să mergem, să mâncăm singuri s.a. comportamente și norme ale familiei și grupurilor din care facem parte.

“Apariția neuronilor-oglindă lor la nivelul cortexului cerebral i-a permis omului să învețe rapid prin imitare, reprezentând modalitatea prin care noi absorbim informația iar apoi o proiectăm și o răspândim din nou în lume prin propriile noastre abilități.

De aceea putem spune că neuronii-oglindă sunt responsabili pentru evoluția noastră. Influența neuronilor-oglindă se pot observa cel mai bine la nou-născuți care sunt puternic înzestrați cu acest system de imitare și învățare, aceștia observând în detaliu comportamentul adulților și practicându-le în mod automat.

În primii ani de viață și implict de dezvoltare, copilul se află într-o relație simbiotică emoțională cu mama lui, în urma căreia culege tot felul de informații prin intermediul neuronilor oglindă. Prin oglindire, practic acesta are acces la informațiile furnizate de toți strămoșii săi ce s-au oglindit reciproc, având astfel acces la informațiile din cadrul familiei extinse.

Astfel, copilul își construiește fundația structurii sale emoționale care va stă la baza dezvoltării sale ulterioare. Copilul devine prin imitare oglinda emoțiilor vechi și noi, ale durerilor vechi procesate sau neprocesate, ale mamei în primul rând, și ale părinților și/sau educatorilor săi în general”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

SĂNĂTATE

Un studiu realizat pe două milioane de copii dezvăluie adevărata cauză a apariției autismului. Un singur factor reprezintă 80% din risc

autism

De foarte multe ori citim despre rezultatele unei anumite cercetări care susține că a găsit cauza reală a apariției autismului. Uneori aflăm că e vorba despre poluarea aerului, o infecție virală sau chiar vina unui vaccin.

Autismul afectează copiii de orice etnie, rasă sau condiție socio-economică, fiind de 4,5 ori mai frecvent întâlnit la băieți decât la fete.

Cel mai mare studiu de acest gen, care a implicat mai mult de 2 milioane de copii din cinci țări, a reafirmat faptul că genetica este de fapt cel mai mare factor de risc în dezvoltarea tulburării spectrului autist (TSA).

Într-un raport publicat de JAMA Psihiatrie, cercetătorii au descoperit că tulburarea de spectru autist este cauzată în proporție de 80 la suta de genele moștenite, în timp ce factorii de mediu reprezintă mai puțin de 20 la suta din risc.

autism

Factori precum vârsta părinților, greutatea mamei, sindromul ovarului polichistic, dacă copilul este născut prin secțiune cezariană etc. , s-au dovedit a avea un impact “inexistent sau minim” asupra dezvoltării autismului.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, eșantionul analitic a inclus 2.001.631 persoane, dintre care 1.027.546 (51,3%) bărbați. Persoanele analizate s-au născut în Danemarca, Finlanda, Suedia, Israel și Australia de Vest între 1998 și 2011.

Echipa internațională de cercetători a urmărit subiecții până la vârsta de 16 ani, moment în care peste 22.000 dintre ei au fost diagnosticați cu autism.

Copiii cu tulburări de spectru autist au nevoie de atenție, răbdare și dragoste ca toți ceilalți copii. Cercetările arată că implicarea părinților și a altor persoane apropiate în terapia copiilor cu TSA dă rezultate foarte bune, fapt care demonstrează ca demersul terapeutic nu trebuie să se bazeze exclusiv pe specialiști.

Deasemenea, cercetătorul Gretchen Carlisle de la Research Center for Human-Animal Interaction (ReCHAI) din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară a Universităţii din Missouri, a observat că prezenţa oricărui animal de companie, îmbunătăţeşte abilităţile sociale ale unui copil cu autism.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

SĂNĂTATE

Roinița, o valoroasă plantă medicinală. Beneficii și modalități de întrebuințare

Roinița - Melissa officinalis

Roinița (Melissa officinalis L.) este o plantă perenă din genul Melissa L., familia Labiatae (Lamiaceae).

Specie erbacee perenă, tufos ramificată, înaltă de 30-80 cm, cu miros puternic de lămăie. Se aseamănă la înfățișare cu urzica (Urtica dioica) deși aceasta din urmă aparține unei familii cu totul diferite.

Frunzele roiniței sunt însă de un verde mai pronunțat, aproape închis la culoare și ele exudă o aromă plăcut mirositoare asemănătoare lămâii atunci când sunt presate între degete.

Roinița este o plantă meliferă, florile ei fiind vizitate de foarte multe insecte. Datorită mirosului ei planta atrage albinele și de aceea este folosită de către apicultori atunci când doresc să captureze un roi. De aici de fapt vine și numele plantei, de la roi de albine.

În flora spontană, planta creşte dispersat, mai ales în regiunile din sudul şi vestul țării, prin locuri uscate, pietroase, păduri de stejar, în luminişuri, poieniţe și pajişti. Se cultivă bine în judeţele Ilfov, Teleorman, Prahova, Buzău, Constanţa şi Timiş.

Roinița - Melissa officinalis

Roinița – Melissa officinalis

Compoziţie chimică

Frunzele de Roiniță conţin cca 4% acid rosmarinic şi alţi acizi polifenolici, între care acidul cafeic şi cel clorogenic, triterpene şi flavonoizi. Recent, în frunzele de Melisă au fost descoperiţi glicozizi monoterpenici şi alte glicozide.

Conţinutul în ulei esenţial este de 0,05-0,30%, fiind format din citronelal, citral a şi b, metilcitronelal, ocimene, citronelol, nerol şi geraniol. Mai sunt prezente diferite alte sesquiterpene, beta-cariofilene şi germacrene.

Farmacologie

Extractul hidroalcoolic liofilizat din frunze de Melisă exercită o acţiune sedativă, în doze relativ mici. S-a constatat că are și o acţiune analgezică. Se utilizează pe scara largă, în special în Germania, ca tranchilizant şi sedativ în insomniile de origine nervoasă şi în tulburările funcţionale gastroenterice.

Are deasemenea acţiune eupeptică (digestivă) şi carminativă, antispastică. Acționează bine în toate durerile gastrice de origine nervoasă.

S-a mai constatat că, pe lângă acţiunea relaxantă asupra musculaturii gastro-intestinale, prezintă o acţiune similară asupra musculaturii netede uterine.

O altă acţiune este cea antiinflamatoare şi analgezică. Acidul rosmarinic este un bun antiinflamator şi sedativ, acţiune la care îşi aduc contribuţia şi beta-cariofilenele şi alţi fitocoraplecşi din aceaslă plantă. S-a mai constatat că Roinița are şi o bună activitate antivirală asupra infecției Herpes simplex.

Recomandări

Pentru efecte sedative generale, în tulburările gastrointestinale, în insomnii, ca eupeptic (digestiv) şi carminativ. Dă rezultate bune şi în stările de nelinişte şi iritabilitate. Stimulează apetitul.

Roinița mai poate fi utilizată și pentru vindecarea rănilor (sub formă de băi) datorită proprietății acestei plante de cicatrizant, dar și la tratarea diskineziilor biliare.

Mod de preparare şi administrare

Sub formă de infuzie preparată din 1 – 2 linguri de frunze uscate la o cană cu apă. Se beau 1 – 2 căni pe zi după masă. Seara, înainte de culcare, se mai poate bea o cană îndulcită cu miere. Tinctură de roiniță diluată în apă conform modului de administrare înscris pe produs.

Contraindicaţii

Nu se cunosc. Citiți cu atenție prospectele de pe produse.

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun să inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.

Bibliografie: Ovidiu Bujor – Ghidul plantelor medicinale şi aromatice de la A la Z, București 2003

Continue Reading

SĂNĂTATE

De ce ne stresăm la serviciu? 6 lucruri pe care le poți face pentru a scăpa de stres în timpul serviciului

stres

Stresul este reacția noastră mentală, emoțională și fiziologică la presiunile de zi cu zi, reacție care vine atât din afară noastră, cât și din interiorul nostru.

Definiție: STRES, stresuri, s. n. 1. (Med.) Termen general utilizat pentru orice factor din mediu (traumatism, emoții, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om și la animale o stare de tensiune și o reacție de alarmă a organismului, determinând uneori îmbolnăviri grave; p. ext. efect nefavorabil produs asupra organismului ființelor de un factor de mediu.

Oricâtă plăcere ne-ar oferi ceea ce facem, orice activitate poate aduce elemente de stres atunci când lucrurile sunt duse la extrem.

Cunoscutul psiholog Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), afirmă că oricine a lucrat vreodată a simțit, într-un fel sau altul, presiunea legată de locul de muncă creată un deadline sau de unele sarcini mai dificile.

“Pe termen scurt, este firesc și rezolvabil, dar din ce în ce mai mulți angajați nu scapă de presiunea de la locul de muncă nici măcar acasă, unii răspund la emailuri sau dau telefoane și în timpul liber, alții își iau de lucru suplimentar acasă etc., iar acest comportament determină cronicizarea stărilor, stresul devenind copleșitor și dăunător sănătății fizice și psihice”, explică specialistul.

De ce ne stresăm la serviciu?

Sursele de stres legat de serviciu sunt de obicei: salariile mici, lipsa suportului social, lipsa controlului asupra decizilor pe care trebuie să le ia persoană în postul deținut (conflictul de rol), expectanțe neclare ale performanței din partea angajatorului sau a angajatului, șanse mici de evoluție sau avansare, supraîncărcare cu sarcini, sarcini insuficient de provocatoare sau de captivante, continuarea muncii concrete sau menținerea unei preocupări mentale legate de serviciu și acasă, după terminarea programului de lucru.

“În prezent, stresul este privit din 2 mari perspective: Eustres (“stresul pozitiv”), care apare atunci când este determinată încordarea și mobilizarea organismului pentru a trece la acțiune și disstres (“stresul negativ”), care poate induce stări patologice, epuizare, anxietate, depresie, sindromul burnout, probleme de concentrare, motivație, probleme familiale și de cuplu etc.

Din păcate, nu putem evita întotdeauna situațiile tensionate care apar la serviciu, de aceea, ține de noi să găsim variante de gestionare a stresului, deoarece sănătatea noastră fizică și mentală depind de capacitatea noastră de a face față situațiilor presante, tensionante”, explică psihologul.

Psiholog Laura Maria Cojocaru

Psiholog Laura Maria Cojocaru

6 lucruri pe care le poți face pentru a scăpa de stres în timpul serviciului

Ia o pauză de lucru. Corpul uman nu este programat să stea prea mult timp într-un singur loc (astfel se explică durerile musculare și de spate care apar la persoanele ce desfășoară o activitate sedentară).

“După fiecare ora de muncă încearcă să te opreșți 5 minute și să ieși din birou, să bei apă, să te plimbi prin birou, să ieși pe terasă, să discuți un coleg, să stai 5-10 minute în fața unei ferestre deschise, respiră adânc de câteva ori, îndreaptă-ți atenția asupra eliberării tensiunii și a calmării bătăilor inimii, ieși pur și simplu din încăperea în care lucrezi pentru câteva clipe și privește pe fereastră sau gândește-te la un lucru frumos, liniștitor sau haios.

Scopul este să te deconectezi și să îți relaxezi mintea, astfel încât să poți preveni orice posibilă stare de anxietate sau neplăcere fiziologică. În pauza de prânz, ridică-te de la birou și mănâncă în altă parte, în special evită să lucrezi în timp ce mănânci. Evită preparatele și gustările nesănătoase”.

Ia o pauză de atitudine. Treizeci de secunde sunt suficiente pentru ca ritmul alert al inimii să se liniștească, de aceea este recomandată angajarea inimii și a minții într-o direcție pozitivă, relaxantă.

“Vizualizează cu ochii minții orice ar putea declanșa sentimente pozitive, imaginea familiei, a copilului, a partenerului de viață, a animalelor de companie, un tablou relaxant, un peisaj de vis, o imagine plăcută din vacanță, culori, imagini, sunete, senzații tactile plăcute.

Bea un ceai relaxant, ascultă o melodie de relaxare, aprinde un bețișor parfumat, pune-ți pe birou o vază cu flori. Privește în jur câteva clipe, dându-ți voie să te bucuri de forma și culorile florilor, de ciripitul păsărilor, de frumusețea unui copac, de razele soarelui sau de prospețimea ploii etc. Schimbă modul de respirație (există o legătură directă între starea noastră emoțională și felul în care respirăm).

Respirația unei persoane calme este profundă, lentă și controlată, preferabil cu atenția centrată abdominal. Respira astfel de cel puțin 5 ori. Oferă-ți un mic automasaj în zona cefei, a capului, umerilor și brațelor”.

Gestionează-ți mai bine timpul. Oprește-te din mulți-tasking, care presupune de fapt “multi-gândit”, analizează care sunt prioritățile, ia-le pe rând și menține-ți atenția pe o singură activitate până este finalizată.

Fă-ți prieteni la locul de muncă. În felul acesta vei avea în jurul tău persoane cu care poți discuta atunci când ai nevoie de o pauză sau când ai nevoie să iei o decizie mai dificilă.

Păstrează o atitudine pozitivă față de locul de muncă. “Reamintește-ți aspectele care îți plac în activitatea ta, motivațiile pentru care ai ales-o, beneficiile pe care le obții făcând ceea ce faci. Premiază-te la finalul îndeplinirii unei sarcini sau la atingerea unui obiectiv cu un moment de relaxare, un gând bun, o glumă, sau orice altceva îți aduce plăcere”.

Oferă șefului tău sau oferă-ți (dacă ești propriul tău șef) un plan de gestionare a factorilor stresori identificați, menit să te ajute să performezi mai bine. “Acest plan este bine să includă dezvoltarea unor abilități de management al timpului, clarificarea sarcinilor, primirea resurselor sau a suportului necesar de la colegi, adăugarea unor sarcini mai provocatoare, modificarea spațiului de lucru pentru a fi mai confortabil, oferirea unor resurse de relaxare din partea companiei”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru

 

Continue Reading

Trending