Planeta noastră nu contenește în a ne surprinde cu fenomene care mai de care mai bizare. Suntem înconjurați de mistere în aproape orice loc de pe glob. De cele mai multe ori însă, știința reușește să găsească răspunsul potrivit pentru cele mai fantastice întrebări.
Într-un loc îndepărtat și neprimitor, după cum îl recomandă și numele, Valea Morții din California, SUA, un fenomen incredibil pare să sfideze legile fizicii. Aici, pe un platou deșertic extrem de arid și de drept, pietre de diferite dimensiuni și greutăți par a se lua la “întrecere” fără intervenția omului sau a animalelor.
Cu toate că nimeni nu a reușit să le surprindă în direct mișcările, dovada că bolovanii se deplasează stă în dârele pe care le lasă în urma lor. Unele pietre călătoare cântăresc de la câteva grame și până la sute de kilograme.
Oamenii de știință și cei pasionați de mistere au fost șocați de ciudatul fenomen care la început părea să nu aibă o explicație. Urmele lăsate par a fi în linie dreaptă iar altele în zig-zag întretăindu-se.
Foto: Daniel Mayer – Original postat pe wikipedia.
Speculațiile pe marginea ciudatului fenomen apar în permanență. Oamenii de știință au încercat să facă lumină în acest caz de-a lungul anilor, însă nici până în ziua de azi misterul nu a fost pe deplin elucidat.
Geologul american George M. Stanley, publica în anul 1955 un studiu prin care lansa ipoteza că pietrele ar aluneca pe o crustă de gheață ce se formează noaptea când temperaturile scad frecvent sub 0 grade. Pe această pârtie astfel formată, pietrele ar aluneca împinse de vânturile puternice ce au loc aici.
Câțiva ani mai târziu, în 1972, cercetătorii Bob Sharp și Dwight Carey, au monitorizat pietrele în cadrul unui studiu și au descoperit că teoria anterioară este incompletă sau incorectă, deoarece, unele pietre au trasee diferite care uneori se întretaie și nu se mișca în același timp.
În 1996 geologul Paula Messina, a observat că mișcările erau cumva legate și de perioadele ploioase. De aici a dedus că praful fin s-ar transforma într-un lut alunecos care ar facilita alunecarea sub influența vântului.
Mister rezolvat?
Articole de știri din zilele noastre afirmă că misterul ar fi fost rezolvat, după ce un grup de cercetători au echipat unele pietre cu GPS și aparate foto. Astfel au observat că în perioada decembrie 2013 – ianuarie 2014, mai mult de 60 de pietre s-au deplasat, unele până la 224 de metri.
Aceste noi observații contrazic ipotezele anterioare ale vânturilor sau ale porțiunilor groase de gheață care ar facilita deplasarea.
Rocile se pare că se deplasează atunci când porțiuni mari de gheață, cu o grosime de doar câțiva milimetri, plutesc pe un iaz efemer ce se formează doar iarna și care dispar în zilele însorite. Aceste panouri subțiri de gheață, plutesc pe apa din iaz sunt conduse de vânturi ușoare cu tot cu pietre la o viteză de până la 5 m / min (0,3 km / h).
Unele mișcări măsurate de GPS au durat până la 16 minute, iar o serie de pietre s-au mutat de mai mult de cinci ori în timpul existenței iazului în iarna anului 2013-2014.
Cu toate acestea scepticii încă nu pot accepta ultima explicație ca fiind general valabilă. Magia pietrelor umblătoare persistă în rândul pasionaților de mistere și atrage anual mii și mii de curioși din toată lumea.
Conu Ticu/authenticmagazin.com
