Una dintre trăsăturile societăţii noastre mo­derne, atât de dezvoltate tehnologic, este, aparent paradoxal, nevoia de mira­col.

Numai în do­me­niul sănătăţii este nevoie de zeci şi sute de asemenea mi­ra­cole. Se aşteaptă re­mediul care să salveze milioanele de tineri şi co­pii bolnavi de can­cer şi leucemie, me­di­ca­men­tul-mi­nune care să ne scu­teas­că de epidemiile de gri­pă şi hepatită, parcă tot mai agre­sive şi tot mai greu de ţinut în frâu. Încă nu a în­ceput să fie căutat, dar cu toţii aşteptăm remediul mi­ra­cu­los care să vindece această lume de răutate şi vio­len­­ţă…

Şi totuşi, minunile se află atât de aproa­pe de noi! Sin­gu­­rul lucru care lip­seşte cu adevărat nu este de fapt mi­ra­colul, ci perseverenţa oamenilor. O lin­guriţă de polen de al­bine luată o dată la câteva zile nu are niciun efect, în timp ce o cură cu 2-3 lingu­riţe luate zilnic, vreme de 21 de zile, are un efect tonic excepţional. Exemplul este va­la­bil şi pentru cura cu pulbere sau nectar de cătină, care este un adevărat panaceu.

Poate unii dintre cititori îşi aduc aminte despre mi­nu­nile domnului profesor biolog Ion Brad, un savant ro­mân care şi-a de­di­cat întreaga viaţă studiului acestui fruct galben-portocaliu, mic cât un sâm­­bure de cireaşă, care stă aninat pe ramurile unor tufe al­bicioase, din toam­­nă şi până în pri­mă­vară, re­zis­tând fri­gului şi în­ghe­ţu­lui.

Cu ex­trac­tele din acest fruct, pro­fe­sorul Brad a vin­decat boli dintre cele mai diverse, de la bronşite şi cis­tite reci­divante, până la cancer, leucemie sau chiar a ameliorat efectele devastatoare ale SIDA. Dar înainte de a ajunge medicament, e bine ca ea să fie folosită ca sti­mu­lent al sistemului imu­nitar. Cum se explică forţa ei de excepţie?

Cătina este una dintre plantele cu cel mai ridicat con­ţi­nut de vitamine F şi E (vitamina E fiind nu­mită şi vi­ta­mi­na ti­ne­reţii), întrucât este im­pli­cată în cele mai im­por­tante procese de regenerare din orga­nism.

Pe lângă vi­­ta­mina E, că­ti­na este foarte bogată în vitaminele A, C, PP, la care se ada­­u­gă întreg com­plexul vitaminic B. Cu un ase­menea “arsenal”, pal­ma­resul impresionant al tra­ta­men­tului cu cătină nu mai miră pe nimeni.

Descriere:

Cătina albă, cunoscută în unele părți și sub numele de cătină de râu sau simplu cătină (nume științific Hippophaë rhamnoides L.), este un arbust foarte ramificat și spinos care crește în România începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind uneori crânguri și tufișuri destul de întinse.

Cătina albă se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală. Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decât măceșul și de 10 ori mai mult decât citricele. În fructele coapte conținutul depășește 400–800 mg la 100 g suc proaspăt.

Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regăsim celuloză, betacaroten (într-un procent net superior celui din pulpă de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier și sodiu, uleiuri complexe, etc.

Frunzele sunt întregi, liniar-lanceolate, de culoare verde-cenușie pe fața superioară și albicios-argintie pe cea inferioară. Florile, dioice, sunt mici și apar înaintea frunzelor; cele mascule, sesile, au 2 sepale și 4 stamine, iar cele femele sunt scurt pediculate și au 2 sepale. Fructele sunt ovoide sau globuloase, lungi de 5–10 mm și late de 4–8 mm, de culoare verde la început și galben-portocalie la completa lor maturitate.

Planta crește până la 2–5 m, are scoarța brun-închis care se transformă în ritidon brăzdat. Face lujeri anuali solzoși, cenușu-argentii, ramuri laterale cu spini numeroși și puternici, cu muguri mici, păroși, cu gust amărui.

Frunzele sunt lanceolate, de până la 6 cm lungime, cu nervură mediană evidentă. Face flori unisexuat-dioice, galben-ruginii, cele masculine grupate în fluorescențe globulare, iar cele feminine în raceme. Face fructe “false”, drupe de 6–8 mm, ovoide, cărnoase, portocalii cu un sâmbure foarte tare. Fructele pot rămâne peste iarnă pe ramuri. Arbustul fructifică 20-25 ani și lăstărește în fiecare an foarte puternic.

Fructul conține:

  • substanță uscată (15-20%)
  • zaharuri (0,05-0,5%)
  • acizi organici (1,5-4%)
  • pectine (0,14-0,5)
  • polifenoli și tananți, flavonoide (1,8%)
  • celuloză (0,9%)
  • proteine (1,2%)
  • ulei deosebit de complex (8-12%)
  • β-caroten (3,5-10%)
  • microelemente (dintre care amintim fosforul 194,4 mg% , calciu 211,8 mg%, magneziu 186,1 mg %, potasiu 165,1%, sodiu 2,8 mg%, fier 13,84 mg%)
  • vitamine liposolubile ( vitamina A <380 mg% , vitamina E 16 mg%, vitamina K, vitamina D 20 mg%)
  • vitamine hidrosolubile ( vitamina C, vitamina P, vitamina F 8 mg% , vitamina B1-B9 cantitatea lor variază între 360–2500 mg/100g fruct)
  • 18 amino acizi esențiali
  • acizi grași esențiali (80-90%)

Dintre acizii esențiali amintim: acidul oleic (1%), acid linoilei (3%), acid pantotenic (1,5%), acid palmitoleic (1%), acid heptadecanoic (1%), acid erucic (1%), acid succinic, acid malic, acid maleiuc, acid ascorbic,α și β cateron, licopen , criptoxantină, zeaxantină, taraxantină, fitofluină, kantofilă, tocoferoli, fitosteroli, ect. Semințele mai conțin acizi grași nesaturați ( cu legături duble sau triple) cum ar fi: acidul linoleic și linolenic.

Frunzele și scoarța arbustului are conținut mai mare de sitosferol și tocoferol. După cum bine se știe vitaminele liposolubile sunt instabile în mediu acid, iar vitaminele hidrosolubile sunt instabile în mediu alcalin. Păstrarea acestor vitamine se explică prin existența unor membrane unidirecționale. De aceea majoritarea preparatelor nu au același conținut ridicat în vitamine ca fructul în sine.

Întrebuințări

Se întrebuințează numai fructele mature (Fructus Hippophaë) atât în stare proaspătă, cât și uscată; se recoltează imediat după coacerea lor și până la lăsarea primului ger; în stare crudă au gust acru-astringent. Principii active : vitaminele B1, B2, C, PP, carotenoide, acid folic. Acțiune farmacologică : tonifiant general, datorită complexului vitaminic pe care-l conține.

Fructele de cătină sunt utilizate atât în scopuri terapeutice în hipo- și avitaminoze, în anemie și convalescență, cât și în scopuri alimentare sub formă de sucuri, siropuri, marmeladă etc. Se poate utiliza și infuzia 2-3%, folosind 2-3 ceaiuri pe zi.

Datorită compoziției și prezenței vitaminelor, fructele de cătină se utilizează în prevenirea răcelilor. Infuzia de cătină este recunoscută în principal pentru efectul său asupra bolilor de ficat și lipsei de vitamine în organism. Dacă în infuzia de cătină se adaugă și câteva fructe de măceș va rezulta un ceai vitaminizant.

Vinul de cătina poate fi considerat un remediu natural, deoarece ajută organismul vitaminizându-l, având în același timp și o acțiune tonică.

Sucul de cătină

suc de catina

Mod de preparare: se obţine casnic, din fruc­tele proas­pete de cătină, prin zdrobire cu lingura de lemn sau, mai rapid, cu mixerul, şi nu prin presare sau centrifugare, deoa­rece în acest fel s-ar pierde componente ale cătinei extrem de importante.

Mod de administrare:

1. Pentru întărirea sistemului imunitar – acest suc (sau mai degrabă nectar, deoarece conţine şi pulpa, şi coa­­ja fructului) se con­sumă zilnic, în can­tităţi de 50-100 ml (50 ml = un sfert de pahar), o cură durând minimum o lună.

În cazul când nu se cumpără de la piaţă, fructele de că­­tină se pot culege pe toată durata toamnei şi-a iernii (chiar şi atunci când sunt îngheţate), putând fi păstrate la rece, în frigider, vreme de 1-2 săptă­mâni. Pentru a face mai suportabil gustul destul de acru şi astringent al su­cu­lui de cătină, se poate adăuga miere curată de albine (în proporţie de 3:1), care îi potenţează efectul.

2. Ca tratament al unor boli – sucul de cătină, mai ales atunci când este asociat cu o alimentaţie lacto-ve­ge­ta­riană, este un elixir regenerant şi deto­xifiant foarte pu­ter­nic, cura cu el dând rezultate de excepţie în bolile grave. Este indicat în:

* Boli ale sistemului respirator (bronşită cro­nică, astm), sen­­sibilitate la infecţiile respiratorii ale persoanelor in­to­xi­cate prin fumat, care lu­crează în mediu toxic

– o cură de o lună cu suc de cătină are efecte nu doar puternice, ci şi stabile în timp.

* Stări depresive

– se ţine un regim cu multe crudităţi şi se bea câte un sfert de pahar de suc, dimineaţa şi seara; pen­­tru in­tensificarea acţiunii tonice este in­di­ca­tă şi cura cu polen.

* Cancer cu diverse localizări

– o combinaţie nu foarte ape­tisantă, dar foarte eficientă în acest tip de afecţiuni, este aceea dintre sucul de cătină (un sfert de pahar) şi su­cul de usturoi (2-3 linguriţe). În leucemie, o cură de 1-2 luni cu suc de cătină are efecte miraculoase.

* Infecţii virale: herpes, hepatită vi­rală A, B şi C, HIV

– ac­ţiunea cătinei nu se manifestă direct asupra vi­ru­şi­lor, ci prin stimularea imunitară, care se face gradat. Se recomandă cura cu suc de cătină, vreme de minimum 40 de zile.

Pulberea de cătină

pulbere-de-cătină

Mod de preparare: se obţine din fructele uscate ale că­ti­nei (se găsesc în magazinele Plafar), care se macină cât mai fin, cu râşniţa elec­trică de cafea sau se pisează în piuă. Pulberea astfel obţinută se păstrează în borcane de sti­clă (ţinută în pungi de hârtie îşi pierde, în mare, uleiul gras, care este absorbit).

Mod de administrare:

1. Pentru întărirea sistemului imu­nitar: se admi­nis­trea­ză câte 1 linguriţă de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute înainte de a fi în­ghiţită.

Maceratul de cătină

Mod de preparare: 2 linguriţe de pulbere de cătină se pun într-un pahar cu apă şi se lasă la ma­ce­rat, la tem­pe­ratura camerei, de seara până dimi­neaţa, când se ames­tecă cu o linguriţă de miere li­chidă. Lichidul nu se fil­trea­ză, iar la sfârşit se con­sumă şi pasta de cătină rămasă în pahar. Este un remediu preferat de co­pii şi convales­cenţi, foar­te uşor de asimilat şi în­vio­ră­tor. Poate fi îmbogăţit prin adao­sul unei linguriţe de pul­bere de măceşe şi de afine.

Mod de administrare: se consu­mă pe stoma­cul gol, di­mi­­neaţa.

1. Pentru întărirea sistemului imu­nitar: pentru creş­te­rea imunităţii la copii, se face o cură de patru săp­­tămâni cu macerat la rece de cătină, ad­mi­nis­trat cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese.

2. Ca tratament al diferitelor boli:

* În timpul regimurilor alimentare restrictive

– se ad­ministrează macerat de cătină pentru stimularea pof­tei de mâncare, combaterea as­te­niei, evitarea avi­ta­mi­no­zei. Contra avitaminozei, care poate apărea pe parcursul re­gimului cu cereale integrale (numit şi Oshawa – cunoscut de ci­titorii noştri pen­tru efectele spectaculoase în com­baterea canceru­lui), sau după postul complet cu apă distilată este foarte eficientă pulberea: 3-4 linguriţe pe zi.

* Astenie, Parkinson

– se face o cură cu macerat re­vigorant de cătină şi măceşe. Alimentaţia va fi îm­bogăţită cu polen, miere de albine, apilarnil.

* Lipsa poftei de mâncare

– se ia macerat ob­ţi­nut după me­toda de mai sus din cătină şi măceşe, la care se adau­gă câteva picături de suc proaspăt de lămâie. Se consumă pe stomacul gol, cu 15 minute îna­in­te de masă.

Uleiul de cătină

ulei-de-catina

Este un remediu care se obţine ex­clusiv pe cale in­dus­trială, putând fi gă­sit în farmacii şi Plafaruri. După uleiul de palmier, este al doilea din lume ca bogăţie în vi­ta­mina E.

Mod de administrare:

1. Pentru stimularea sistemului imunitar: se iau 30-40 de picături pe zi, sim­plu sau cu puţină miere (dar nu în apă, deoarece nu se dizolvă, ci formează peliculă). O cură durează minimum 14 zile, dar cel mai indicat este de la 30 de zile în sus.

2. Ca tratament al diferitelor boli:

* Boli de piele, dermatoze care se agravează la frig

– are efecte puternice mai ales asupra per­soanelor de­vi­ta­li­zate, cu o constituţie mai fragilă.

* Sensibilitate la frig, anemie

– se fac mai multe cure succesive, fiecare de câte 21 de zile, cu zece zile de pauză.

* Impotenţă, sterilitate, insuficienţă ovariană

– se face un tratament de lungă durată (minimum trei luni), având efect foarte puternic atunci când este asociat cu tra­ta­men­tul intern cu plante cu efecte hormonale (brânca-ur­su­lui, năprasnic, ginseng, ginseng indian).

Cătina – utilizări externe:

catina

La noi, cătina creşte pe toate marginile de drum

* Herpes, papiloma

– în aceste două afecţiuni, apli­ca­ţii­le de 2-3 ori pe zi cu ulei de cătină (prin un­gere cu un tam­pon de vată) pot avea re­zul­ta­te spectaculoase.

* Arsuri, arsuri chimice

– anumite studii făcute la noi în ţară au pus în evidenţă efectele excepţio­nale ale uleiului de cătină aplicat pe ar­su­ri­le în curs de vindecare. To­tuşi, în­tru­cât tratamentul acestor afec­ţiuni nu este simplu, se recomandă să fie făcut nu­mai sub îndrumarea medicului spe­cia­list der­ma­to­log, mai ales la ar­su­ri­­le de gradele III-IV.

* Tumori externe

– se fo­lo­seş­te o combinaţie în părţi egale de ulei de cătină şi ulei de ricin, cu care se ung de 2-3 ori pe zi zonele afectate. Această com­binaţie dă rezultate foarte bune şi în tra­ta­men­tul li­po­murilor. Sursa: formula-as

ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun sa inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații.