S-a născut prima persoană care va trăi 1.000 de ani – authenticmagazin.com
Connect with us

CALEIDOSCOP

S-a născut prima persoană care va trăi 1.000 de ani

Om nemuritor

Biohackerii sunt acele persoane care încearcă să îmbunătățească creierul, corpul și în general natura umană. Termenul Biohacking – cunoscut și sub denumirea de biologie DIY – este un termen extrem de larg și amorf care poate acoperi o gamă uriașă de activități științifice extreme la limita SF-ului.

Biohacking-ul poate fi atribuit unor cercetări extreme precum efectuarea de experimente științifice pe diferite organisme, până la monitorizarea somnului și a dietei, sau schimbarea propriei biologii prin transfuzia de sânge de la o persoană mai tânără, în speranța că va încetini sau chiar opri procesul de îmbătrânire.

Poate ați citit deja prin presă despre fostul angajat al NASA, Josiah Zayner, care s-a injectat cu ADN folosind tehnologia CRISPR de editare a genelor sau poate că ați auzit deja de oameni care și-au implantat în propriul corp un cip pentru a dezvolta diferite abilități.

Acestea reprezintă doar câteva dintre tipurile de biohacking, un termen larg pentru un stil de viață care este din ce în ce mai popular și nu doar în Silicon Valley, acolo unde a și fost inventat.

La un nivel cu adevărat de bază, biohacking-ul se rezumă la ceva la care ne putem raporta cu toții: dorința de a ne simți mai bine și de a vedea cât de departe putem împinge limitele corpului uman.

Totuși, această dorință vine dintr-o întreagă serie de neputințe. Unii oameni doresc să nu mai fie bolnavi iar alții vor să fie nemuritori sau cu puteri speciale.

Unele experimente de biohack sunt susținute de dovezi științifice puternice și este probabil să fie benefice. Adesea, acestea sunt cele încercate și adevărate, dezvoltate pe parcursul a multor ani de studii și experimente riguroase.

De exemplu, studiile clinice au arătat că meditația de mindfulness poate ajuta la reducerea anxietății și a durerii cronice.

Alte astfel de experimente “neortodoxe”, bazate pe dovezi slabe sau incomplete, ar putea fi însă ineficiente sau efectiv dăunătoare.

Cine sunt acei oameni care se supun de bunăvoie unor astfel de experimente radicale de biokacking?

Unele dintre cele mai mari riscuri sunt asumate de oameni care se simt disperați iar la un anumit nivel, este chiar de înțeles.

Dacă ești bolnav cu durere insuportabilă constantă sau dacă ești bătrân și speriat că viața ți se va termina în curând, iar medicina tradițională nu îți poate oferi nimic care să funcționeze pentru a-ți alina suferința, ce ai mai avea de pierdut dacă vei căuta o soluție, chiar și radicală, în altă parte?

Cu toate acestea, unele dintre soluțiile de biohacking încercate în zilele noastre sunt atât de periculoase, încât chiar nu merită riscul.

cyborg

Care sunt limitele fizice ale prelungirii vieții? Prima persoană care va trăi 1.000 ani s-a născut deja!

Unul dintre cele mai ambițioase tipuri de biohacking este extinderea vieții, încercarea de a trăi mai mult sau chiar de a înșela moartea în întregime.

Potrivit unui articol publicat în revista Vox, unii biohackeri sunt convinși că, folosind tehnologia, vor putea trăi mai mult și vor rămâne mai tineri.

Gerontologul Aubrey de Gray susține că oamenii vor putea trăi până la 1.000 de ani. De fapt, spune el, prima persoană care va trăi 1.000 ani s-a născut deja!

De Gray se concentrează pe dezvoltarea de strategii pentru repararea a șapte tipuri de daune celulare și moleculare asociate cu îmbătrânirea sau, așa cum le numește el, „Strategii pentru inginerie Senescență (îmbătrânire biologică) neglijabilă”. Scopul său este de a „face un om de 90 de ani ca unul 50 până în 2030”.

Întrebându-ne dacă obiectivele lui De Grey sunt realiste, folosim ca răspuns parțial afirmația co-fondatorului Genspace, Oliver Medvedik, care și-a câștigat doctoratul la Harvard Medical School și care acum conduce Centrul Kanbar pentru Inginerie Biomedicală din Cooper Union: „Să trăiești 1.000 de ani? Cu siguranță, este o posibilitate dacă noi ca societate vom aloca banii necesari pentru a finanța cercetările în acest sens”, a spus el.

Omul de știință a declarat că este optimist, deoarece comunitatea științifică a ajuns în cele din urmă la un consens cu privire la care sunt cauzele principale ale îmbătrânirii (deteriorarea mitocondriilor și modificările epigenetice sunt câteva exemple în acest sens) iar în ultimii cinci ani, s-au observat progrese promițătoare despre diferite modalități posibile de a aborda aceste cauze.

Cercetătorii care doresc să combată îmbătrânirea adoptă, în general, două abordări diferite. Prima este abordarea „moleculei mici”, care se concentrează adesea pe suplimente alimentare. Medvedik denumește această metodă „low-hanging fruit”.

El a vorbit cu entuziasm despre posibilitatea creării unui supliment dintr-un compus vegetal numit fisetină, menționând că un studiu recent al Clinicii Mayo sugerează că concentrații mari de fisetină pot elimina celulele senescente la om, celule care au încetat divizarea și care contribuie la îmbătrânire.

Cealaltă abordare este mai dramatică: ingineria genetică. Oamenii de știință care au luat această abordare în studiile pe șoareci, care de obicei, se potrivește cu un genom în stadiul de embrion. Medvedik a subliniat că acesta nu este foarte utilă pentru tratarea oamenilor: “Noi dorim să putem trata persoanele care s-au născut deja și au început să îmbătrânească.”

În sensul extrem, biohacking-ul poate modifica fundamental natura umană. Ar trebui să fim îngrijorați? 

Cu toate beneficiile aduse de aceasta ramură mai mult sau mai puțin științifică, biohacker-ii vorbesc despre realizarea unor schimbări atât de importante încât riscurile pe care le implică nu sunt deloc de neglijat.

Ce se întâmplă dacă „upgrade-urile” umane de biohack nu vor fi distribuite uniform la populație? Ce se întâmplă dacă, de exemplu, elixirul anti îmbătrânire devine disponibil doar pentru cei bogați?

Acest lucru va duce la un decalaj al speranței de viață și mai mare între oameni, unde oamenii bogați trăiesc mai mult sau devin chiar nemuritori și oamenii săraci mor mai tineri.

Un alt risc asociat cu biohacking-ul, ar putea fi însă și mai grav. Făcându-ne mai inteligenți și mai puternici și potențial chiar nemuritori, putem crea o societate în care toată lumea să simtă presiunea de a-și modifica biologia, chiar dacă nu vor.

A refuza un biohack asupra ta ar însemna să fii într-un dezavantaj profesional imens sau să te confrunți cu condamnări morale din partea societății pentru a rămâne sub optim atunci când este posibilă optimizarea. Într-o lume de super oameni poate deveni din ce în ce mai greu să rămâi „doar” uman.

Deja simțim aceasta presiune în ziua de azi în ceea ce privește tehnologia: mereu “trebuie” să ai un telefon sau o mașină cât mai performante, chiar dacă nu le dorești cu adevărat. Presiunea societății și a noilor integrări le fac uneori aproape indispensabile, iar acest lucru pune presiune pe viețile noastre.

În aceste condiții ne întrebăm: Cine va mai dori să trăiască 1000 de ani?

Suntem curioși să aflăm și părerea Dumneavoastră pe marginea acestui subiect. Răspunde la acestă întrebare printr-un comentariu!

Conu Ticu/authenticmagazin.com

1 Comment

1 Comment

  1. i.r.

    august 25, 2019 at 2:53 pm

    “Cine își va salva viața, și-o va pierde. Iar cine și-o va pierde pentru Mine (Iisus)și-o va câștiga”
    (Citește BIBLIA !)

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

Drumul mătăsii: ruta comerțului tehnologic care a schimbat Lumea Nouă

Caravana pe drumul mătăsii

Oamenii din cele mai vechi timpuri s-au mutat mereu din loc în loc și au făcut comerț cu vecinii, schimbând bunuri, abilități, noi tehnologii și chiar idei.

“Drumul Mătăsii” a reprezentat o străveche rețea de rute comerciale, culturale și tehnologice (și, de asemenea, de boli), înființate în timpul dinastiei Han din China, care a legat regiunile lumii antice în comerțul dintre China și Orientul îndepărtat cu Orientul Mijlociu și Europa.

Înființată atunci când dinastia Han din China a deschis oficial comerțul cu Occidentul în anul 130 î.Hr., rutele “Drumului Mătăsii” au rămas în uz până în anul 1453 d.Hr.

De ce a fost denumit “Drumul Mătăsii”?

Drumul Mătăsii

Întinderea Drumului Mătăsii. Cu roșu este trasat traseul terestru, iar albastrul este ruta pe mare. Sursa: Wikimedia

Explicația este foarte simplă, deoarece mătasea provenită din China a cuprins o mare parte a comerțului de pe acest drum străvechi.

„Drumul mătăsii” este de fapt un termen relativ recent, pentru faptul că pe toată durata lor aceste drumuri antice nu au avut un nume anume.

La mijlocul secolului al XIX-lea, în 1877, geologul german, baronul Ferdinand von Richthofen, a numit rețeaua de comerț și comunicare Die Seidenstrasse (Drumul mătăsii).

Mătasea este un material textil de origine chineză străveche, țesut din fibra de proteină produsă de viermele de mătase cu ajutorul căreia își produce coconul, și a fost dezvoltat, conform tradiției chineze, cândva în jurul anului 2.700 î.Hr.

Considerat un produs cu o valoare extrem de ridicată, a fost rezervat utilizării exclusive a curții imperiale chineze pentru confecționarea de pânze, draperii, pancarte și alte obiecte de prestigiu.

Doamne de la curtea imperială pregătind mătase nou țesută

Doamne de la curtea imperială pregătind mătase nou țesută. Sursa: Wikimedia

Producția sa a fost păstrată ca un secret extraordinar de bine păzit în China timp de aproximativ 3.000 de ani, prin intermediul unor decrete imperiale care condamnau la moarte pe oricine ar fi dezvăluit unui străin procesul producției sale.

Monopolul chinez în ceea ce privește producția de mătase nu a însemnat că produsul a fost limitat la Imperiul Chinez ci dimpotrivă, mătasea a fost folosită pe post de cadou diplomatic și a fost comercializată pe scară largă în cadrul dinastiei Han (206 î.Hr. – 2020 d.Hr.) devenind astfel unul dintre principalele exporturi ale Chinei.

După cum descrie istoricul Procopius, deși cunoștințele despre producția de mătase au fost foarte valoroase, în ciuda eforturilor împăratului chinez de a păstra secretul, în cele din urmă s-a răspândit dincolo de China, mai întâi în India și Japonia, apoi în Imperiul Persan și în sfârșit spre vest în sec. VI d.Hr..

Drumul Mătăsii a schimbat istoria 

Chiar dacă denumirea „Drumul mătăsii” provine din popularitatea mătăsii chineze în rândul comercianților din Imperiul Roman și în alte părți din Europa, materialul nu a fost singurul export important din est către vest.

Drumul Mătăsii a schimbat istoria, în mare parte datorită faptului că oamenii care au reușit să călătorească de-a lungul unei părți sau a întregului Drum al Mătăsii a tranzacționat semințe, fructe și legume, animale, cereale, piele, unelte, obiecte religioase, opere de artă, pietre prețioase și metale și, poate chiar mai important, limbă, cultură, credințe religioase, filozofie, știință și tehnologie.

Patru invenții care au schimbat lumea nouă

Cinci pași de fabricare a hârtiei - Pasul 1 - Tăierea și hidratarea fibrelor din bambus - Așa cum a fost descris de Cai Lun în 105

Cinci pași de fabricare a hârtiei – Pasul 1 – Tăierea și hidratarea fibrelor din bambus – Așa cum a fost descris de Cai Lun în 105. Sursa: Wikimedia

Dacă sticla, armele occidentale și mașinile de război au călătorit din Occident pentru a fi introduse în Orientul Îndepărtat, Vestul a beneficiat de patru invenții majore din China care urmau să schimbe lumea nouă: hârtia și fabricația sa, tehnicile de imprimare, praful de pușcă și busola.

Se pare că fabricarea hârtiei a fost inventată în China în jurul 104 d.Hr. de către un ofițer numit Cai Lun, pe baza procesării și presării și uscării ulterioare a unui amestec de fibre vegetale și apă.

Tehnicile de imprimare mecanică au apărut tot în China nu mai târziu de secolul al VI-lea d.Hr..
Sosirea ambelor tehnologii în Europa în secolele XII și XIII au produs o schimbare profundă, facilitând transmiterea informațiilor.

La rândul său, praful de pușcă a fost inventat în secolul al IX-lea, probabil întâmplător, de alchimiști sau călugări chinezi prin „încălzirea sulfului, a realgarului (sulfurii de arsen) și a saltpetrului (nitrat de potasiu) împreună cu mierea, producând fum și flăcări care au ars totul”, cum descria un text taoist din acea vreme.

Nu a trecut mult timp până să se descopere că atunci când acest amestec este introdus într-un recipient, poate provoca o explozie puternică din cauza suprapresiunii generate de cantitatea mare de gaz degajat.

Din China, secretul prafului exploziv s-a răspândit prin Asia și, în sfârșit, în secolul al XIII-lea, a ajuns și în Europa via Drumul Mătăsii. În Occident, a găsit imediat cerere în scopuri militare, permițând dezvoltarea unei noi tehnologii de armament, care a facilitat cucerirea ulterioară a lumii de către puterile europene.

Fotografia unei busole geomantice chineze din 1760, la National Maritime Museum, Marea Britanie

Fotografia unei busole geomantice chineze din 1760, la National Maritime Museum, Marea Britanie. Credit: Victoria C, Wikimedia

Busola sau acul magnetic a fost inventat tot în China, probabil în jurul secolului II d. Hr., la început ca instrument pentru geomanție (arta de a prezice viitorul). Mai târziu, când savanții chinezi au înțeles comportamentul și proprietățile magnetitei, au apărut primele busole, folosite ca și instrumente de orientare.

În pofida tuturor avantajelor clare enumerate mai sus, poate cea mai durabilă moștenire a Drumului Mătăsii a constat în facilitarea contactului dintre culturi și popoare prin intermediul comerțului.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Un vas al US Navy dispărut acum un an a apărut în mod misterios în Europa. Epava fantomă a călătorit peste 5000 de km

vas american

Membrii echipajului “Doolin Ferry Co’s Doolin Express”, o companie de feribot din Irlanda au făcut o descoperire neașteptată atunci când au găsit epava unui vas american de mici dimensiuni, aparținând US Navy plutind în Oceanul Atlantic.

Membrii echipajului irlandez, au observat ceva care plutea în apă pe traseul lor spre Inis Oirr. Au mers să cerceteze mai departe și au găsit un vas care plutea în derivă!

Inis Oírr sau Inisheer este cea mai mică și estică dintre cele trei insule Aran din Golful Galway, Irlanda.

Puțin mai târziu marinarii au trimis unul dintre echipajele companiei și un feribot pentru a remorca epava cu scopul de a o aduce la mal pe plaja micuței insule Inis Oirr. Mulți localnici au ajutat să tragă pe plajă ambarcațiunea.

Cum era și firesc au început să-și pună întrebări cu privire la proveniența vasului. După o inspecție mai amănunțită au realizat că ambarcațiunea avea cele două motoare încă fixate, iar după numărul de scoici atașate de laturile vasului și-au dat seama că acesta a stat în apă o perioadă lungă de timp.

vas american

Epava. Foto : Doolin Ferry Co Facebook Post

Pentru a putea desluși misterul provenienței vasului, compania de feribot a postat descoperirea și pe pagina lor Facebook.

Dacă inițial au crezut că e vorba doar de o barcă de salvare, în urma investigațiilor, reprezentanții firmei irlandeze au reușit să afle că vasul este  de fapt un AM800 HSMST (High Speed Maneuverable Surface Targets), fabricat de compania Silver Ships din Alabama pentru Marina SUA.

Acest tip de ambarcațiune este în general operat de la distanță și utilizat ca practică pentru trageri de către armata americană.

Timothy Boulay de la Divizia de aeronave a Centrului Naval de Război din Maryland, a declarat pentru CNN într-un e-mail, că nava fără echipaj a fost pierdută la 75 de mile de coasta Norfolk, Virginia, în timpul unui test cu rachete și al unui exercițiu de evaluare, anul trecut.

Și totuși, cum a reușit să plutească timp de un an fără a se scufunda, mai mult de 5000 de km (3.300 mile) peste Oceanul Atlantic? 

Același reprezentant al marinei SUA a mai adăugat că ambarcațiunile sunt umplute cu o spumă specială și au fost concepute în așa fel pentru a nu se scufunda.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Vehiculul hipersonic testat de armata SUA s-a deplasat cu 10620 km pe oră. A fost atât de rapid încât nu este vizibil nici cu încetinitorul

sanie supersonică

O navetă spațială trebuie să atingă viteza de aproximativ 17.500 de mile pe oră (28.000 de kilometri pe oră) pentru a rămâne pe orbită. O viteză amețitoare nu-i așa?

Aceste viteze sunt obținute la deplasarea unei rachete prin aer la altitudini foarte mari. La sol însă lucrurile nu stau întocmai la fel.

Potrivit Guinness World Records, recordul de viteză la sol, aparține unui vehicul numit Thrust SSC, ce a atins viteza de 1227.985 km/h în deșertul Black Rock, Nevada, SUA,  2018.

Și totuși…

sanie supersonică

De curând Forțele Aeriene ale Statelor Unite au făcut publice imaginile unui test în care un vehicul hipersonic se deplasează cu 10620 km pe oră (6,599 mph), informează The Huffington Post.

După cum se observă în videoclip (vezi la finalul articolului), este aproape imposibil să surprindeți momentul trecerii, chiar și atunci când clipul este redat cu încetinitorul.

Mai precis este vorba de o “sanie” hipersonică, cel mai probabil propulsată de un motor de rachetă. Baza Forțelor Aeriene Holloman din New Mexico a declarat săptămâna trecută că sania rachetă lansată pe pista sa de test de mare viteză, a atins Mach 8.6.

Reprezentanții U.S. Air Force nu au specificat însă când a fost efectuat testul și nici ce anume testau.

Conform Departamentului de Apărare al Statelor Unite, pista de 16 kilometri pe care a fost testată sania hipersonică este cea mai lungă de acest fel din lume. Circuitul este adesea folosit pentru a testa componente ale armamentului hipersonic, inclusiv sisteme de ghidare și control.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending