Ariciul – Sfătuitorul lui Dumnezeu. Este un semn bun dacă o familie de arici se stabilește pe lângă casa ta – authenticmagazin.com
Connect with us

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

Ariciul – Sfătuitorul lui Dumnezeu. Este un semn bun dacă o familie de arici se stabilește pe lângă casa ta

arici

Puțini sunt cei care știu că aricii sunt sanitari naturali de neînlocuit pe lângă fermele și grădinile particulare. În meniul acestora intră o mulțime de insecte și dăunători care anual le aduc pagube însemnate proprietarilor.

Ariciul este unul dintre cele mai folositoare animale pentru agricultură. Un singur arici curăţă grădina de insecte dăunătoare, consumând doar într-o noapte circa 200 grame de larve, gândaci şi alte insecte.

Încă din Antichitate este considerat un semn bun dacă o familie de arici se stabilește pe lângă fermă. Și nu numai pentru că se zice că servește ca un talisman aducător de noroc. Acest animal insectivor reprezintă pentru fermieri o adevărată bijuterie. Asta deoarece meniul său include foarte mulți dăunători. Cărăbuși, greieri, gândaci de la sol, larve de țânțari, viermi care atacă plantele, melci, omizi, acești dăunători formează cea mai mare parte a raționului lor alimentar. În total, aricii folosesc în alimentație aproximativ 250 de specii de insecte.

Este de remarcat că aricii, din cauza sensibilității lor scăzute la otrăvuri, pot mânca chiar și insecte otrăvitoare, care nu sunt atinse de nimeni altcineva. Încă în meniul lor mai intră șerpi, broaște, rozătoare. Deși aricii nu sunt într-atât de agili pentru a prinde șoareci, știu însă foarte bine cum să le găsească cuiburile și să le distrugă.

Aricii au un oarecare grad de imunitate naturală împotriva muşcăturilor şerpilor veninoşi, la noi în ţară fiind cei mai mari duşmani ai viperelor. Secretul constă într-o proteină din musculatura lor, denumită erinacină. S-a constatat că aricii pot rezista la o doză de până la 5 grame de cianură de potasiu, o cantitate uriaşă pentru un animal de talia ariciului.

Prin natura lor, masculii sunt extrem de egoiști și își apără cu încăpățânare teritoriul. Excepție fac doar pentru femele, atunci când sunt în perioada de împerechere.

Fermierii știutori i-au considerat dintotdeauna buni vecini, i-au hrănit la distanță și în niciun caz n-au îndrăznit să-i ucidă. Aricii iubesc să se stabilească în jurul fermelor. Slăbiciunea lor este laptele. Au un simț ascuțit și atunci când vine vremea mulsului se ascund prin colțuri în așteptarea că pe podea s-ar putea vărsa câteva picături de lapte. Dacă aveţi arici în grădină şi vreţi să le lăsaţi hrană pe timpul nopţii, lăsaţi-le fructe, carne sau nuci. În niciun caz lapte sau produse lactate. Deşi le place mult laptele, s-a dovedit că le produce invariabil o formă de diaree severă sau chiar moartea.

Fermierii care vor să dezvolte afaceri eco ar trebui să se gândească în serios la arici. Pentru a-i atrage, este necesar de creat condiții de viață adecvate. În grădină ar trebui de păstrat un loc în care niciodată să nu se facă lucrări agricole, iar solul să nu fie prelucrat. Cel mai bine ar fi ca acest spațiu să reprezinte o bandă verde în jurul (sau în fundul) grădinii ocupată de garduri vii. În aceste locuri izolate femela poate găsi un loc liniștit, unde să-și facă cuib și să crească puii. Este foarte important de știu că, dacă, din neatenție, atingeți sau stricați cuibul, femela nu se mai întoarce niciodată înapoi, iar puii sunt sortiți pieirii.

Aricii au nevoie, de asemenea, de condiții pentru iernat. Se are în vedere că locul unde își au cuibul nu trebuie lăsat în bătaia ninsorilor și a vântului. În acest scop le puteți face o doseală improvizată din niște crengi, lemne, strujeni sau frunzele copacilor. Important este să nu le stricați adăpostul lor natural.

Ariciul este unul dintre animalele care îşi petrec iarna hibernând. Înainte de hibernare, care începe de obicei din luna octombrie (sau chiar septembrie, dacă toamna s-a dovedit aspră în anul respectiv), ajunge să-şi dubleze greutatea prin acumulări de grăsime.

Încă din perioada verii mănâncă în exces pentru a intra în condiţia optimă care să-i permită să hiberneze până în lunile martie-aprilie, când redevine activ. Hibernarea are loc într-o vizuină subternă, la adăpost de gerul şi viscolele iernii. Culcuşul ariciului este întotdeauna căptuşit cu un strat gros de frunze uscate, cu rol izolator. Vizuina sa este deosebit de curată, ariciul fiind un iubitor de curăţenie. Atunci când intra în starea de hibernare profundă, toate funcţiile fiziologice ale organismului său îşi încetinesc considerabil ritmul.

Ca orice animal care iarna hibernează, aricii trebuie să acumuleze din timp un strat frumos de grăsime. Ar fi bine ca toamna (octombrie, noiembrie) să le aruncați câte ceva de mâncare la distanță, nuci, cereale, fructe, etc.

Imediat după ieşirea din hibernare, aricii au un singur lucru în cap: sex!

Împerecherea are loc în lunile aprilie-mai, iar gestaţia la aricii româneşti este de 25-28 zile. Rezultatele apar sub forma a 2-7 pui, care nu depăşesc 5 cm lungime, cu trupuşoarele acoperite de peri fini şi moi, care se vor transforma ulterior în ţepii caracteristici.

La mai puţin de o lună de la venirea lor pe lume, puii încep să exploreze împrejurimile, urmându-şi mama în peregrinările ei. La trei luni sunt independenţi, dar vor deveni maturi sexual abia peste un an de zile.

Întrebarea cumva comică despre “cum fac sex aricii“, fără ca masculul să se rănească în spinii de pe spatele femelei, şi-a găsit răspunsul în urma studiilor şi experimentelor de laborator. În momentul copulării, penisul mascului, care este situat în centrul abdomenului, nu este deloc rănit în timpul procesului, deoarece femela îşi întoarce foarte mult coada şi bazinul în sus.

Ariciul – Sfătuitorul lui Dumnezeu

arici1

Prezent în multe basme şi poveşti, ariciul, ca personaj, ascunde de fapt mistere mult mai vechi, fiind regăsit în numeroase mituri şi legende cosmogonice. Ocupând un loc de seamă în mitologia persană, ariciul apare şi în tradiţiile popoarelor turcice din Asia Centrală.

Potrivit descopera.ro, în miturile noastre primordiale, ariciul participă alături de Dumnezeu (Fârtat) şi Diavol (Nefârtat) la urzirea lumii. Iată-l propulsat în rolul de “inginer” al Creaţiei. La fel ca în cazul miturilor primordiale indo-europene, asiatice sau chiar africane, ariciul este şi la noi un purtător al inteligenţei creatoare supreme şi chiar al unei etici surprinzătoare. El este cel care pune ordine în succesiunea zilelor şi preîntâmpină incestul Soarelui cu Luna, izbăvind astfel lumea proaspăt făurită de greutatea unui păcat primordial.

Descoperim aşadar ariciul implicat în rolul neaşteptat de ajutor al lui Dumnezeu în procesul urzirii lumii. Ba chiar, în unele mituri, Dumnezeu greşeşte Facerea Lumii, sau este în lipsă de inspiraţie. Salvarea vine de la meticulosul şi inteligentul arici care, prin intermediul a diferiţi soli animalieri (cel mai adesea, albine), vine cu soluţiile potrivite pentru terminarea Lumii.

Îl găsim şi în rolurile de mediator între zi şi noapte, între pământ şi apă, între suprafaţă şi adâncime, între ordine şi haos, între normă şi abatere, acţionând asemenea unui catalizator pentru armonizarea contrariilor şi normalizarea ritmurilor Firii.

Ca orice divinitate precreştină telurică, ariciul este stăpân şi paznic al bogăţiilor pământului. Împarte acest rol cu şarpele dar, spre deosebire de reptila care doar păzeşte comorile, ariciul este păstrătorul tainei unui dar al elementului pământ. Este vorba de o plantă magică, ce poate să învingă bolile şi moartea, ba chiar şi uneltele şi tehnologiile create de oameni. Aceeaşi plantă are darul de a deschide uşile Raiului, iar singur ariciul este cel care-i ştie taina.

Cu sau fără simbolismul său fascinant, ariciul rămîne acelaşi spiriduş al toamnei, a cărui apariţie ne încântă privirea şi ziua.

Iubiţi-l şi ocrotiţi-l ori de câte ori îl întâlniţi!

 

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

Șoferul unui camion a izbucnit în plâns când și-a reîntâlnit pisica pierdută de mai multe luni. Călătorise peste 2350 km!

soferul si pisica

Matthew B., un șofer de camion din SUA și pisica sa, au rămas împreună din ziua când drumurile celor doi s-au intersectat. Felina gri avea o legătură aparte cu stăpânul său, însoțindu-l prin toată țara în toate cursele.

Motanul Ashes a fost partenerul său de drum și nu și-a părăsit niciodată locul din cabină până în iulie când au trecut prin Springfield, Ohio. Pisica a alunecat din greșeală din camion în timp ce era parcat în fața unui popas.

Speriat s-a ascuns repede în tufișuri. Matthew a fost devastat când a realizat că prietenul lui lipsește și l-a căutat peste tot în fiecare tufiș. După ce a periat întreaga zonă fără folos, a trebuit să se întoarcă la drum  cu inima frântă știind că va trebui să se întoarcă după el.

În următoarele câteva luni, și-a rearanjat traseele de mai multe ori, astfel încât să poată reveni la fața locului și să-și caute prietenul . A continuat să se întoarcă, mereu sperând că aceea va fi ziua în care îl va regăsi pe Ashes.

La începutul acestei luni, Kimberly T. și prietenul ei au ajuns la aceeași oprire în timp ce se îndreptau spre New York și chiar înainte de a se duce înapoi la mașină, ceva i-a atras atenția. Dintr-un tufiș a ieșit o pisică înfometată și foarte slăbită, mieunând după ajutor.

Încerca să nu atingă pământul cu lăbuțele, așa era de frig”, și-a reamintit Kimberly.

Nimeni nu a venit să solicite pisoiul, așa că l-au luat și l-a dus în mașina ei pentru a-l încălzi. Felina nu se afla într-o stare prea bună, dând semne că rătăcise mult timp. Avea nevoie de îngrijiri veterinare și multă iubire.

În acel moment Kimberly a decis să ia pisoiul cu ea, deoarece la destinație știa un loc special care putea ajuta bietul animal.

Au ajuns la Lollypop Farm, o organizație pentru protecția animalelor din Fairport, New York, iar cei de la adăpost l-au primit cu brațele deschise.

Echipa noastră a scanat animalul imediat în căutarea unui microcip, așa cum se întâmplă cu toate animalele de companie ajunse în adăpost. Norocul a fost că pisoiul a avut unul, dar proprietarul care l-a înregistrat figura la o adresă din Texas care se afla la peste 2350 km depărtare! Motanul călătorise destul de mult!

După cum s-a dovedit, găsiseră pisica mult iubită a lui Mathew. Angajații adăpostului au sunat la numărul din informațiile de înregistrare găsite în microcip sperând că cineva va răspunde și chiar așa s-a întâmplat. Matthew, care era în Arkansas la acea vreme, a rămas cu gura căscată. Partenerul său blănos ajunsese tocmai la New York, la peste 2350 km depărtare de casă!

„Mă gândeam la el în fiecare zi”, le-a spus șoferul personalului de la Lollypop Farm.

El și-a reorganizat imediat programul de conducere și s-a îndreptat rapid spre New York. În tot acest timp, Ashes a primit asistența medicală de care avea nevoie, câștigând înapoi o greutate sănătoasă.

La doar o săptămână și jumătate de la sosirea pisoiului,  camionul lui Matthew s-a oprit în fața adăpostului.

Pisica cenușie și-a recunoscut imediat stăpânul și s-a dus direct la el îmbrățișându-l cu drag. “Ashes l-a recunoscut imediat și a devenit brusc foarte afectuos”, au povestit cei de la adapost.

Matthew a izbucnit în lacrimi în timp ce motanul Ashes  își freca ușor capul de el ținându-l strâns într-o îmbrățișare caldă.

„Este minunea mea de Crăciun”, a spus el.

Ashes și Matthew au avut o relație strânsă înainte de a se fi pierdut, însă acum Matthew a declarat că relația lor este și mai strânsă. Ashes este atât de fericit că și-a regăsit stăpânul încât pare mai iubitor ca niciodată.

Dacă te-a impresionat, împărtășește această poveste cu prietenii tăi.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

Acest motănel adorabil doarme de parcă toate grijile din lume au dispărut

Pisica care doarme pe spate

Pasiunea de-o viață a oricărei pisicuțe de pe această planetă este somnul. Dintre toate lucrurile importante pentru ele somnul este pe primul loc, între speciile mamifere fiind aproape cel mai somnoros animal.

Cât doarme o pisică?

Durata somnului unei pisici este influențată de factori precum temperatura ambientală, starea vremii sau vârsta.

O pisică cu stare bună de sănătate își petrece aproximativ 60% din viață dormind, având o medie de 11-17 ore de somn pe zi. Când sunt mici pisicuțele pot dormi și peste 20 de ore pe zi, adică 90% din timp!

Știai că pisica este întrecută la orele de somn doar de Liliac și Oposum?

pisica funny

Pisicile au abilitatea surpinzătoare de a adormi unde vor, când vor și pe unde vor în cele mai ciudate poziții, unele fiind extrem de expresive în timpul somnului și chiar de-a dreptul amuzante.

De la această regulă nu face excepție un adorabil motănel postat pe Instagram ce a atras atenția  lumii întregi doar prin modul în care doarme.

Îl cheamă Chata și este din Japonia, iar la doar două luni și jumătate deja a devenit vedetă pe Internet. După cum vedeți, el se așază pe spate și adoarme exact ca un om fără grija zilei de mâine. Cu o față fericită și mulțumită, micuțul trebuie că are niște vise tare dulci și fericite.

Mulți oameni  de pe internet și-au exprimat îngrijorarea cu privire la modul în care Chata se ridică după ce a dormit așa ore întregi, dar având în vedere cât de des o face, pare că asta nu este o problemă pentru el.

Când nu doarme ca un înger, Chata face și multe prostioare. Pe același cont de Instagram o putem admira și pe sora mai mare a lui Chata, Chava, care are nouă luni.

La fel ca majoritatea fraților mici, Chata se joacă cu nervii surorii sale mari și, uneori, primește o bătăiță bună, dar în final se împacă și se iubesc.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

Pisicuța speriată plângea la marginea unei păduri când s-a urcat pe biciclist și de atunci nu s-a mai dezlipit de el

Pisicuța padure

Un cuplu ce are ca pasiune ciclismul, a avut parte de o surpriză de proporții într-o zi pe când au ieșit la o cursă în natură. În timp ce pedalau de zor cei doi bicicliști, soț și soție, au auzit un sunet ciudat venind din marginea drumului.

S-au oprit să cerceteze și au dat peste un pisicuț minuscul, singur și neajutorat, la marginea pădurii, ce striga disperat după ajutor.

Céline (tartemadame) și soțul ei, Daniel (cycling.dan), mergeau cu bicicleta în mediul rural din Britannia, o regiune culturală din vestul Franței, când au descoperit un biet pisicuț, rătăcit probabil de mămica lui, care plângea speriat după familia lui.

“Pedalam pe un drum izolat care trece printr-o pădure fără case în apropiere, când am auzit brusc un strigăt puternic sfâșietor care venea dintr-un tufiș de la marginea drumului”, a declarat Céline.

“La început, ne-am gândit că este un fel de pasăre, așa că ne-am oprit și am încercat să vedem de unde provine zgomotul. Am dat în schimb peste, un pisoiaș speriat, ce plângea de ți se rupea inima.”

Pisicuța era speriată și nu dorea să se apropie de cuplu. Céline s-a întins pe pământ și i-a vorbit încet, încercând să-i câștige încrederea. Când micuța felină și-a dat seama că oamenii nu îi vor răul, s-a îndreptat spre Céline și a început să se lipească de ea în căutarea unui suflet cald, ocrotitor.

“Nu se mai dezlipea de mine. Continua să se cațere pe mine cu ghearele și să plângă. În acel moment, am știut că trebuie să o luăm cu noi acasă”, a spus Céline.

Călătoria spre casă era însă una lungă și nu exista nicio modalitate de a menține pisicuța în siguranță, deoarece aceasta de bucurie se mișca constant.

Fără alte opțiuni, cuplul a luat decizia să se grăbească înapoi spre casă pentru a-și lua mașina. După ce au așezat micuțul pui înapoi în ascunzătoarea ei, au plecat, pedalând cu cea mai rapidă viteză posibilă sperând că pisoiul va fi acolo și la întoarcere.

Odată ce au ajuns acasă, au luat o cutie s-au urcat în mașină și au făcut de urgență drumul înapoi. “Imediat ce am coborât din mașină și am strigat-o, a ieșit imediat din ascunzătoarea ei și a venit alergând disperată spre mine”, a declarat Céline cu lacrimi în ochi.

Micuța a sărit direct în brațele ei ca și cum ar fi gata să plece acasă cu ei. “Și-a petrecut prima seară oferindu-i soțului meu o sesiune completă de îngrijire și mulțumire.”

Au numit-o Mini Kitty

În zilele ce au urmat, pisicuța a mâncat cât putea să o încapă într-o burtică mică și s-a odihnit continuu pentru a compensa somnul pierdut. A fost mereu alături de Céline sau Daniel pentru siguranță și confort.

A început ușor să facă parte din familie oferind multă dragoste necondiționată. Nu contează cine ești, Mini Kitty îmbrățișează pe oricine.

Un an mai târziu, pisicuța nu mai este chiar “mini”, dar unele lucruri nu se schimbă niciodată.

Încă se lipește plină de dragoste și recunoștință de familia ei în fiecare zi, la fel cum a făcut-o în prima zi când au găsit-o lângă pădure.

Împărtășește această poveste cu prietenii tăi.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

 

Continue Reading

Trending