Connect with us

CALEIDOSCOP

Drumul mătăsii: ruta comerțului tehnologic care a schimbat Lumea Nouă

Caravana pe drumul mătăsii

Oamenii din cele mai vechi timpuri s-au mutat mereu din loc în loc și au făcut comerț cu vecinii, schimbând bunuri, abilități, noi tehnologii și chiar idei.

“Drumul Mătăsii” a reprezentat o străveche rețea de rute comerciale, culturale și tehnologice (și, de asemenea, de boli), înființate în timpul dinastiei Han din China, care a legat regiunile lumii antice în comerțul dintre China și Orientul îndepărtat cu Orientul Mijlociu și Europa.

Înființată atunci când dinastia Han din China a deschis oficial comerțul cu Occidentul în anul 130 î.Hr., rutele “Drumului Mătăsii” au rămas în uz până în anul 1453 d.Hr.

De ce a fost denumit “Drumul Mătăsii”?

Drumul Mătăsii

Întinderea Drumului Mătăsii. Cu roșu este trasat traseul terestru, iar albastrul este ruta pe mare. Sursa: Wikimedia

Explicația este foarte simplă, deoarece mătasea provenită din China a cuprins o mare parte a comerțului de pe acest drum străvechi.

„Drumul mătăsii” este de fapt un termen relativ recent, pentru faptul că pe toată durata lor aceste drumuri antice nu au avut un nume anume.

La mijlocul secolului al XIX-lea, în 1877, geologul german, baronul Ferdinand von Richthofen, a numit rețeaua de comerț și comunicare Die Seidenstrasse (Drumul mătăsii).

Mătasea este un material textil de origine chineză străveche, țesut din fibra de proteină produsă de viermele de mătase cu ajutorul căreia își produce coconul, și a fost dezvoltat, conform tradiției chineze, cândva în jurul anului 2.700 î.Hr.

Considerat un produs cu o valoare extrem de ridicată, a fost rezervat utilizării exclusive a curții imperiale chineze pentru confecționarea de pânze, draperii, pancarte și alte obiecte de prestigiu.

Doamne de la curtea imperială pregătind mătase nou țesută

Doamne de la curtea imperială pregătind mătase nou țesută. Sursa: Wikimedia

Producția sa a fost păstrată ca un secret extraordinar de bine păzit în China timp de aproximativ 3.000 de ani, prin intermediul unor decrete imperiale care condamnau la moarte pe oricine ar fi dezvăluit unui străin procesul producției sale.

Monopolul chinez în ceea ce privește producția de mătase nu a însemnat că produsul a fost limitat la Imperiul Chinez ci dimpotrivă, mătasea a fost folosită pe post de cadou diplomatic și a fost comercializată pe scară largă în cadrul dinastiei Han (206 î.Hr. – 2020 d.Hr.) devenind astfel unul dintre principalele exporturi ale Chinei.

După cum descrie istoricul Procopius, deși cunoștințele despre producția de mătase au fost foarte valoroase, în ciuda eforturilor împăratului chinez de a păstra secretul, în cele din urmă s-a răspândit dincolo de China, mai întâi în India și Japonia, apoi în Imperiul Persan și în sfârșit spre vest în sec. VI d.Hr..

Drumul Mătăsii a schimbat istoria 

Chiar dacă denumirea „Drumul mătăsii” provine din popularitatea mătăsii chineze în rândul comercianților din Imperiul Roman și în alte părți din Europa, materialul nu a fost singurul export important din est către vest.

Drumul Mătăsii a schimbat istoria, în mare parte datorită faptului că oamenii care au reușit să călătorească de-a lungul unei părți sau a întregului Drum al Mătăsii a tranzacționat semințe, fructe și legume, animale, cereale, piele, unelte, obiecte religioase, opere de artă, pietre prețioase și metale și, poate chiar mai important, limbă, cultură, credințe religioase, filozofie, știință și tehnologie.

Patru invenții care au schimbat lumea nouă

Cinci pași de fabricare a hârtiei - Pasul 1 - Tăierea și hidratarea fibrelor din bambus - Așa cum a fost descris de Cai Lun în 105

Cinci pași de fabricare a hârtiei – Pasul 1 – Tăierea și hidratarea fibrelor din bambus – Așa cum a fost descris de Cai Lun în 105. Sursa: Wikimedia

Dacă sticla, armele occidentale și mașinile de război au călătorit din Occident pentru a fi introduse în Orientul Îndepărtat, Vestul a beneficiat de patru invenții majore din China care urmau să schimbe lumea nouă: hârtia și fabricația sa, tehnicile de imprimare, praful de pușcă și busola.

Se pare că fabricarea hârtiei a fost inventată în China în jurul 104 d.Hr. de către un ofițer numit Cai Lun, pe baza procesării și presării și uscării ulterioare a unui amestec de fibre vegetale și apă.

Tehnicile de imprimare mecanică au apărut tot în China nu mai târziu de secolul al VI-lea d.Hr..
Sosirea ambelor tehnologii în Europa în secolele XII și XIII au produs o schimbare profundă, facilitând transmiterea informațiilor.

La rândul său, praful de pușcă a fost inventat în secolul al IX-lea, probabil întâmplător, de alchimiști sau călugări chinezi prin „încălzirea sulfului, a realgarului (sulfurii de arsen) și a saltpetrului (nitrat de potasiu) împreună cu mierea, producând fum și flăcări care au ars totul”, cum descria un text taoist din acea vreme.

Nu a trecut mult timp până să se descopere că atunci când acest amestec este introdus într-un recipient, poate provoca o explozie puternică din cauza suprapresiunii generate de cantitatea mare de gaz degajat.

Din China, secretul prafului exploziv s-a răspândit prin Asia și, în sfârșit, în secolul al XIII-lea, a ajuns și în Europa via Drumul Mătăsii. În Occident, a găsit imediat cerere în scopuri militare, permițând dezvoltarea unei noi tehnologii de armament, care a facilitat cucerirea ulterioară a lumii de către puterile europene.

Fotografia unei busole geomantice chineze din 1760, la National Maritime Museum, Marea Britanie

Fotografia unei busole geomantice chineze din 1760, la National Maritime Museum, Marea Britanie. Credit: Victoria C, Wikimedia

Busola sau acul magnetic a fost inventat tot în China, probabil în jurul secolului II d. Hr., la început ca instrument pentru geomanție (arta de a prezice viitorul). Mai târziu, când savanții chinezi au înțeles comportamentul și proprietățile magnetitei, au apărut primele busole, folosite ca și instrumente de orientare.

În pofida tuturor avantajelor clare enumerate mai sus, poate cea mai durabilă moștenire a Drumului Mătăsii a constat în facilitarea contactului dintre culturi și popoare prin intermediul comerțului.

Conu Ticu/authenticmagazin.com

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

Bateria cu nano-diamante care durează toată viața

Este radioactivă și funcționează 28.000 de ani!

nano diamonds battery

Viața modernă depinde în mare măsură de dispozitive mobile alimentate cu baterii ce se regăsesc în mai toate aspectele zilnice ale vieții noastre, de la dispozitive de telecomunicații la vehicule de transport și dincolo de pământ în tehnologia aerospațială.

Se pare că oricât de mult ar ține un telefon cu bateria încărcată, niciodată nu este suficient. Dar dacă o încărcare completă ar dura mii de ani?

Bateria care poate schimba totul vine de la o companie din San Francisco, denumită Nano Diamond Battery (NDB).

NDB lucrează în acest moment să creeze baterii cu nano-diamante care să acționeze ca niște generatoare nucleare minuscule alimentate cu deșeuri nucleare.

NDB sau Nano Diamond Battery este în același timp un generator și un modul de stocare de energie inovator care redefinește și revoluționează bateria așa cum o cunoaștem azi.

Proprietățile sale de lungă durată și longevitatea sunt asigurate prin transformarea energiei de descompunere radioactivă din deșeurile nucleare în energie.

NDB este mic, modular, rentabil și scalabil de la chipset-uri și până la aplicații industriale.

Bateria cu diamante este defapt numele unui concept de baterie nucleară propus de Institutul Cabot al Universității din Bristol. Se propune ca această baterie să funcționeze pe radioactivitatea blocurilor de grafit reziduale și ar genera cantități mici de electricitate timp de mii de ani.

Cum funcționează bateria cu nano-diamante

Pentru a construi bateria Nano Diamond, NDB folosește straturi de nano diamante cu panouri incredibil de mici. Diamantele au o conductanță termică excepțională, ceea ce le face ideale pentru dispozitivele electronice.

De fapt, ele sunt cel mai cunoscut conductor natural de căldură, potrivit unei publicații a Colegiului de Inginerie al Universității din Houston – și sunt de trei până la patru ori mai eficiente decât cuprul sau argintul.

Oamenii de știință cultivă aceste diamante în miniatură folosind depunerea chimică în vapori, un proces în care gazele la temperaturi extrem de ridicate forțează carbonul să cristalizeze pe un material de substrat.

Odată obținute nano-diamantele, compania le combină cu izotopi radioactivi din deșeurile nucleare. Mai exact, folosesc izotopi radioactivi de uraniu și plutoniu.

Diamantele din bateria NDB au o nuanță albastră frumoasă, datorită urmelor de bor conținute în structura lor de carbon. Aceste diamante albastre sunt artificiale, dar amintesc de diamantele albastre adevărate, care sunt unele dintre cele mai rare pietre prețioase de pe Pământ.

Potrivit NDB, aceste baterii vor dura undeva între câteva decenii și 28.000 de ani, vor fi aproape indestructibile și vor fi mai ieftine în mașinile electrice decât bateriile actuale cu litiu-ion.

NDB devine astfel o baterie ecologică cu auto-încărcare pe viață, fabricată din izotopi sau deșeuri nucleare reciclate.

NDB versus bateriile standard

Bateria NDB generează electricitate asemănător cu o celulă solară, dar folosind radiația rezultată din degradarea radioactivă în loc de lumina soarelui.

De asemenea, au posibilitatea de a stoca energia provenită din radiație. Bateria NDB constă în general din trei componente principale: izotop, traductor și unitate de stocare.

Izotopul se descompune și emite radiații care se transformă în electricitate în traductor. Unitatea de stocare stochează surplusul de energie pentru utilizare ulterioară.

Acolo unde o baterie chimică are nevoie de energie externă pentru a o reîncărca, NDB este o sursă de energie independentă în sine.

În funcție de capacitatea sa, bateria chimică poate conține doar o anumită cantitate de energie. În schimb, un NDB poate furniza energie până la sfârșitul duratei de viață izotopice utilizate.

Celula NDB stochează excesul de încărcare creat de radiații într-un dispozitiv de stocare a încărcăturii încorporat, astfel încât încărcarea generată în timp ce este inactiv este utilizată în mod corespunzător.

Celula poate dura, teoretic, infinit mai mult decât bateriile obișnuite cu litiu-ion și oxid de argint ca volum și putere comparabile.

Cum va schimba NDB lumea? Care este imaginea și viziunea de ansamblu?

NDB nu se epuizează pe durata de viață a dispozitivului, deoarece valorifică puterea emisiei de electroni energetici de la radioizotopi.

NDB va fi capabil să furnizeze în mod constant energie aproape tuturor articolelor alimentate cu baterii.

Este sigură? (explozie, încălzire, radiații)

Inginerii NDB iau în considerare în mod constant cele mai înalte standarde de siguranță în timpul procesului de cercetare și dezvoltare. Strategiile de siguranță îndeplinesc standardele internaționale de siguranță nucleară asociate sistemelor, echipamentelor sau materialelor.

Când vor fi disponibile pe piață

Dacă sunt combinate suficiente dintre aceste celule de baterie cu diamant, ele vor putea alimenta dispozitive electronice cu cerințe mari de energie, cum ar fi display-urile LED de pe tablete sau telefoane mobile.

Pentru primul său produs comercial, NDB intenționează să introducă un ceas inteligent, cu o dată estimată de lansare undeva în 2022.

Dacă acest lucru se va întâmpla într-adevăr, în curând vom putea cumpăra un ceas cu o singură baterie care va funcționa toată viața, fără a avea nevoie de înlocuire. Tare, nu-i așa?

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Cel mai inteligent copil de pe planetă explică „Ce este Dumnezeu?”

Inspirat de Nikola Tesla, a inventat un dispozitiv care transformă energia ce ne înconjoară în energie gratis

Cel mai destept copil explică ce este Dumnezeu

Ce este Dumnezeu? Dacă acceptăm ideea existenței unei ființe superioare ce guvernează întreg universul, adică un Dumnezeu, atunci ar trebui să și putem defini această “entitate” în oarecare măsură.

Potrivit micului geniu – Max Loughan – este posibil ca Biblia să fie pur și simplu povestea despre cum a apărut Universul. Dacă ești de părere că Dumnezeu este un tip cu barbă care locuiește dincolo de nori, Max are vești pentru tine!

Cine este Max Loughan?

Max Loughan. Youtube

Max Loughan este cunoscut ca fiind cel mai deștept copil din lume și, de asemenea, următorul Nikola Tesla datorită intelectului său genial și a setului său incredibil de divers de abilități.

Născut în 2002 și trăiește în Incline Village, Nevada. Recent a fondat Loughan Labs pentru a crea schimbări sociale prin inovație. În calitate de CEO și Lead Inventor, a dezvoltat Energy Horizon Gatherer (EHG), o sursă de energie economică, regenerabilă, wireless.

Este atât de deștept încât la vârsta de treisprezece ani vorbea în public despre natura universului și realități alternative și este în același timp, după cum se descrie singur (vezi VIDEO mai jos), fizician, inventator, antreprenor și vizionar. Un fel de versiune mai tânără a lui Elon Musk.

El a inventat chiar și un dispozitiv ce valorifică energia din undele radio și o transforma în energie gratis, pentru care, a recunoscut, că s-a inspirat din principiile lui Nikola Tesla.

Ce este Dumnezeu?

De curând micul fizician a venit cu o teorie genială ce dorește să explice pe înțelesul tuturor “Ce este Dumnezeu”.

El susține că, Dumnezeu este energia care curge prin noi, am fost creați și modelați de ea și suntem energie în același timp. „Dumnezeu este Energia care este în noi, cea care ne-a creat, iar noi suntem chiar energia însăși”.

Mai pe românește, suntem simultan creator și creație. El a mai afirmat că învățăturile religioase spun o versiune metaforică a tuturor acestor lucruri și că nu ar trebui luate la propriu.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Câți oameni au trăit pe Pământ până acum?

Estimativ 7% din toți oamenii născuți vreodată sunt în viață astăzi

oameni pe pamant

Estimarea numărului de persoane născute vreodată pe Pământ, necesită selectarea dimensiunilor populației pentru diferite puncte din antichitate și până în prezent și aplicarea ratelor de natalitate presupuse fiecărei perioade. Începem chiar de la început – cu doar doi oameni (o abordare minimalistă!)

Homo sapiens „modern” (adică oamenii care erau cam ca noi acum) au evoluat pentru prima dată pe Pământ acum aproximativ 50.000 de ani.

De atunci și până în zilele noastre, peste 108 miliarde de membri ai speciei noastre s-ar fi născut pe Pământ, potrivit estimărilor Population Reference Bureau (PRB).

Având în vedere actuala populație globală de aproximativ 7,5 miliarde indivizi (pe baza celei mai recente estimări din 2019), asta înseamnă că cei care se află azi în viață reprezintă aproximativ 7% din numărul total de oameni care au trăit vreodată.

PRB estimează că până în 2050 aproximativ 113 miliarde de oameni vor fi trăit vreodată pe Pământ.

Cu siguranță, calculul numărului de oameni care au trăit vreodată este parte știință și parte artă. Nu există date demografice pentru 99% din durata existenței umane. Totuși, cu unele ipoteze despre populațiile preistorice, putem avea o idee aproximativă despre acest număr istoric.

Tabel de date a populației mondiale (Washington, DC: Population Reference Bureau, 2019)

Year Population Births per 1,000 Births Between Benchmarks Number Ever Born Percent of Those Ever Born
50,000 B.C.E. 2
8000 B.C.E. 5,000,000 80 1,137,789,769 1,137,789,769 0.4
1 C.E. 300,000,000 80 46,025,332,354 47,163,122,125 0.6
1200 450,000,000 60 26,591,343,000 73,754,465,125 0.6
1650 500,000,000 60 12,782,002,453 86,536,467,578 0.6
1750 795,000,000 50 3,171,931,513 89,708,399,091 0.9
1850 1,265,000,000 40 4,046,240,009 93,754,639,100 1.3
1900 1,656,000,000 40 2,900,237,856 96,654,876,956 1.7
1950 2,516,000,000 31-38 3,390,198,215 100,045,075,171 2.5
1995 5,760,000,000 31 5,427,305,000 105,472,380,171 5.5
2011 6,987,000,000 23 2,130,327,622 107,602,707,793 6.5
2019 7,692,000,000 19 1,157,835, 998 108,760,543,791 7.1
2030 8,932,000,000 16 2,226,104,131 110,986,647,922 8.0
2050 9,854,000,000 14 2,120,539,877 113,107,187,799 8.7

Notă: numerele care apar cu caractere aldine provin din actualizările din 2019. Estimările pentru cei născuți vreodată se aplică numai nașterilor vii. Nasterile statice nu se numără.

Cum putem estima populația din preistorie și istorie?

Orice estimare a numărului total de oameni care au trăit vreodată depinde în esență de doi factori: durata de timp pe care se crede că oamenii au fost pe Pământ și dimensiunea medie a populației umane în perioade diferite.

Fixarea unui moment în care rasa umană a apărut de fapt nu este simplă. Hominizii au evoluat pe Pământ încă de acum câteva milioane de ani, și diverși strămoși ai lui Homo sapiens au apărut încă din 700.000 î.e.n.

Potrivit United Nations Determinants and Consequences of Population Trends, Homo sapiens modern ar fi putut apărea în jurul anului 50.000 î.e.n.

La începuturile agriculturii, aproximativ 8.000 î.e.n., populația lumii număra aproximativ 5 milioane de indivizi.

Ipoteza natalității noastre va afecta foarte mult estimarea numărului de persoane care au trăit vreodată. Se crede că mortalitatea infantilă în primele zile ale rasei umane moderne a fost foarte mare – poate 500 de decese la 1000 de nașteri sau chiar mai mult.

Până în anul 1 e.n., lumea ar fi putut număra aproximativ 300 de milioane de oameni. O estimare a populației Imperiului Roman în anul 14 e.n., este de 45 de milioane.

Cu toate acestea, alți istorici au stabilit cifra de două ori mai mare, sugerând cât de imprecise pot fi estimările populației din perioadele istorice timpurii.

riduri

Până în 1650, populația lumii a crescut la aproximativ 500 de milioane, ceea ce nu reprezintă o creștere semnificativă față de estimarea din 1 e.n.

Rata medie anuală de creștere a fost de fapt mai mică în această perioadă decât rata sugerată pentru perioada precedentă de la 8.000 î.e.n. Unul dintre motivele creșterii anormal de lente a fost pandemia de ciumă bubonică cunoscută în istorie ca Moartea Neagră.

Această temută ciumă care nu s-a limitat la Europa secolului al XIV-lea, ar fi început în vestul Asiei în jurul anului 542 e.n. și s-a răspândit de acolo.

Experții cred că jumătate din Imperiul Bizantin a fost distrus de ciumă în secolul al VI-lea, în total 100 de milioane de morți. Fluctuații atât de mari ale dimensiunii populației pe perioade lungi de timp agravează dificultatea estimării numărului de oameni care au trăit vreodată.

Moartea Neagră sau Ciuma Neagră este cea mai fatală pandemie înregistrată în istoria omenirii, ducând la moartea a până la 75-200 de milioane de oameni în Eurasia și Africa de Nord, atingând vârful în Europa între 1347 și 1351.

Cu toate acestea, până în 1800, populația lumii a depășit valoarea de 1 miliard și, de atunci, a continuat să crească până la 7,5 miliarde actual.

Această creștere este determinată în mare parte de progresele în medicină și nutriție care au contribuit la scăderea ratei mortalității, permițând mai multor oameni să trăiască în anii lor de reproducere.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Trending