Connect with us

CALEIDOSCOP

Satul din România unde nu există post de poliţie pentru că nu se fură. Aici localnicii lasă pungile cu bani în gard

sat fara hoti1

În extremitatea sudică a judeţului Mehedinţi, în munţii Banatului, trăieşte cea mai mare comunitate de cehi din România. Satul Eibenthal s-a înfiinţat în anul 1827, în timpul celui de-al doilea val de colonizări cu cehi, care avea ca scop colonizarea zonei de frontieră a Imperiului Austro-Ungar, în special din raţiuni militare.

Eibenthalul a cunoscut un puternic declin, datorită condiţiilor economice nefavorabile de după revoluţia din 1989, a migrării tinerilor spre oraşe şi în Cehia, şi în consecinţă a îmbătrânirii rapide. Dacă în anul 1934 aici locuiau circa 600 de persoane, în anul 2000 mai erau 302 locuitori.

La Eibenthal nu există post de poliţie şi nici nu ar fi nevoie fiindcă nu se fură nimic. De altfel, în localităţile din Clisura Dunării infracţionalitatea este scăzută, localnicii care trăiesc în acest colţ al Mehedinţiului fiind oameni deosebit de liniştiţi.

Pentru că este o localitate izolată, maşina cu pâine vine de trei ori pe săptămână de la 20 de kilometri distanţă din Şviniţa. Aşa se face că potrivit unui obicei local, oamenii îşi agaţă plasele cu banii pentru pâine pe stâlpii din faţa caselor, iar şoferul potrivit indicaţiilor din bileţele lasă pâinea, şi după caz, şi restul de la bani în plase.

Apoi, localnicii le ridică, fiecare în funcţie de programul propriu. În sat nu mai există de multă vreme un magazin sătesc, astfel că distribuitorul de pâine nu are altă metodă la îndemână. Până acum nimeni nu s-a plâns că i-au dispărut banii sau pâinea. Dacă ajungi la Eibenthal în zilele în care vine pâinea, e imposibil să nu dai cu ochii de sacoşele agăţate de stâlpii electrici.

sat fara hoti

O localnică din Eibenthal care agaţă după obiceiul locului plasa cu bani pentru pâine FOTO Corina Macavei

Procedăm aşa pentru că altfel nu se poate în zona aceasta, nu sunt magazine, doar aşa. Pot să spun că a devenit o tradiţie în localitatea aceasta acest obicei. Luăm plasa, verificăm banii, este scris şi un bileţel pe care îl verific, după care punem pâinea. Nu s-a întâmplat niciodată să se fure din plasă nici pâinea, nici banii”, spune Iovan Giurşa, şofer de cinci ani pe maşina de pâine.

„Nu ne furăm căciula unii la alţii”

Eibenthal este un sat de etnie cehă, nu ne furăm căciula unii la alţii şi acest obicei îl avem din 1996. Aprovizionarea cu pâine se face din comuna Sviniţa de la aproximativ 20 de kilometri, se distribuie de trei ori pe săptămâni, marţi, joi şi sâmbătă. Oamenii pun banii în plasă, nu aşteaptă să vină maşina, când vine şoferul îi pune pâinea şi omul şi-o ia când poate. Ei au găsit această metodă de a pune plasele agăţate pe stâlpi, din cauza faptului că maşina cu pâine vine când ei nu sunt acasă. Nu s-au plâns niciodată că li s-a furat ceva”,  a declarat pentru Adevărul Victor Doscocil, primarul comunei Dubova, de care aparţine satul Eibenthal.

Preotul îşi ţine garajul deschis

Şi preotul satului, Vaclav Masek, spune că garajul casei sale este mereu deschis, dar nu a fost vreodată călcat de hoţi: “Aici în sat nu se fură, eu am garajul deschis tot timpul şi am diferite lucruri acolo, nu mi s-a furat nimic. În primul rând Eibenthal este cel mai civilizat dintre toate satele cehe. De 13 ani de când sunt eu preot aici eu nu am auzit să se fure ceva”.

Localnicii vorbesc cu mândrie despre satul lor, unde nu a fost niciodată nevoie de intervenţia poliţiei. „Suntem oameni liniştiţi, suntem siguri unul pe altul că nimeni nu fură şi plasele le lăsăm aici fără nicio grijă. Găsim şi restul de la bani în plasă şi suntem foarte mulţumiţi. Dacă suntem la câmp rugăm pe vreun vecin să ia plasa ca să nu se întărească pâinea, dar acum că e iarnă venim mai repede”, spune o localnică. „Eu de când mă ştiu nu s-a furat, nu sunt probleme, lumea nu intră în casă, rămâne la poartă strigă dacă iese cineva bine, dacă nu, nu se bagă în curte. Punem banii în plasă pentru pâine, scriem un bilet şi băiatul pune piâne atât cât am scris”, spune o altă localnică din Eibenthal.

1 Comment

1 Comment

  1. tony

    ianuarie 25, 2019 at 7:02 pm

    o fi satul in romania dar locuitori’s cehi, altfel …

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

De ce partea de jos a unei nave este vopsită în roșu

În „Era corăbiilor”, fundul navelor era acoperit cu o “teacă” de cupru

Poate că ați observat deja cum navele, atât cele mari, cât și cele mici sunt vopsite cu o culoare diferită la partea de sub apă și cel mai des în roșu, chiar dacă în zilele noastre se poate folosi orice culoare.

Aparent am fi tentați să credem că nu există niciun motiv pentru ca o navă să fie vopsită într-o zonă care este întotdeauna sub linia de plutire, unde oricum nimeni nu o vede.

Totuși, v-ați întrebat vreodată, de ce majoritatea navelor sunt pictate cu culoare roșie la partea de jos?

Ei bine, unul dintre răspunsuri este tradiția. Transportul maritim este o industrie orientată către tradiție și trebuie să fim conștienți că toată construcția lor se bazează pe o veche tradiție nautică.

Dar tradiția nu este singurul motiv pentru care fundul unei nave este vopsit în roșu, există și ceva știință în spatele acestei decizii.

Motiv pentru care ne întoarcem înapoi în timp, la primele zile ale navelor de navigație. În acele zile navele erau construite în întregime din lemn și călătoreau încet în întreaga lume.

Combinația dintre viteza lentă de la acea vreme și carcasa lor aspră le-a transformat într-un un teren ideal pentru lumea subacvatică. Este de ajuns să aruncăm o privire sub un dig și vom vedea cum aceste nave aveau de suferit.

Vorbim despre scoici, viermi, alge marine și alte microorganisme care se prind de parte de jos a unei nave.

Vă întrebați poate, care este problema cu astfel de depuneri pe coca navei? Ei bine, această floră și faună marină nu numai că afectează integritatea structurii unei nave, dar crește rezistența acesteia la înaintare și adaugă greutate extra nedorită, afectând astfel performanțele acesteia.

Asta înseamnă că navele nu s-ar mai putea deplasa atât de repede sau, în zilele noastre, ar putea consuma mai mult combustibil în timp ce înaintează prin apă.

Marinarii din acele vremuri timpurii, obișnuiau să îmbrace această parte care stă în apă a ambarcațiunilor și navelor lor cu o manta de cupru, pentru a proteja vasul de viermi nedoriți, scoici, alge etc.

Cuprul folosit astfel pentru protecția părților scufundate ale navelor a adăugat o nuanță roșie la partea de jos. Datorită acestui “scut” protector, navele puteau rămâne intacte mult timp și nici nu ar fi fost îngreunate de toate lucrurile nedorite colectate sub linia de plutire.

În zilele noastre, se folosesc ingrediente speciale de protecție a navelor ce pot fi adăugate practic în orice culoare. Totuși partea de sub apă a navelor sunt încă vopsite în nuanțe de roșu pentru a onora și a menține vechea tradiție nautică.

Metalul este încă folosit ca biocid pentru a preveni murdărirea. Cuprul, sub formă de oxid și alți compuși de cupru se amestecă în vopsea pentru a preveni creșterea marină.

Un alt motiv urmărit în contrastul carenei roșii cu apa mării, este acela de a observa dacă nava a fost supraîncărcată. Cu cât o navă transportă mai multă marfă, cu atât se scufundă mai adânc în apă. Culoarea roșie reprezentând în acest caz linia de demarcație (linia Plimsoll).

Linia Plimsoll și linia de apă (poziționată în mijloc), cunoscută și sub denumirea de linie de încărcare internațională, indică pescajul navei și limita legală până la care o navă poate fi încărcată pe diferite tipuri de apă și temperaturi, pentru a menține în siguranță flotabilitatea.

În același context al „contrastului”, culoarea roșie pe mare poate fi reperată mai ușor din elicopterele de salvare, în caz de urgență.

Iată un videoclip detaliat pe acest subiect interesant:

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Câmpul magnetic al Pământului slăbește în mod misterios

Misterul originii Anomaliei Atlanticului de Sud nu a fost încă rezolvat

camp magnetic

Câmpul magnetic al Pământului se slăbește între Africa și America de Sud, provocând probleme sateliților și navelor spațiale.

Oamenii de știință care studiază bizarul fenomen au observat că o zonă cunoscută sub denumirea de Anomalia Atlanticului de Sud a crescut considerabil în ultimii ani, deși motivul pentru acesta nu este în întregime clar.

Câmpul magnetic al Pământului este vital pentru viața de pe planeta noastră. Este o forță complexă și dinamică care ne protejează de radiațiile cosmice și de particulele solare.

Folosind datele culese de rețeaua de sateliți Swarm a Agenției Spațiale Europene (ESA), cercetătorii au remarcat că zona în zona anomaliei câmpul magnetic al Pământului a scăzut cu mai mult de 8% între 1970 și 2020.

“Noul minim estic al Anomaliei sud-atlantice a apărut în ultimul deceniu, iar în ultimii ani se dezvoltă puternic”, a spus Jürgen Matzka, de la Centrul german de cercetare pentru geoștiințe.

“Suntem foarte norocoși să avem sateliții Swarm pe orbită pentru a investiga dezvoltarea Anomaliei Atlanticului de Sud. Provocarea este acum să înțelegem procesele care se schimbă în nucleele Pământului.”

Anomalia Atlanticului de Sud capturată de rețeaua sateliților Swarm (Divizia Geomagnetism, DTU Space)

O posibilitate, conform ESA, este că acest câmp de slăbire este un semn într-o anumită direcție: câmpul magnetic al Pământului este pe punctul de a se inversa, Polul Nord și Polul Sud schimbându-și locurile.

Ultima dată când a avut loc o astfel de „inversare geomagnetică” a fost acum 780.000 de ani, unii oameni de știință susținând că următoarea este întârziată. De obicei, astfel de evenimente au loc la fiecare 250.000 de ani.

Repercusiunile unui astfel de eveniment ar putea fi semnificative, deoarece câmpul magnetic al Pământului joacă un rol important în protejarea planetei împotriva vânturilor solare și a radiațiilor cosmice dăunătoare.

Sistemele de telecomunicații și satelit se bazează, de asemenea, pe acesta pentru a funcționa, ceea ce sugerează că computerele și telefoanele mobile ar putea întâmpina dificultăți.

Anomalia Atlanticului de Sud cauzează deja probleme sateliților care orbitează Pământul, a avertizat Agenția Spațială Europeană – ESA, în timp ce navele spațiale care zboară în zonă ar putea experimenta anumite „defecțiuni tehnice”.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Sigiliul lui Solomon oferă puterea de a comanda spiritele și te protejează de rău

Sigiliului lui Solomon a fost gravat cu numele lui Dumnezeu și a fost dat regelui direct din cer

Sigiliul lui Solomon

Sigiliul lui Solomon (sau Inelul lui Solomon) este inelul magic atribuit regelui Solomon în tradiția islamică medievală, mai târziu și în Cabala evreiască și în ocultismul occidental.

A fost adesea înfățișat fie în formă de pentagramă, fie hexagramă. Acesta din urmă cunoscut și sub numele de Scutul lui David sau Steaua lui David în tradiția evreiască.

Acest inel magic i-a dat în mod diferit lui Solomon puterea de a comanda duhurile, atât cele bune, cât și demonii, și abilitatea de a vorbi cu animalele.

Datorită înțelepciunii proverbiale a lui Solomon, inelul său, sau presupusul său design, a fost perceput pe rând ca amuletă, talisman sau simbol magic în ocultismul și alchimia din epoca medievală și renascentistă.

Legenda Sigiliului lui Solomon a fost dezvoltată în primul rând de scriitorii arabi medievali, care au relatat că inelul a fost gravat cu numele lui Dumnezeu și a fost dat regelui direct din cer.

Inelul a fost realizat din alamă și fier, iar cele două părți au fost folosite pentru a sigila poruncile scrise spiritelor bune și, respectiv, rele. Într-o poveste, un demon, fie Asmodeus, fie Sakhr, a pus stăpânire pe inel și a condus în locul lui Solomon timp de patruzeci de zile.

Sigiliul lui Solomon
Sigiliul lui Solomon așa cum a apărut într-o carte de magie din secolul al XVII-lea, “The Lesser Key of Solomon

Într-o altă variantă a poveștii inelului lui Polycrates din Herodot, demonul a aruncat în cele din urmă inelul în mare, unde a fost înghițit de un pește, apoi prins de un pescar și servit lui Solomon.

În escatologia islamică (doctrină filosofică și teologică privind posibilitatea existenței individuale după moarte și destinul final al lumii), Fiara Pământului este echipată atât cu Toiagul lui Moise, cât și cu Sigiliul lui Solomon și îl folosește pe acesta din urmă pentru a înfiera nasul necredincioșilor.

Legenda datei de origine care înconjoară Sigiliul lui Solomon este dificil de stabilit. Se știe că o legendă a unui inel magic cu care posesorul ar putea comanda demonilor era deja curentă în secolul I (Josephus 8.2 povestind despre un Eleazar care a folosit un astfel de inel în prezența lui Vespasian), dar asocierea numelui de Solomon cu un astfel de inel este medieval. Tratatul Gittin din Mishnah are o poveste care îl implică pe Solomon, demonul Asmodeus și un inel cu numele divin gravat.

Designul sigiliului ca hexagramă (Semn format din două triunghiuri suprapuse, formând o stea cu șase colțuri, folosită în vechime de egipteni, perși ș.a. în magie) pare să provină dintr-o tradiție arabă medievală.

O formă simplă a Sigiliului (hexagramă). Credit: Securiger, SVG version Pitoutom

Numele de „pecetea lui Solomon” a fost dat hexagramei gravate pe fundul cănilor în tradiția arabă. În “O mie și una de nopți” (capitolul 20), Sindbad i-a prezentat lui Harun al-Rashid o astfel de cană, pe care era gravată „Masa lui Solomon”.

Hexagramele prezintă un rol important în literatura ezoterică evreiască din perioada medievală timpurie, iar unii autori au emis ipoteza că tradiția Sigiliului lui Solomon poate să depășească Islamul și să dateze din tradiția ezoterică rabinică timpurie sau din alchimia timpurie în iudaismul elenistic din Egiptul secolului al III-lea, dar nu există dovezi pozitive în acest sens, iar majoritatea savanților presupun că simbolul a intrat în tradiția Cabalistică a Spaniei medievale din literatura arabă.

Reprezentarea sigiliului ca pentagramă, în schimb, pare să apară în tradiția occidentală a magiei renascentiste (care a fost la rândul ei puternic influențată de ocultismul arab și medieval evreiesc). White Kennett (1660–1728) face referire la un „pandantiv al lui Solomon” cu puterea de a exorciza demonii.

Hexagrama sau „Steaua lui David”, care a devenit un simbol al iudaismului în perioada modernă și a fost așezată pe steagul Israelului în 1948, își are originile în reprezentările din secolul al XIV-lea ale Sigiliului lui Solomon.

În 1354, regele Boemiei Carol al IV-lea a prescris evreilor de la Praga un steag roșu atât cu scutul lui David, cât și sigiliul lui Solomon, în timp ce steagul roșu cu care evreii l-au întâlnit pe regele Matei Corvin al Ungariei în secolul al XV-lea arăta două pentagrame cu două stele aurii.

Heptameronul lui Peter de Abano (1496) face referire la „Pentacolul lui Solomon”, un hexagram desenat pe podea în care magul trebuie să stea pentru a invoca diverși demoni.

Ceea ce distinge un Sigiliu lui Solomon de Steaua lui David este că cele două triunghiuri sunt întrețesute dând aspectul unei figuri tridimensionale. Acest lucru a fost spus în Testamentul lui Solomon pentru a face demonii confuzi și amețiți, neputându-i face rău lui Solomon.

În 1874, în Etiopia, a fost înființată un „Ordin al sigiliului lui Solomon”, unde casa de guvernare a revendicat descendența de la Solomon.

Dacă ești o persoană superstițioasă află că în comerț se găsesc amulete și pandantive cu Sigiliul lui Solomon sub diferite versiuni ale acestuia. Nu-ți va oferi puterea de a comanda demonii sau de a vorbi cu animalele, în schimb poate îți va purta puțin noroc.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending