În laboratorul Clarendon, de la Universitatea Oxford, se află un clopoţel care sună non-stop de 175 de ani. Este alimentat de o singură baterie, instalată în 1840.

Cercetătorii şi-ar dori să afle din ce este compusă bateria, dar se tem că odată cu deschiderea clopotului vor intrerupe experimentul și în acest fel nu vor mai putea afla cât va dura.

Limba clopotului oscilează în mod constant și rapid, ceea ce înseamnă că Oxford Electric Bell, așa cum i se mai spune, a sunat pâna acum de aproximativ 10 miliarde de ori, potrivit universității. Este alimentat de o așa zisa “pilă electrică uscată”, care este una dintre primele baterii electrice din lume.

Pila electrică uscată a fost inventată de preotul și fizicianul italian Giuseppe Zamboni, în anul 1812. Invenția lui se compunea dintr-un număr de discuri de hârtie acoperite cu folie de zinc pe o parte și dioxid de mangan pe cealaltă, umiditatea hârtiei servind drept conductor pentru a genera curenți slabi de energie electrică.

“Cum sunt construite pilele nu se știe cu certitudine, dar este clar că stratul exterior este realizat din sulf, iar acesta sigilează celulele în electrolit“, a declarat AJ Croft, fost cercetător la Laboratorul Clarendon în anul 1984. El descrie clopotul într-o lucrare din Jurnalul European de Fizică: “Pile asemănătoare au fost realizate de Zamboni, din aproximativ 2.000 de perechi de discuri de hârtie fină impregnată cu sulfat de zinc pe o parte și acoperită pe de altă parte cu dioxid de mangan“.

Potrivit motherboard, clopotul nu a fost conceput neapărat ca un experiment. A fost produs de producătorii de instrumente Watkin și Hill la Londra și este însoțit de o notă scrisă de mână care spunea:  “pornit în 1840“. În cele din urmă, a fost achiziționat de un cercetător, care l-a lăsat să sune continuu (Universitatea Oxford sugerează că există dovezi că ar fi fost pornit încă din 1825). Clopotul a intrat și în cartea recordurilor “Guinness Book”, care a numit sursa de alimentare “cea mai durabilă baterie din lume”.

Un clopoțel care sună în mod constant, timp de 175 de ani poate fi destul de iritant însă tensiunea rămasă în baterie este atât de mică încât urechea umană nu poate auzi sunetul facut de clopot. În schimb, limba acestuia oscilează în mod constant, ceea ce se poate observa și în videoclipul de la finalul articolului. În acest moment, experimentul este mai mult o curiozitate. AJ  Croft spune că bateria trage 1 nanoAmp de fiecare dată când limba clopotului oscilează, ceea ce reprezintă o cantitate extrem de scăzută de curent.

În al doilea război mondial, telescoapele cu infraroșu au fost alimentate cu baterii similare, pentru că au fost necesare surse de energie portabile cu curent redus. Croft a mai scris că un fizician de la Oxford, inspirat de clopot, a căutat o rețetă pentru o baterie similară cu aceasta, pentru a acționa telescoapele.